Regresia si progresia de varsta in hipnoza

Daca va place ce cititi:

 

Pentru multi autori ai secolului trecut, regresia era un sinonim al transei hipnotice.

Acest concept a trecut apoi in discursul psihanalitic, unde a capatat sensuri particulare. Avand in vedere ca multi dintre teoreticienii hipnozei utilizeaza termenul de regresie cu sensuri, uneori, destul de diferite, apelul la sensurile cu care Freud a utilizat acest termen ar putea fi foarte util pentru subiectul analizei noastre.

Inca din primele sale lucrari, Freud a identificat doua tipuri de regresie psihologica: „temporala” si „topografica” – pe care le-a invocat in explicarea unui numar important de manifestari psihologice (vis, manifestari psihopatologice, hipnoza, fenomene clinice evidentiate in timpul analizei).

Regresia temporala. Freud a afirmat, dupa cum se stie, ca dezvoltarea psihica conduce individul de la forme si stadii psihice mai putin complexe, la forme mai avansate, mai organizate. Freud a considerat ca aceste forme vechi raman intacte si accesibile. In anumite circumstante, aceste stadii primare „devin din nou modul de expresie al fortelor ce se manifesta in plan mintal” (Freud, 1915, cf. E. Fromm & M.R. Nash, 1992. p. 159), iar esenta bolii mintale consta in reintoarcerea la stadiile primare ale vietii afective si ale functionarii psihice.

Freud a definit in mod explicit hipnoza ca regresie temporala – o reintoarcere la modul infantil de functionare, iar teoreticienii hipnozei au invocat acest concept pentru a explica schimbarile aberante in domeniile cognitiv, perceptiv si comportamental suferite de subiectii hipnotizati.

O exagerare a acestei idei o constituie utilizarea hipnozei in scopul regresiei la identitati anterioare vietii prezente (N.P. Spanos et al., 1991) precum si afirmatia lui V. Raicov conform careia, in timpul hipnozei se produce nu numai o regresie psihologica la stadiile infantile ale dezvoltarii, ci are loc si o modificare a structurilor fiziologice, inclusiv la nivelul E.E.G., care ajung sa fie similare celor specifice copiilor (V. Raikov, 1990).

Exista totusi numeroase indoieli printre teoreticienii dezvoltarii si ai domeniului clinic cu privire la posibilitatea existentei regresiei temporale. Ei argumenteaza ca structura psihica a copilului este ireversibil schimbata pe durata procesului dezvoltarii; prin urmare, stadiile primare sau modurile infantile de functionare pur si simplu nu mai exista pentru a fi regasite. De asemenea, cercetarile, inclusiv din domeniul hipnozei, nu sprijina ideea ca psihopatologia adultului este similara sau macar comparabila cu fazele normale ale dezvoltarii infantile.

Abordand regresia dinlr-o perspectiva topografica, Freud considera ca in timpul acesteia are loc o miscare inapoi, dar in spatiu mai degraba decat in timp. “Este vorba de o intoarcere de-a lungul unor vectori din regiunea structurilor logice ale gandirii la cea a perceptiilor senzoriale”, spune Freud (.1905).

In acest proces, gandurile tind sa se transforme intr-o imagerie vizuala. Schimbarea regresiva de la gandire la imagerie este in fapt o regresie de la o gandire bazata pe procese secundare (logico-analitice) la o gandire bazata pe procese primare (imagistice, holiste, incarcate afectiv).

Aceasta teorie explica mai bine distorsiunile timpului in transa hipnotica si intra, de asemenea, si in acord cu ipoteza asimetriei functionale a emisferelor scoartei cerebrale, desi invocata in explicarea transei hipnotice.

De aceea am putea spune ca hipnoza este o regresie topografica cu caracter adaptativ, care ii face pe subiecti sa raspunda intr-o maniera mai flexibila si mai eficienta. Ea ii face pe pacienti mai liberi, adica mai capabili in a gasi alternative atat in formularea problemelor, cat si a solutiilor.

