Relatia bolnavului cu medicul si cu psihologul
Aspecte de ordin psihologic ale bolilor somatice
- medicala (toate domeniile medicinii interne)
- chirurgicala: – propriu-zisa (traumatisme, ocluzii, anomalii, malformatii)
- cauzata de complicatiile unor boli medicale (ulcer, litiaze, boli intestinale)
- oncologia (bolile canceroase ce implica si actul chirurgical)
Sarcinile psihologului care trateaza bolnavi cu boli fizice:
- redarea confortului psihic perturbat de boala; se pot incepe psihoterapii pe termen lung
- psihoterapie suportiva
- anticiparea si tratarea depresiei
- in bolile cronice, terapii menite sa obisnuiasca pacientul cu rigorile bolii si cu caracterul de cronicitate
- modificarea comportamentelor nocive pentru sanatate
- ridicarea moralului: evocarea, reevocarea evenimentelor pozitive din viata pacientului
- acceptarea ideii de pierdere partiala a sanatatii, intrarea in rolul de bolnav
Atitudini ale bolnavului in decursul bolii:
- combativa – se lupta cu boala
- de negare
- de rea folosire a bolii – percepe boala ca pe o pedeapsa; se poate refugia in boala, izolandu-se de oameni (comunicarea buna constituie un factor al longevitatii)
- de buna folosire a bolii – restructurarea unui comportament nociv care a condus la aparitia bolii
- atitudinea problematizanta: „De ce eu?“ – boala poate fi perceputa ca pe o pedeapsa divina sau ca pe rezultatul faptului de a i se fi facut „farmece“/„vraji“
- regresie afectiva si comportamentala (egocentrism, centrare pe boala) – poate fi incurajata, dar limitat
- dependenta
- predominanta afectelor (vaicareala, plansete etc)
- anxietatea: trasatura fireasca in caz de boala, cu rol protector; anxietatea excesiva devine daunatoare; depinde si de cantitatea de informatii negative
- agresivitatea – fata de medic nu se exprima in modalitati directe, ci camuflat
- depresie
Relatia bolnavului cu medicul si cu psihologul
Relatia in plan psihologic se realizeaza pe trei paliere: intelectual, afectiv si etic (moral).
In plan intelectual se realizeaza schimbul de informatie intre bolnav si medic: bolnavul ofera informatii despre simptome, iar medicul – informatii despre boala, analize, tratament. In plan afectiv, intre bolnav si medic poate exista o relatie de simpatie sau antipatie, de incredere sau neincredere; o astfel de relatie da nastere la transfer si contratransfer.
Planul etic (moral) vizeaza respectarea regulilor, a conventiilor, a drepturilor bolnavului.
Statutul social al bolnavului presupune drepturi (la ajutor, la scutire de responsabilitati) si obligatii (cooperarea cu medicul, a nu abuza).
Statutul social al medicului / psihologului
- Competenta tehnica. Implica diploma (de medic / psiholog) si titlurile (gradul de specializare).
- Specificitate functionala. Contine dreptul de a actiona asupra intimitatii fizice si psihice a bolnavului (accesul la informatii foarte delicate – legate de sexualitate, de sfera inconstienta etc), dreptul de autonomie al bolnavului.
- Neutralitate afectiva. Este o obligatie a medicului in folosul bolnavului; calitatile empatice ale medicului sau psihologului nu trebuie sa conduca la identificare cu bolnavul.
- Universalism – aceeasi ingrijire pentru toti bolnavii, indiferent de statutul social al acestora (cu exceptia medicinii militare, unde se da prioritate ofiterilor)
- Abnegatie si spirit de sacrificiu.
Note de curs