Relatia bolnavului cu medicul si cu psihologul

Aspecte de ordin psihologic ale bolilor somatice

Patologia somatica poate fi:

medicala (toate domeniile medicinii interne)
chirurgicala: – propriu-zisa (traumatisme, ocluzii, anomalii, malformatii)
cauzata de complicatiile unor boli medicale (ulcer, litiaze, boli intestinale)
oncologia (bolile canceroase ce implica si actul chirurgical)

Sarcinile psihologului care trateaza bolnavi cu boli fizice:

redarea confortului psihic perturbat de boala; se pot incepe psihoterapii pe termen lung
psihoterapie suportiva
anticiparea si tratarea depresiei
in bolile cronice, terapii menite sa obisnuiasca pacientul cu rigorile bolii si cu caracterul de cronicitate
modificarea comportamentelor nocive pentru sanatate
ridicarea moralului: evocarea, reevocarea evenimentelor pozitive din viata pacientului
acceptarea ideii de pierdere partiala a sanatatii, intrarea in rolul de bolnav

Atitudini ale bolnavului in decursul bolii:

combativa – se lupta cu boala
de negare
de rea folosire a bolii – percepe boala ca pe o pedeapsa; se poate refugia in boala, izolandu-se de oameni (comunicarea buna constituie un factor al longevitatii)
de buna folosire a bolii – restructurarea unui comportament nociv care a condus la aparitia bolii
atitudinea problematizanta: „De ce eu?“ – boala poate fi perceputa ca pe o pedeapsa divina sau ca pe rezultatul faptului de a i se fi facut „farmece“/„vraji“
regresie afectiva si comportamentala (egocentrism, centrare pe boala) – poate fi incurajata, dar limitat
dependenta
predominanta afectelor (vaicareala, plansete etc)
anxietatea: trasatura fireasca in caz de boala, cu rol protector; anxietatea excesiva devine daunatoare; depinde si de cantitatea de informatii negative
agresivitatea – fata de medic nu se exprima in modalitati directe, ci camuflat
depresie

Relatia bolnavului cu medicul si cu psihologul

Relatia in plan psihologic se realizeaza pe trei paliere: intelectual, afectiv si etic (moral).

In plan intelectual se realizeaza schimbul de informatie intre bolnav si medic: bolnavul ofera informatii despre simptome, iar medicul – informatii despre boala, analize, tratament. In plan afectiv, intre bolnav si medic poate exista o relatie de simpatie sau antipatie, de incredere sau neincredere; o astfel de relatie da nastere la transfer si contratransfer.

Planul etic (moral) vizeaza respectarea regulilor, a conventiilor, a drepturilor bolnavului.

Statutul social al bolnavului presupune drepturi (la ajutor, la scutire de responsabilitati) si obligatii (cooperarea cu medicul, a nu abuza).

Statutul social al medicului / psihologului

Competenta tehnica. Implica diploma (de medic / psiholog) si titlurile (gradul de specializare).
Specificitate functionala. Contine dreptul de a actiona asupra intimitatii fizice si psihice a bolnavului (accesul la informatii foarte delicate – legate de sexualitate, de sfera inconstienta etc), dreptul de autonomie al bolnavului.
Neutralitate afectiva. Este o obligatie a medicului in folosul bolnavului; calitatile empatice ale medicului sau psihologului nu trebuie sa conduca la identificare cu bolnavul.
Universalism – aceeasi ingrijire pentru toti bolnavii, indiferent de statutul social al acestora (cu exceptia medicinii militare, unde se da prioritate ofiterilor)
Abnegatie si spirit de sacrificiu.

Note de curs