Ideea efectului terapeutic al regresiei topografice o regasim si in zicala conform careia „pentru a sari doi pasi inainte trebuie mai intai sa facem cativa pasi inapoi”. M. Erickson abordeaza si el regresia de varsta intr-o maniera asemanatoare, adica o considera o realitate psihologica construita in timpul transei, constructie in care procesele primare ale gandirii de tip simbolic, analogic, imagistic au un rol important.

Totusi, M. Erickson face o deosebire intre regresie si regresie de varsta. Doar aceasta din urma se regaseste in practica terapeutica ericksoniana. Pentru el, regresia corespunde cu ceea ce subiectul, in calitate de adult, imagineaza, intelege sau considera relevant in perioadele anterioare existentei sale: „in aceasta forma de regresie, comportamentul subiectului va corespunde unei dramatizari semiconstiente a comprehensiunii sale actuale a unei epoci precedente, si el se va comporta in maniera care i se va parea cea mai potrivita pentru el, in calitate de copil, la varsta sugerata” (M. Erickson, cf. J.A. Malarcwicz, J. Godin, 1986, p. 51).

In timpul regresiei de varsta, subiectul retraieste efectiv evenimentele corespunzatoare perioadei sugerate fara nici un cadru referential. Daca prezentul nu mai exista pentru subiectul care traieste o regresie de varsta, atunci se pune problema controlului acestuia de catre terapeut. M. Erickson rezolva aceasta (aparenta) dificultate in doua feluri.
O prima tehnica este aceea ca terapeutul sa-si atribuie un rol contemporan situatiei regresive (de pilda rolurile de profesor, prieten, ruda apropiata etc).

O alta tehnica presupune inducerea unui proces disociativ subiectului, sugerandu-i ca el, ca adult (ancorat in prezent), se vede sau se aude actionand in situatia regresiva; acest fapt ii permite adultului sa invete ceva din experienta regresiva infantila (de obicei acest „ceva” indeamna la spontaneitate, creativitate, libertate etc).

Regresia de varsta este implicata in multe experiente cotidiene si evocarea lor poate pregati pacientul pentru trairea intensa a acestui fenomen in timpul transei.

Experientele traite atunci cand rasfoim un album de fotografii, auzim o melodie veche, ne intalnim cu un vechi prieten din copilarie si ne povestim amintiri din perioada respectiva etc , traind intens starile afective asociate evenimentelor evocate – toate sunt exemple de „regresii de varsta” spontane.

Pentru inducerea regresiei de varsta de tip hipnotic, terapeutul poate face apel si la imaginatia subiectului. Daca se utilizeaza aceasta strategie, se face, de foarte multe ori, apel la imaginarea unui „vehicul special” care ne transporta in timp (tren, avion, “masina a timpului”, nava spatiala etc).

Exemplul care urmeaza ilustreaza un scenariu de inductie a regresiei de varsta prin utilizarea unui “tren al timpului”:
“..si acum, cand le simti atat de bine si profund relaxat… poti trai in pian imaginar bucuria de a te sui intr-un tren al timpului… Multi oameni, cand se afla in gara, traiesc intens dorinta de a calatori, de a trai experiente noi sau de a revedea locuri… si a retrai experiente petrecute, cu mult timp inainte… Cati dintre noi nu avem nostalgia unor vacante de mult
traite… a unor intalniri cu mult timp in urma petrecute… Te aflii, acum, intr-o gara in care trenurile au insusirea extraordinara de a calatori in timp… si-ti poti oferi, acum, placerea de a urca intr-un astfel de tren pentru a te intoarce intr-un timp care iti permite sa te intalnesti cu gandurile tale, sa traiesti experiente, emotii… traite cu mult, mult timp in urma.

