Principii si tehnici hipnoanalitice



avon.ro

 

Hipnoza, prin ea insasi, produce la subiect o stare de disociere chiar la subiectii normali, ceea ce poate fi util pentru o tehnica cu caracter explorator cum este hipnoanaliza.

Erika Fromm formuleaza principiile hipnoanalizei astfel:

  1. Disocierea ego-ului observator de cel care traieste experienta.
  2. Dez-egotizarea unor parti ale corpului care au  rolul de a exprima dorinte si tendinte inconstiente (ca in tehnica scrisului sau desenului automat).
  3. Disocierea diferitelor stari ale ego-ului si ajutarea pacientului sa le reintegreze intr-un mod mai sanatos.

Prin mecanismul disocierii intre ego-ul observator si cel care traieste experienta se poate realiza anestezia din cadrul hipnozei. (Pentru anestezie se dau sugestii de tipul: “tu stai pe scaun si priveste cum o alta persoana care seamana cu tine este operata sau naste).

Si in hipnoanaliza apar in genere doua tipuri principale de rezistente:

  • una datorata faptului ca pacientul nu doreste sa constientizeze impulsurile, tendintele si amintirile traumatizante refulate;
  • o a doua deriva din fenomenele de transfer ( subiectul poate adopta o atitudine de neajutorare, solicitand afectiunea hipnoanalistului si refuzand sa lucreze asupra propriilor sale probleme. Dimpotriva, sentimentele de ostilitate fata de terapeut pot sa se exprime in depresie si descurajare si in dorinta de a incheia tratamentul).

Daca pacientul isi poate exprima deschis agresivitatea, el poate avea tendinta de a fi pre a critic la adresa terapeutului ridiculizand actiunile si interpretarile acestuia.
Rezistentele pot fi reduse prin analizarea si interpretarea lor in fata pacientului.

Hipnoanalistul trebuie sa aiba o pregatire psihiatrica suficienta pentru a interpreta simptomele si conflictele subiectului.
Cand hipnoanaliza e utilizata in cazuri usoare, clar pentru a aduce la suprafata niste amintiri uitate, aceasta pregatire nu mai este atat de importanta.

Pentru a dezgropa aceste amintiri reprimate se pot utiliza mai multe metode:

  • tehnica sugestiei directe: “cand voi pune mana pe fruntea ta, vei fi capabil sa-ti amintesti ce s-a intamplat atunci cand a aparut simptomul… “;
  • tehnica indirecta (daca pacientul nu reactioneaza la prima):

” imediat voi incepe sa numar pana la 5. Cand voi ajunge cu numaratoarea pana la 5, o cifra iti va apare in minte. Aceasta va fi numarul de litere al unul cuvant important care este legat de tulburarea ta.

Iti vei aminti apoi si acel cuvant si cu ajutorul lui iti vei puta aminti multe alte lucruri pe care le-ai uitat complet.
1-2—5! La ce cifra te-ai gandit?
Acum voi numara de mai multe ori pana la 5 si de fiecare data cand voi numara pana la 5 iti va veni o litera in minte. Fiecare litera va fi o litera apartinand cuvantului semnificativ. Literele vor fi la inceput amestecate si nu vei putea intelege cuvintul, dar acest lucru nu trebuie sa te nelinisteasca.
Voi numara de cateva ori pana la 5, si acum literele iti vor veni in minte in ordinea lor corecta”.
Odata obtinut cuvantul dorit, terapeutul trebuie sa treaca la tehnica asociatiilor libere fara sa-l scoata pe subiect din starea de transa.
“Concentreaza-te asupra cuvantului gasit si vei vedea cum multe ganduri iti vin in minte in legatura cu acesta”.avon.ro

Alte tehnici hipnoanalitice:

TEHNICA TEATRULUI (WOLBORG)

Pacientului, aflat in stare de hipnoza, i se sugereaza ca se afla in sala unui teatru, asteptand sa se ridice cortina. Imediat ce el se vede pe sine astfel, el trebuie sa ridice mana dreapta. Apoi i se spune ca vede un om (o femeie) care sta pe marginea scenei pandind printr-un spatiu lasat de cortina trasa. Acel om poate vedea ceea ce se intimpla in spatele cortinei trase (ceea ce pacientul nu poate!) si ceea ce vede acel om il face foarte nefericit si speriat. Pe masura ce pacientul priveste, cortina se ridica si acum el poate sa-si dea seama ce l-a facut pe acel om sa se simta atat de nefericit si speriat.

Cel mai frecvent, pacientul va descrie experiente din copilaria sa sau experiente legate de dificulatile de care nu e constient. Tehnica reuseste pentru ca subiectul se disociaza de respectivele experiente traindu-le ca si cum nu ar fi ale lui, ci ale altei persoane.

Apoi i se sugereaza pacientului cum cortina cade la loc si ca ceea ce vede omul de pe marginea scenei il face foarte fericit, ca si cum i s-ar fi indeplinit toate dorintele. Pacientul va dori sa stie ce se intimpla de il face pe acel om atat de fericit.

