Psihoterapia asertiva



answear.ro

 

Psihoterapia asertiva reprezinta o subspecie a psihoterapiei cognitiv-comportamentale.

Asertivitatea reprezinta o atitudine si o modalitate de a actiona in acele situatii in care oamenii trebuie sa-si exprime sentimentele, sa-si revendice drepturile si sa spuna nu cand nu sunt dispusi sa fac un anumit lucru.

La baza comportamentului asertiv trebuie sa stea convingerea persoanei ca are dreptul sa ceara ceea ce doreste, respectandu-si propriile drepturi si pe cele ale celor din jur.

Comportamentul asertiv reprezinta calea de mijloc intre doua extreme: agresivitatea si supunerea.

Conduita non-asertiva presupune desconsiderarea propriilor drepturi si supunerea exagerata fata de dorintele celorlalti. Subiectii nu-si exprima sentimentele si dorintele de care ceilalti nu au de unde sa stie si se culpabilizeaza cand vor sa cera ceva. Acestia vor transmite celorlalti un mesaj care reflecta nesiguranta in legatura cu ceea ce solicita, iar ceilalti vor avea tendinta sa le desconsidere cererea. Persoanele cu tulburari anxioase, fobii, depresii se comporta in general non-asertiv.

De obicei, anxiosii isi creeaza o imagine de persoane amabile, gata sa faca pe plac tuturor. Ei se tem sa-si exprime deschis solicitarile de teama sa nu deterioreze relatiile cu partenerul de care se si simt foarte dependenti.

Conduita agresiva presupune comunicarea pe un ton autoritar si ostil a propriilor dorinte. Persoanele agresive sunt insensibile fata de sentimentele si drepturile celorlalti si incearca sa obtina ce vor prin utilizarea fortei creand astfel conflicte si animozitati.

Exista si un comportament pasiv-agresiv, oamenii de acest tip opun o rezistenta indirecta la solicitarile celorlalti, sabotand indirect ( ex: angajatul care considera ca seful ii da prea mult de lucru, nu se va manifesta direct impotriva sefului, ci indirect, intarziind la serviciu). Si acest tip de comportament este ineficient pentru ca creeaza ostilitate si resentimente in randul celorlalti.

Alta varianta de comportament non-asertiv este reprezentat de stimulul manipulativ. Persoanele care ii manipuleaza pe ceilalti obtin ce vor, deoarece ii determina pe acestia sa se simta fie culpabilizati fie sa simta compasiune fata de ei. Manipulatorii pozeaza fie in victime, fie in martiri. Aceasta metoda functioneaza in situatia in care persoanele vizate nu inteleg ceeea ce se petrece.dEpurtat.ro

Comportamentul asertiv este cel corect si implica solicitarea propriilor drepturi sau refuzul unor sarcini intr-o maniera directa, simpla care nu uramreste sa-i nege, sa-i atace sau sa-i manipuleze pe ceilalti. Comportamentul asertiv presupune respect si consideratie fata de propria persoana si fata de cei din jur.

Antrenamentul pentru un comportament asertiv

Antrenamentul asertiv poate fi utilizat in terapie, dar si cu oamenii normali ( de obicei ei au probleme de comunicare).

Terapeutul trebuie sa explice si sa exemplifice pentru client modalitati de comportament asertiv si non-asertiv (se foloseste jocul de rol).

Formarea comportamentului asertiv non-verbal. Acest lucru presupune urmatorii pasi:

Persoanele asertive trebuie sa-si priveasca interlocutorul drept in ochi cand i se adreseaza. Orientarea privirii in jos sau lateral indica nesiguranta. Conduita opusa este fixarea exagerata a celuilalt, interlocutorul devend defensiv.

Adoptarea unei posturi care sa exprime deschiderea. Subiectul care comunica trebuie plasat drept in fata interlocutorului, nu lateral si sa nu faca nimic care sa sugereze retargerea.

Interlocutorul trebuie tratat cu calm.

Recunoasterea propriilor drepturi si practicarea unor exercitii de lupta pentru obtinerea acestora. Se recomanda clientului doritor sa scape de fobii sociale sa citeasca de mai multe ori liste cu drepturile lor.

Constientizarea propriilor sentimente si dorinte. O persoana nu devine asertiva daca nu constientizeaza ce doreste si ce nu doreste. Cand clientul nu si-a clarificat ceeea ce simte si doreste, este bine sa fie antrenat sa noteze aceste trairi sau sa le discute cu o persoana de incredere.

Exersarea raspunsului asertiv. Se incepe cu:

Descrierea problemei. I se cere sa realizeze o descriere exacta a situatiei care-l nemultumeste. Aceasta descriere trebuie sa cuprinda referinte la persoana care creeaza problema (cine), la perioada cand are loc disfunctiunea (cand), ce anume il supara, cum ar putea fi rezolvata situatia, temerile in legatura cu punerea in actiune a comportamentului asertiv si obiectivele vizate in situatia respectiva.