Te asezi in acest tren in locul tau preferat, poate aproape de fereastra sau poate nu… si pe masura ce trenul se pune in miscare, te simti din ce in ce mai relaxat… profund relaxat… si incepi sa traiesti experienta intoarcerii in timp… Prezentul ramane pe peron… si retraiesti mai intai momentele venirii tale aici in acest birou… apoi ziua de ieri… cea de alaltaieri… si, pe masura ce trenul prinde viteza… zilele, lunile… anii se condenseaza… imagini deseori neclare se perinda prin fata ferestrei… te intrebi unde si cand se va opri trenul in care te afli… Dar inconstientul tau are deja raspunsul… Trenul isi incetineste viteza si apoi se opreste.. Cobori…si te afli intr-o situatie importanta pentru tine… esti acolo… poti vedea lucrurile, persoanele… retraiesti senzatiile, emotiile si sentimentele acelui, loc… ale acestui timp si loc…”.

Atunci cand terapeutul cunoaste perioada in care s-a petrecut un eveniment important, el poate orienta pacientul, intr-o maniera specifica, spre cadrul temporal respectiv. Am procedat astfel in cazul pacientului M.A., de 18 ani.

Pacientul M.A., in varsta de 18 ani, elev in clasa a XII-a. Diagnosticul – balbism. „Povestea mamei, care a insotit pacientul la cabinei, situa debutul problemei la varsta de 7 ani si-l atribuia unui eveniment, a carui responsabilitate si-o asumase. In adolescenta, simptomul s-a agravat, fiind inclus intr-un cerc vicios ce a condus la deteriorarea imaginii de sine si a relatiilor cu colegii, in mod deosebit a celor cu persoanele de sex opus. Pacientul era foarte apropiat de mama, tatal, datorita problemelor de serviciu, lipsind de acasa perioade mai lungi.

In prima sedinta de hipnoza, am procedat la o regresie de varsta la nivelul varstei de 7 ani, cu scopul de a clarifica imprejurarile in care a aparut simptomul. Regresat la aceasta varsta pacientul relateaza cu totul alte imprejurari care au declansat simptomul decat cele asumate de mama. Acest fapt a avut o influenta cruciala asupra terapiei; avand in vedere ca mama se considera responsabila de problemele copilului, acesta utiliza simptomul pentru a obtine o serie de „beneficii” din partea mamei care, in lipsa tatalui, de cele mai multe ori nu „rezista” cererilor, dorintelor formulate de copil!

Din momentul in care nu s-a mai culpabilizat, mama si-a modificat relatiile cu copilul si nu a mai „intarit” simptomul cu beneficiile obisnuite. La acest fapt s-a adaugat remisia simptomului pe durata sedintei de hipnoza.

Aceste noi conditii au initiat un ciclu al schimbarii care a condus, pe durata unei terapii de 35 de sedinte, la disparitia simptomului.

O alta tehnica de inducere a regresiei de varsta o reprezinta dezorientarea temporala, in care sunt utilizate sugestii confuzive pentru dezorientarea pacientului cu privire la „acum” si „atunci”.

Aceasta tehnica poate fi ilustrata cu un exemplu oferit de M. Erickson (1990, pp. 182-183):
“Dumneavoastra toti, cred, ati luat un mic dejun in aceasta dimineata sau cel putin aveti obiceiul de a lua un mic dejun in fiecare dimineata. Ati luat un mic dejun ieri dimineata si sperati sa luati un mic dejun maine dimineata. Dar saptamana trecuta ati luat un mic dejun dimineata si inainte de a lua un mic dejun saptamana trecuta dimineata, ati cinat seara inainte de aceasta, dar inaintea acestei cine ati dejunat, si, sa vedem, saptamana trecuta… sa vedem, saptamana trecuta era 6 mai, dar inainte de 6 mai a fost 5 mai si, desigur, 1 mai preceda totdeauna 5 mai, dar, desigur, aprilie soseste intotdeauna inaintea lui mai si stiti, la fel, ca aprilie urmeaza dupa martie, dupa cum, la fel, martie urmeaza lui februarie si februarie vine dupa ianuarie, si Anul Nou, era o zi asa de fermecatoare, dar desigur, erau doar 7 zile dupa
Craciun…”.

In aceasta maniera se poate regresa, sugerand cand o directie cand alta, pana ce pacientii devin din ce in ce mai confuzi.