Cortina se va ridica din nou si el va putea vedea din nou actiunea de pe scena.
Imediat ce se intampla acest lucru el trebuie sa ridice mana si apoi sa relateze ceea ce vede.

TEHNICA MOZAICULUI (ELISABETH REDLICH)

Este utila pentru aflarea unor informatii uitate de pacient. Se testeaza in prealabil capacitatea de reprezentare vizuala a subiectului, imediat ce acesta se afla in transa s i se cere sa-si imagineze in detaliu diverse obiecte, scene, situatii.

Tehnica propriu-zisa se desfasoara in felul urmator:
“Doresc sa-ti imaginezi ca stai pe un scaun si ca in fata ta se afla o masa. Pe masa se afla mai multe cutii cu bucatele colorate de mozaic (rosu, verde, galben si albastru). Imediat ce te vezi in starea respectiva ridica mana dreapta.
Acum alege cutia cu culoarea pe care o preferi ai scoate afara bucatelele de mozaic.
Vei observa ca nu ai pe cutie nici un fel de model.

Nu stiu ce model va iesi… nici tu nu stii, dar va fi o scena sau un incident legat de boala ta. Inconstientul tau te va ajuta sa asezi piesele impreuna  pentru a obtine cu sens. Acum incepe sa asezi piesele… o vei face mult mai repede decat in stare de veghe. Spune-mi ce vezi in timp ce construiesti … ?”.

Clinicienii sunt de parere ca si alegerea culorii de  catre pacient este semnificativa:
– daca alege culoarea rosie se pot presupune amintiri inconstiente fobii sau conflicte sexuale incarcate de agresivitate;
– daca alege verde putem presupune prezenta unor sentimente de gelozie (mai ales gelozie intre frati);
– galben – se presupune ca reprezinta lasitate, sentimente de inadecvare iar albastrul – conflicte legate de frigiditate si de lipsa de angajare afectiva.

Adesea pacientul produce o abreactie spontana la tabloul pe care l-a elaborat el insusi eliberindu-se de conflictele care il apasau.

TEHNICA SEMNALULUI IDEOMOTOR

Milton Erickson este primul care a utilizat o miscare pentru da sau nu pentru pacientii carora le era greu sa vorbeasca fiind in stare de transa.
Le Cron a utilizat pendului lui Chevreul in acelasi scop si apoi a introdus ca semnal raspunsul da sau nu sau nu vreau sa raspund sau o miscare a degetului.

Tehnica a fost apoi mult utilizata de David Cheek. Tehnica propriu-zisa este urmatoarea:
“Doresc sa pui ambele palme pe coapse. Te voi invata cum sa raspunzi la intrebari folosindu-te de inconstientul tau.
Stand de vorba cu diferiti oameni ai observat ca ei adesea dau din cap in semn de da sau nu, adesea chiar fara sa-si dea seama de asta. Miscarea este inconstienta.

Acum voi invata inconstientul tau sa ridice un deget cand vrea sa spuna da si alt deget cand vrea sa spuna nu.
Lasa palmele relaxate. pe coapse.
Gandeste-te puternic la ideea de da; gandeste-te mereu tot mereu si intens. Pe masura ce te concentrezi vei vedea cum se ridica (tresare) un deget. Pe masura ce te gandesti la ideea de da, aratatorul mainii incepe sa se ridice usor. Apoi degetul tau revine la normal.
Acum gandeste-te intens la ideea de nu. Pe masura ce te gandesti unul din degete va tresari si va avea tendinta de a se ridica usor. Este degetul aratator al mainii stangi”.

Se poate sugera ca un al treilea deget sa se ridice la raspunsul “prefer sa nu raspund”.
“Acum iti voi pune cateva intrebari. Nici mintea ta constientaa nici a mea nu cunoaste adevarata cauza a bolii tale. In schimb, mintea ta inconstienta o stie si ne poate ajuta sa dam cu adevarat de radacinile raului.
Doreste mintea ta subconstienta sa ne ajute?
– Degetul aratator drept se ridica usor: DA.
Are ea ceva impotriva sa fie interogata in acest fel?
– Degetul stang: NU.

De pilda presupunand ca subiectul a suferit o trauma in copilarie, dar nu stim varsta precisa cand s-a petrecut acel eveniment putem proceda astfel dupa inducerea hipnozei:
– Ti s-a intamplat ceva neplacut inainte de a avea varsta de 15 ani? (Semnal: DA ideomotor)
– S-a intamplat cand aveai 5 ani? (Semnal: NU) .
– S-a intamplat cand aveai 9 ani? (Semnal: NU)
– S-a intamplat cand aveai 7 ani? (Semnal: DA!)

Daca hipnoza ca terapie centrata exclusiv pe simptom poate fi utilizata cu succes de medicii de medicina generala sau de catre psihologii clinicieni din clinicile de boli interne care au un curs de initiere in hipnoza, in schimb cei care se decid sa aplice tehnica hipnozei, trebuie, in mod obligatoriu, sa cunoasca elemente de psihanaliza si sa detina cunostinte de psihiatrie.

 

Irina Holdevici – Hipnoza si fortele nelimitate ale psihismului

avon.ro

Lasa un comentariu