Pubertatea



(10/11-14/15 ani)

Pubertatea este perceputa ca sfarsitul copilariei, remarcandu-se prin procesul de crestere accentuata, maturizare intensa (mai ales sexuala) si printr-o structurare complexa a personalitatii.

Primele semne ale pubertatii sunt aproape invizibile, cu timpul transformarile pe care le suporta copilul devenind usor observabile. Aspectul fizic general, comportamentul puberului devin din ce in ce mai evidente.

Primele semne ale pubertatii sunt legate de concentratia din sange a hormonilor masculini (testosteronul) si feminini (estrogenul). Acestia sunt responsabili in mare parte de transformarile pe plan biologic.

Dezvoltare fizica generala

In acest interval de varsta are loc o crestere in inaltime si greutate. Astfel fetele castiga in jur de 24 cm si 17 kg, iar baieţii in jur de 24 cm si 19kg.
Cresterea se realizeaza in pusee, devenind impetuoasa si antrenand stari de oboseala, dureri de cap, agitatie. Mai intensa este cresterea in lungime a oaselor lungi ale membrelor superioare si inferioare, ceea ce confera puberului un aspect caricatural. Imbracamintea devine repede mica si neincapatoare.

Prin cresterea trunchiului si a masei musculare se mareste forta fizica. In acelasi timp se dezvolta si organele interne, iar la baieti dispare grasimea ca urmare a extinderii articulaţiilor si a masei musculare. La fete tesutul adipos se mentine, se subtiaza talia.
Se dezvolta partea faciala a craniului, dantura permanenta, oasele mici ale mainii.

Se produce maturizarea sexuala care se evidentiaza prin semnele primare si secundare (parul pubian si axilar, dezvoltarea sanilor la fete, aparitia ciclului si menarhei; la baieti au loc primele ejaculari spontane, se modifica vocea si comportamentul in general).

In plan psihologic aceste fenomene dau nastere unor trairi tensionale, confuze si de disconfort. Trairile sunt intensificate si de prezenta acneei, a transpiratiei abundente si mirositoare, a sensibilitatii pielii in situatiile emotionale. Spre sfarsitul perioadei puberale, datorita faptului ca organele sexuale devin functionale, sexualitatea isi pune amprenta asupra relatiilor cu sexul opus.

Tinand cont de transformarile biologice ale acestei perioade, de cresterea semnificativa in inaltime si greutate, alimentatia puberului trebuie sa fie adecvata acestei dezvoltari rapide, sa contina necesarul de proteine, calorii si vitamine (in aceasta perioada nevoia de zinc, fier, calciu si vitamina D este cu 50% mai mare).

Conduita generala a puberului alterneaza intre momente de vioiciune, conduite exuberante de tip infantil cu momente de oboseala, apatie si lene. In anumite conditii puberul poate deveni chiar conflictual.

Activitatea scolara se complica devenind mai complexa si mai solicitanta. Se modifica statutul de elev mic prin antrenarea puberului in activitati responsabile, competitionale (concursuri tematice, jocuri competitionale).

Acestea determina puberul sa-si evalueze propria valoare si sa devina constient de aptitudinile sau talentele pe care le are.
Acum incepe formarea constiintei de sine, puberul incadrandu-se in categoria elevilor buni, mediocri sau slabi. Preocupari scolare intense il determina pe puber sa nu mai fie stapanit atat de frecvent de agitatia motorie si labilitatea din primele clase.

Un semn distinct al puberului – comportamentul contradictoriu este determinat si de modul inegal in care este el perceput de catre adulti. Cateodata este considerat inca copil, iar altadata „mare”.

Puberul incepe sa fie nelinistit, stangaci, nesigur de sine, incercand sa gaseasca solutii de iesire din situatiile in care este pus. Treptat incepe sa fie tot mai independent si sa se simta tot mai bine in grup, alaturi de copiii de varsta sa.