Ei asteapta sa facem o remarca coerenta, inteligibila, de care sa poata atasa o semnificatie comprehensiva si astfel putem incheia demersul sugestiv intr-o maniera coerenta, asa cum a facut si M. Erickson in cazul citat: “stiti, este o zi frumoasa din 1940 si aceasta-i realitatea!”.

Trebuie sa mentionam totusi ca, sub denumirea de regresie de varsta, hipnoterapeutii grupeaza nivele de implicare diferite care merg de la simpla reverie complezenta la retrairea intensa a unor situatii trecute, ce presupune abandonarea totala a cadrului de referinta al prezentului. Indiferent de gradul de implicare al subiectului „amintirile astfel retraite sunt de fapt reconstructii efectuate de psihismul nostru actual” (Godin, 1992, p. 220). Regresia de varsta este o tehnica frecvent utilizata in „intarirea eului”.

Regresarea psihologica si retrairea benefica a sentimentelor de autocontrol, de respect fata de sine, de incredere in resursele proprii, pe care pacientul le-a trait in situatii anterioare situatiei problematice, pot avea efecte salutare asupra pacientului; el isi actualizeaza o imagine pozitiva si redescopera resursele blocate de perspectiva negativa asupra lui si a situatiei in care se afla (poate vedea acum si „partea plina a paharului”.)

Abordarea hipnoanalitica vede in regresia de varsta o modalitate prin care pacientul poate ajunge la experientele conflictuale represate, cu posibilitatea de a actiona asupra acestora in scopul reevaluarii lor. Aceasta procedura poate fi repetata de cate ori este necesar pentru ca pacientul sa poata retrai si reevalua fiecare din exprientele conflictuale. Rossi si Check considera ca fiecare acces este o “resemnificare”.

Progresia de varsta – conduce la o realitate psihologica traita ca desfasurandu-se in viitor. Utilizarea terapeutica a acestui fenomen implica ideea ca formularile noastre cu privire la viitor se transforma in “predictii ce se autoimplinesc”.

Ca tehnica hipnoterapeutica, progresia de varsta are functii terapeutice multiple: de intarire a eului, de integrare a starilor afective, a aspiratiilor si a altor experiente terapeutice si este un indicator sensibil privind prognosticul terapiei (M. Philips, C. Frederick, 1992).

Sugestiile privind progresia de varsta pot fi situate pe un continuum, in functie de gradul de participare a terapeutului si pacientului. La un capat se situeaza sugestiile ce orienteaza pacientul sa-si imagineze trairea unor experiente senzoriale sau receptia unei voci interioare care-i vorbeste despre posibilitatile viitoare etc. Sugestiile de acest tip pot fi structurate si directionate de terapeut, iar pacientul, mai degraba un primitor pasiv, le poate imbogati in directia stabilita de terapeut. Urmeaza, apoi, sugestiile in care terapeutul schiteaza doar cadrul general al progresiei, iar pacientul are o mai mare libertate si creativitate.

Ilustrativa pentru acest tip de sugestie este tehnica „bilei de cristal” a lui M. Erickson, in care pacientului i se cere sa se orienteze spre viitor si sa vizualizeze efectele realizate dupa terminarea terapiei. Acest tip de sugestie poate favoriza indicarea de catre pacient, intr-o maniera inconstienta, halucinatorie, a datei la care problema sa dispare (a se vedea cazurile clinice prezentate in continuare).

Ultimul tip de sugestie pe acest continuum are un caracter indirect si mai putin structurat. Pacientul poate initia, mai mult sau mai putin spontan, o progresie, orientandu-se, pur si simplu, spre posibilitatile viitoare.

M.D. Yapko (1990) propune urmatoarea strategie pentru realizarea unei progresii de varsta:

  1. Inductie
  2. Construirea unui set de raspunsuri
  3. Metafore privind viitorul
  4. Identificarea resurselor pozitive
  5. Identificarea unor contexte viitoare specifice
  6. Integrarea resurselor pozitive identificate la punctul 4
  7. Repetarea secventei comportamentale
  8. Generalizarea resurselor pozitive la alte contexte selectate
  9. Sugestie post-hipnotica
  10. Iesirea din transa
  11. Reorientarea in starea de veghe.