Declansarea raspunsului asertiv. Acesta implica urmatoarele etape:

–    evaluarea drepturilor personale in situatia data

–    precizarea periodei de timp in care subiectul doreste sa se produca modificarea

–    informarea interlocutorului asupra problemei si consecintele acesteia asupra persoanelor in cauza

–    exprimarea clara si precisa a sentimentelor legate de situatia creata

–    exprimarea solicitarilor legate de schimbare dorita si consecintele rezolvarii problemelor pentru ambele parti

Este de dorit sa se negocieze care sunt consecintele obtinute de ambele parti, daca se rezolva situatia. Cand interlocutorul este dificil la cooperare este indicat sa se descrie consecintele negative care ar putea decurge din absenta colaborarii.

Ex: “daca nu ma lasi sa termin, nu vom mai ajunge la timp la film.”

Un aspect important al comportamentuli asertiv consta in capacitatea  de a refuza o solicitare pe care subiectul nu doreste sa o indeplinesca deoarece contravine propriilor sale dorinte sau consuma timp in mod inutil.

Daca interlocutorul persista in solicitarea sa, refuzul trebuie repetat cu calm si fermitate. Bourne sugereaza ca in acest caz trebuie sa se parcurga cateva etape, ele fiind necesare mai ales cand trebuie sa refuzam o persoana apropiata cu care dorim sa mentinem comunicarea:

  • repetarea solicitarii prin tehnica parafrazarii, pentru ca interlocutorul sa fie convins ca s-a inteles despre ce este vorba
  • prezentarea motivelor refuzului, exprimarea acestuia si propunerea unei alternative convenabile pentru ambele parti.

Exista si indrumari pentru persoanele ce nu pot spune nu.

Clientul trebuie sa-si acorde un ragaz. Ex: “o sa-ti comunic raspunsul meu la sfarsitul saptamanii”.

Subiectul nu trebuie sa se scuze in mod exagerat pentru ca poate determina interlocutorul sa faca presiuni.

Se cere precizarea motivelor refuzului, sa spuna ce va face si ce nu va face pentru celalalt. Ex: “te duc cu masina la serviciu daca vei fi in fata blocului la ora 8”.

Utilizarea limbajului non-verbal asertiv si evitarea culpabilitatilor inutile.

Trucuri de evitare a manipularii

In majoritatea cazurilor, comportamentul  asertiv duce la obtinerea rezultatelor scontate. Exista si situatii cand interlocutorul evita sa raspunda solicitarilor, punand in actiune tot felul de mecanisme:

–    schimbarea subiectului

–    reactii excesiv de incarcate emotional

–    glume pe seama solicitarii

–    tentatia de a-l culpabiliza pe solicitant

–    criticarea solicitarii

–    formularea unor intrebari legate de legitimitatea cererii

–    solicitarea de motive care sa justifice solicitarea

Tehnici de contracarare a manipularii

 

1. Tehnica discului stricat: implica repetarea de mai multe ori a solicitarii pe un ton calm si direct. Se utilizeaza cand dorim sa facem/sa nu facem un lucru, dar ne simtim prinsi in capcana perseverentei celuilalt.

2. Tehnica dezamorsarii: se utilizeaza atunci cand avem de-a face cu o persoana care ne critica frecvent si consta in acceptarea partiala a criticii. Subiectul trebuie sa fie de acord cu anumite laturi ale criticii, fara sa devina sarcastic sau defensiv. Interlocutorul nu va mai avea tendinta de a discuta contradictoriu, evitandu-se astfel escaladarea conflictului.

3. Tehnica focalizarii discutiei de la continut la proces: aceasta insemnand schimbarea subiectului discutiei, focalizand demersul de pe continut pe ceea ce se petrece intre perteneri. Daca o persoana raspunde la o solicitare asertiva in orice alt mod decat prin ascultare sau raspuns calm (ex: se infurie, rade, spune ceva ce nu are legatura cu subiectul), este indicata schimbarea focalizarii si abia apoi sa se revina la solicitarea adresata.

4. Tehnica amanarii: se utilizeaza atunci cand cineva riposteaza la o solicitare asertiva declansand o reactie emotionala (plans, furie). In cazul in care este vorba de o persoana apropiata, este indicat sa o lasam sa se descarce. Persoanele aflate intr-o stare emotionala nu pot fi atente la solicitare, asa incat se amana cererea.

5. Intrebarile cu continut asertiv: atunci cand o persoana ne ataca pentru ca am facut o solicitare asertiva, atacul poate fi contracarat intreband interlocutorul de ce cererea l-a suparat asa de mult.

Pentru a reusi sa dezvoltam comportament asertiv, este de dorit sa invatam anumite abilitati  de ascultare si exprimare. Comportamentul asertiv nu garanteaza succesul 100%, dar mareste semnificativ sansele de reusita.

dyfashion.ro

Lasa un comentariu