Comportamentul puberului capata nuante diferite la baieti si fete. Acestea din urma, dezvoltandu-se mai repede din punct de vedere biologic, depasesc cu usurinta adaptarea la noua etapa de viata, fiind mai stabile, mai sarguincioase, mai comunicative.

Comportamentul fata de parinti se schimba, dorinta de independenta, de a-si petrece timpul liber cu cei de varsta lor dand nastere uneori la relationari conflictuale.

O alta sursa de conflict intern al puberului poate fi si modul cum s-a produs aceasta maturizare. Maturizarea tardiva sau precoce modifica pozitia puberului in colectiv si relationarea lui cu ceilalti. Respingerea, marginalizarea determina izolarea si formarea unei imagini de sine necorespunzatoare a celui in cauza.


Dezvoltarea cognitiva

Dezvoltarea intelectuala este strans legata de dezvoltarea psihica generala si de procesul de maturizare biologica, de activitatea scolara diferita de cea a micii scolaritati.

Senzorialitatea se restructureaza prin erotizarea functiilor sale. Fenomenul este mai evident la nivelul sensibilitatii vizuale, auditive si tactile. Sensibilitatea auditiva evolueaza pe directia dezvoltarii campului vizual si a pragurilor absolute si diferentiale.

Sensibilitatea vizuala creste de 2-3 ori la 13 ani fata de parametrii inregistrati la 10 ani. Se dezvolta capacitatea de prelucrare a informatiei vizuale concomitent cu diferentierea evaluarii vizuale a marimii, distantei si formei. Pusi sa descrie anumite tablouri dupa vizionarea unor modele puberii se pierd in detalii, dar in acelasi timp se dezvolta si tendinta de a da un anumit sens, semnificatie celor relatate (incarcatura proiectiva, copilul exprimandu-si prin aceasta dorinte, sentimente, temeri).

Sensibilitatea auditiva se manifesta sub aspectul cresterii capacitatii de discriminare pe plan verbal. Fenomenul este facilitat de dezvoltarea auzului fonematic care se exerseaza si prin placerea puberilor de a asculta muzica.

Tot in aceasta perioada se dezvolta si sensibilitatea sudorifica care trece printr-un proces de erotizare (atenti la relatia cu sexul opus, dar mai ales fetele folosesc deodorantul, parfumul, sapunuri frumos mirositoare). Investigatia tactila capata sensuri noi si se subordoneaza acelorasi tendinte de erotizare mentionate.

Experienta perceptiva este influentata de organizarea observatiei directe, care prin dezvoltarea atentiei voluntare capata valente noi. Aceasta dezvoltare a abilitatilor observatorii este sustinuta si prin dezvoltarea interesului puberului pentru ceea ce il inconjoara.

In aceasta perioada se dezvolta structurile logico-formale si volumul de concepte. Ca urmare se dezvolta operatiile gandirii, care incepe sa opereze cu informatii din ce in ce mai abstracte si mai complexe.

Jean Piaget afirma ca ceea ce caracterizeaza aspectul formal al gandirii este extinderea operatiilor concrete si cresterea capacitatii de a face rationamente. De asemenea, structurile operatorii superioare constau „in a organiza realul in activitati sau in gandire si nu in a-l copia pur si simplu”.

A. Gasell sustine ca la aceasta varsta apar modalitati de gandire ce prefigureaza gandirea adultului, dezvoltand astfel potentialul intelectiv al puberului.

Cunostintele puberilor devin din ce in ce mai diverse si mai complexe. Se creeaza obisnuinta de utiliza frecvent scheme, imagini, simboluri si concepte din care transpare capacitatea de a intelege situatii complicate si strategii de exprimare.

Cunostintele lor sunt structurate pe concepte de mare complexitate in care operarea cu probabilitatea este tot mai activa. Aceasta face posibila o alternanta pe planul gandirii si elaborarea de judecati si rationamente in care se valorifica abilitatile intelectuale.