Desigur, aceasta strategie poate fi adaptata functie de pacient si problemele sale.

Ea poate debuta cu orice tip de inductie, se continua cu pasul 2 in care terapeutul stabileste cum anume va comunica cu pacientul in timpul transei (eventual modalitati de semnalizare ideomotorie).
Pasul 3 presupune oferirea unor metafore privind viitorul (de pilda schimbarile se petrec in cadrul stiintelor, in medicina, in societate etc ) , care orienteaza indirect pacientul spre schimbari posibile in viitor.
In secventa 4 sunt identificate resurse specifice la care clientul are acces direct – de pilda inteligenta, sensibilitate, perseverenta etc.
Pasul 5 presupune identificarea unor situatii viitoare cu care clientul se va confrunta si care fac obiectul ingrijorarii acestuia.
Pasul 6 implica asocierea resurselor existente ale clientului cu contextele viitoare probabile in care ele ar putea fi de ajutor.
Pasul 7 furnizeaza ocazia unei „repetitii a secventei comportamentale viitoare ca si cum s-ar petrece in prezent”.
Pasul 8 furnizeaza sansa de a identifica alte cateva contexte in care aceasta noua manifestare a resurselor ar putea fi utila.
Pasul 9 implica sugestii specifice pentru utilizarea deprinderilor dobandite in orice context in care s-ar dovedi utile.
Pasul 10 pune capat centrarii pe viitor si ancoreaza clientul in contextul prezent. Pasul final il constituie terminarea hipnozei si reorientarea clientului in starea de veghe.

Cazul clinic urmator ilustreaza virtutile terapeutice ale progresiei si regresiei de varsta atunci cand sunt incluse in abordari terapeutice adecvate.

Pacienta A.I. in varsta de 25 ani, solicita asistenta psihoterapeutica pentru tulburari severe de alimentatie. Diagnosticul, validat si de o consultatie psihiatrica, a fost de anorexie mintala si  cu thanatofobie, evolutie atipica.

Anamneza evidentiaza urmatoarele aspecte semnificative:
- a crescut intr-o familie caracterizata prin relatii conflictuale frecvente;
- din adolescenta a manifestat o crestere ponderala exagerata pe care a incercat sa si-o controleze cu ajutorul unei diete stricte;
- imaginea de sine s-a deteriorat in timpul facultatii atat din cauza aspectului fizic, cat si ca urmare a repetentiei (desi in raporturile cu familia afisa imaginea unei studente bune);
- devine studenta la o alta facultate;
- cu aproape un an inainte de solicitarea ajutorului terapeutic i-a murit mama – eveniment cu mare incarcatura psihogena.

In momentul solicitarii interventiei psihoterapeutice, pacienta era insarcinata in luna a doua, iar medicul curant o anuntase ca, in cazul in care continua sa nu se hraneasca, pune in pericol viata copilului.

Care era „povestea” pacientei in legatura cu simptomul? Ea povesteste ca la varsta de 10 ani, in timp ce manca, s-a inecat cu o firimitura de paine si a lesinat. De atunci a ramas cu teama ca, daca inghite alimente solide, se poate ineca si muri. Decesul mamei a actualizat aceasta teama de moarte si a declansat boala sa. De atunci mananca foarte putin, si doar alimente lichide.

Insa evolutia bolii nu confirma povestea pacientei, ci mai degraba functiile psihologice ale simptomului. Practic, ea se afla intr-o stare de anorexie de cativa ani.

Pacienta traia intens imaginea negativa a aspectului sau fizic. In momentul in care imaginea de sine a fost amenintata de performantele scolare slabe, toate resursele psihologice au fost orientate asupra singurului element al acesteia ce parea mai controlabil – greutatea corporala.