Ele devin evidente spre 13-14 ani. Conduitele inteligente de la aceasta varsta se caracterizeaza prin:

• raspunsuri complexe si nuantate la cerinte
• se diferentiaza elementele semnificative si se raporteaza efectele posibile la cauzele implicate
• se dezvolta abilitati de exprimare prin simboluri si limbaj nuantat
• creste capacitatea de analiza abstracta si de sesizare a fictiunii
• se dezvolta capacitatea de a emite predictii valide bazate pe real

Piaget afirma ca in aceasta perioada puberul utilizeaza forme ale reversibilitatii simple (care se exprima prin inversiune si negatie) si complexa (prin simetrie si reciprocitate).

Dezvoltarea limbajului

Procesul de dezvoltare a limbajului se face din punct de vedere cantitativ si calitativ.

Vocabularul inregistreaza o evolutie esentiala, iar posibilitatea puberului de a-l folosi creste evident. Debitul verbal ajunge la 60-120 de cuvinte pe minut fata de 60-90 de cuvinte la scolarul mic. Se dezvolta capacitatea de a folosi asociatii verbale cu semnificatii multiple si de a exprima idei ample. Insusirea regulilor gramaticale, studiul literaturii, lectura particulara duc la imbunatatirea modului de exprimare a puberului.

Mediul socio-cultural in care traieste copilul, familia, grupul de prieteni pot influenta comunicarea verbala a puberului.
Se remarca la aceasta varsta limbajul de grup, tanarul folosind anumite expresii alaturi de imbracaminte si alte obiceiuri specifice grupului din care face parte.

Dezvoltarea psiho-sociala

In aceasta perioada datorita numeroaselor contacte cu situatii de viata noi si complexe viata afectiva se diversifica, se dezvolta viata interioara a puberului, se maturizeaza modul in care se relationeaza cu ceilalti.

Diversitatea trairilor afective se exprima prin dezvoltarea mobilitatii mimice, expresivitatea privirii, amplificarea functiilor de comunicare. Amprenta acestei diversificari afective se observa usor la puber si se manifesta prin forme protestatare, de opozitie si trairea sentimentelor de culpabilitate sau de respingere a unor cerinte de politete considerate absurde.

Din confruntarea cu situatiile de viata se nasc sentimente negative (ura, dispret) sau pozitive (dragoste, admiratie). In ambele cazuri se produce proiectia personalitatii si se elaboreaza comportamente ce pun in evidenta relatia dintre dorinta-aspiratie-trebuinta si realitatea lumii inconjuratoare. In literatura de specialitate se desprind doua tendinte in ceea ce priveste comportamentul si atitudinea la puberi:

• pozitiva – puberul este echilibrat, sincer, dezinvolt, adaptat
• negativa – pesimista care presupune aparitia tulburarilor emotionale (impulsivi-tate, lipsa de armonie, potential delincvent)

Aceste aspecte se cristalizeza si devin tot mai evidente, pe masura ce puberul inainteaza in varsta, ele fiind prezente si in adolescenta. Spre sfarsitul perioadei trairile emotionale devin extrem de complexe.

Spiritul competitional determina comportamente si stari emotionale legate de trairea succesului sau esecului. Apar astfel, sentimente de admiratie, invidie, suspiciune, teama si frustrare.

In relatiile cu parintii starile afective devin mai tensionate ca urmare a manifestarii opozitiei si culpabilitatii. Cu toate ca in aceasta perioada tendinta spre independenta a puberului devine din ce in ce mai evidenta, paralel cu aceasta se manifesta si dorinta, nevoia de ocrotire si afectiune din partea parintilor.

In acest context, parintilor le revine un rol dificil, ei trebuie sa gaseasca calea educationala optima pentru a armoniza aceste tendinte contradictorii ale personalitatii puberului. Aceste metode trebuie sa fie bazate pe intelegerea specificului acestei varste, pe toleranta eventualelor comportamente neadecvate.

Nerezolvarea pe aceasta cale a problemelor puberului sau, din contra, accentuarea lor duc la tulburari care pot capata uneori forme patologice (ticuri, depresie, abandon scolar etc). In planul personalitatii se contureaza tot mai evident stari de acceptanta sau de respingere in raport cu adultii in care judecata morala si valorica se supune exigentelor superioare si a atitudinilor negative fata de compromisuri.

La aceasta se adauga diferentele culturale dintre parinti si copii, diferente ce se datoreaza schimbarii de statut cultural al tineretului si evolutia contemporana a unor noi domenii care implica activitati inedite de mare incarcatura sociala. Puberul, incercand sa se adapteze cerintelor sociale, isi asuma in mod constient un anumit rol social. Aceasta determina instalarea identitatii ca persoana care apartine unei anumite societati.

Aceste roluri pot fi naturale (de varsta, de sex, de nationalitate, cetatenie) sau roluri de adeziune, legate de responsabilitatile sociale ale puberului (rolul de elev, de membru al unei asociatii) si roluri potentiale, care se nasc prin aparitia dorintelor, aspiratiilor, idealurilor. Aceste roluri sunt in continua miscare ele transformandu-se sub influenta experientei si achizitiei psihice.

Jean Piaget afirma ca la aceasta varsta evolutia personalitatii este marcata de nivelul constiintei si judecatii morale. Dupa 13 ani copilul dobandeste capacitatea de a se transpune imaginativ, virtual in locul altei persoane.

Conform opiniei lui L. Kohleberg, intre 13 si 17 ani are loc acceptarea regulilor sociale, dar si a responsabilitatii morale, iar morala proprie devine element de satisfactie, sursa a respectului fata de sine. Tot acest proces complex de maturizare fizica si de dezvoltare a trasaturilor de personalitate formeaza spre sfarsitul perioadei comportamente stabile.

Dezvoltarea relatiilor cu ceilalti tineri este concretizata prin comportamentul puberului in grup. Iaceasta perioada, mai mult decat in oricare alta, viata sociala se traieste cu o intensitate maxima.

Grupurile constituite pentru joc, pentru invatare sau pentru alte tipuri de actiuni au o mare stabilitate si devin omogene pe criterii relativ constante (mai ales al sexului si varstei). De exemplu, intre 10 si 12 ani baietii ignora fetele care sunt mai evoluate biologic decat ei. Grupuri mixte de baieti si fete apar dupa aceasta varsta. Ceea ce ii incadreaza pe tineri intr-un grup sau altul sunt interesele comune, personalitatea.

Copiii care nu sunt integrati in grupuri, asa-numitii „nepopulari”, sunt aceia care manifesta o inadaptare afectiva, de multe ori aceasta fiind o prelungire a relaţiilor de disconfort din familie. Acestia se pot manifesta prin hiperemotivitate (timizi, retrasi, interiorizati) sau din contra certareti, zgomotosi, egoisti.

Puberul are impresia ca in grup („gasca”, „banda”) se poate realiza mai bine si ca in aceasta forma se pot opune mai ferm adultilor. Grupul isi formeaza coduri, parole, locuri de intalnire, ritualuri. Se dezvolta astfel spiritul de camaraderie.

Daca obiectivele de baza ale grupului intra in discordanta cu normele morale, sociale aceasta poate avea influente negative asupra puberului.

De multe ori in grup se dezvolta spiritul pentru aventura (legat si de curiozitatea specifica acestei varste), spiritul de explorare (investigatia caselor parasite, a locurilor necunoscute, nepopulate etc).

Aspectul controversat al acestei varste este tributar schimbarilor impetuoase din planul fizic si al eforturilor de adaptare la solicitari din ce in ce mai ample. Aceasta perioada trebuie perceputa de parinţi si educatori cu tot ceea ce are ea specific in efortul de a gasi o metoda educationala optima.

 

Lasa un comentariu