Practic, pacienta a interiorizat puternic una din comenzile pe care si le mai daduse: „Nu manca!”.
Plasarea debutului simptomului la moartea mamei exprima aceeasi tendinta inconstienta de reabilitare a imaginii de sine; scaderea in greutate devenea semnul suferintei, devotamentului si sensibilitatii. In plus, aceasta suferinta avea si scopul de a tine langa ea pe tatal copilului inca nenascut si cu care urma sa se casatoreasca. Cand simptomul ar fi putut pune in pericol relatia cu viitorul sot, acesta a fost „suspendat” temporar.

Sedinta de psihoterapie s-a centrat, pe de o parte, asupra reabilitarii imaginii de sine, pe de alta parte, asupra eliminarii simptomului. Astfel, inaintea inducerii hipnozei, am valorizat in mod explicit capacitatea de decizie si autocontrol a pacientei, care i-a permis sa renunte la prima facultate si sa dea examen de admitere la alta, sa aiba un copil in conditii particulare, sa-si controleze chiar simptomul in situatii deosebite etc.

I-am spus pacientei ca ea a interiorizat la nivel inconstient interdictia de a manca – formulata inca de cand incerca in mod voluntar sa slabeasca si ca, in hipnoza, printr-un procedeu de regresie in timp, vom anula aceasta interdictie. Pentru a ilustra acest mecanism i-am amintit actiunea filmului Fenomenul Philadelphia, in care unul din eroi realizeaza o intoarcere in timp pentru a anula un program de la pupitrul de comanda al unui vapor ce fusese deplasat in viitor.

Demersul hipnoterapeutic utilizat a fost, in general, unul de tip ericksonian. Pentru inducite, am utilizat tehnica levitatiei bratului, asociata cu sugestia ca ridicarea bratului este insotita de regresia de varsta intr-un moment in care problema nu mai exista. Dupa confirmarea ideodinamica (miscarea degetului aratator) a acestei regresii, i-am spus pacientei ca, dupa ce s-a nascut, a stiut sa se hraneasca fara sa o fi invatat nimeni si ca, prin urmare, corpul sau stie ce are de facut pentru a se hrani; apoi, ritualizand, am rugat-o sa repete de trei ori sugestia: ” Corpul meu stie ce are de facut pentru hranirea mea si a copilului meu! “.

Pentru a impiedica actualizarea ideii cresterii in greutate, am formulat urmatoarea sugestie directa, pe care pacienta a pronuntat-o de trei ori: “Nimic nu ma impiedica sa mananc orice, important este sa mananc putin! “.

In timpul hipnozei, am utilizat o poveste terapeutica ce vehicula metaforic ideea ca, pentru rezolvarea problemelor, cel mai important lucru este sa incerci sa le rezolvi!

Pentru introducerea povestii, am utilizat formula propusa de J.A. Malarewicz :
“Voi spune aceasta poveste fetitei care este in tine…”.

Ceea ce este interesant este faptul ca pacienta a interpretat aceasta metafora ad litteram – anume, ca aceasta poveste este destinata copilului inca nenascut. Ideea ca acesta, la fel de interesat ca si mama lui in rezolvarea problemei, o va ajuta in gasirea solutiei, a avut o valoare terapeutica incontestabila.

Pentru a verifica in ce masura pacienta isi construieste viitorul cu sau fara simptom, am asociat coborarea bratului cu progresia de varsta intr-un viitor foarte apropiat. Dupa ce am obtinut confirmarea ideodinamica a acestei progresii, am identificat ca viitorul in care se plasase pacienta se afla la o distanta de trei zile de momentul in care se desfasura terapia. Dupa aceasta unica sedinta de terapie, disparitia simptomului mi-a fost confirmata dupa trei zile!

Urmarirea ulterioara a pacientei a evidentiat reaparitia, pe termene foarte scurte si intr-o forma atenuata, a simptomului. Aceste perioade au fost depasite relativ usor. Pacienta a avut o sarcina normala si a nascut un copil sanatos.

 

Fragment din Hipnoza clinica. Tehnici de inductie. Strategii terapeutice – Ion Dafinoiu, Jeno-Laszlo Vargha
Editura Polirom

,

Daca v-a placut acest articol:

Lasa un comentariu