Partea 6

Daca va place ce cititi:


Elefant.ro - Premium

 

Un pustnic batrin fu invitat la curtea celui mai puternic rege al acelor vremuri.
“Invidiez un om sfant care se poate multumi cu atat de putin,“ spuse regele. “Eu invidiez pe Maiestatea Voastra, care se poate multumi chiar si cu mult mai putin decat am eu,” raspunse pustnicul.
“Ce vrei sa spui? intreaga tara aceasta imi apartine,” spuse regele jignit. “Exact,”spuse calugarul. ”Eu am muzica sferelor celeste, am raurile si muntii din toata lumea. Am luna si soarele, pentru ca eu il am pe Dumnezeu in inima mea. Maiestatea Voastra, insa, nu aveti decat regatul”.

 

Se spune ca odata, doi calugari au vrut sa treaca peste un rau nu prea adanc, dar peste care nu se afla nici un pod. Pe mal, o tanara fata nu indraznea sa se incumete in lupta cu apa. Vazand-o, unul dintre calugari a luat-o in brate, a trecut-o pe celalalt mal, apoi si-a vazut mai departe de drum.
Cel de-al doilea calugar nu i-a spus nimic, dar spre seara, cand au ajuns, in sfarsit, intre zidurile manastirii, a rabufnit:
- Cum este posibil sa ridici in brate o fata, cand noi, calugarii, nu avem voie nici macar sa le privim?
Linistit, celalalt i-a raspuns:
- Eu am lasat fata acolo, tu, insa, o mai porti si acum cu tine …

 

Un om rau, la moarte intalneste un inger la poarta infernului. Ingerul spune: “E de ajuns daca ai facut un singur lucru bun in viata si asta te va ajuta.” “Gandeste-te bine,” spuse ingerul. Omul isi aminteste ca o data, in timp ce mergea prin padure, a vazut un paianjen si l-a ocolit ca sa nu-l striveasca. Ingerul zimbeste si o panza de paianjen se coboara din cer pentru a-i permite omului sa urce in Paradis. Alti condamnati profita si incep sa se catere. Dar omul ii ataca si ii impinge in jos, temindu-se ca panza de paianjen s-ar putea rupe. Chiar in acel moment se rupe si omul este, inca o data, aruncat in infern.
“Ce pacat,” aude omul pe inger. “Preocuparea pentru tine insuti a schimbat intr-o rautate singurul lucru bun pe care l-ai facut.”

 

Un om a traversat muntii si marile pentru a se convinge personal de autenticitatea faimosului Maestru.
- Ce miracole a fãcut Maestrul tau? l-a intrebat el pe un discipol.
“Ei bine, exista miracole si miracole. In tara din care vii tu, oamenii considera un miracol cand Dumnezeu implineste vointa cuiva. In tara noastra, se considera un miracol atunci cand cineva implineste vointa lui Dumnezeu.”

 

Maestrul odata tipa si vorbea urat unui discipol… Acesta, dupa ce se linisteste maestrul, il intreaba:
“-Maestre de ce te comportai asa cu mine?”
Maestrul raspunde: ” am vazut ca aveai nevoie de o oglinda, dar ai refuzat sa privesti in ea.”

 

Un maestru zen, in calatoria sa, se opri la un templu. Cum era foarte frig, ca sa nu moara congelat, lua o statuie de lemn a lui Buddha si facu foc cu ea. Preotul templului trezit de lumina flacarilor fugi in graba sa vada ce s-a intamplat crezand ca este vorba de un incendiu. Cand constata ce se intampla, bulversat de sacrilegiu striga: „Ce ai facut? Ai ars trupul lui Buddha!” Maestrul lua un baston si incepu sa caute prin jar.
„Acum ce faci?” il intreba preotul.
„Caut oasele lui Buddha”
„Care oase? Nu vezi ca e o statuie de lemn?”
„Ahh, pai atunci mai adu-mi un Buddha sa pun pe foc.”

 

“E mult mai usoara dezintegrarea unui atom decat a unei prejudecati”
- Albert Einstein -

Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane. Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos. Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce. Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda tentatiei bananelor. Atunci oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta. Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta.

Dupa cateva batai nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea membru a fost schimbat si lucrurile s-au repetat. Al patrulea si in fine al cincilea au fost schimbati. In final, oamenii de stiinta au ramas cu cinci maimute care, desi nu primisera niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane.
Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce ii bateau pe cei care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost “Nu stim. Lucrurile intotdeauna au fost asa aici…”

 

Gasim in cartea O mie si una de nopti o poveste care istoriseste cum prietenii i-au spus intr-o zi lui Goha:
- Nu ti-e rusine sa te tarasti prin viata fara sa faci nimic? Si sa nu te slujesti de cele zece degete decat ca sa-ti duci mancarea la gura? Nu crezi ca a venit vremea sa ispravesti cu lenevia si sa treci in randul lumii?
Goha n-a spus nimic. Dupa cateva zile, a prins o barza mare si frumoasa. A urcat pe terasa si, de fata cu cei care-l dojenisera, a taiat aripile pasarii cu un cutit ascutit, dupa care i-a taiat ciocul cel lung (spaima sobolanilor si a broastelor), apoi picioarele lungi si delicate. Dupa care a aruncat pasarea de sus, indemnand-o:
- Zboara! Hai, zboara!
- Ce te-a apucat? l-au intrebat prietenii.
- Pasarea asta ma scotea din sarite, a raspuns Goha, pentru ca nu era ca toate celelalte. Acum poate intra in rand cu lumea.

 

Un batran arab care arata ca vai de lume si traia din mila altora ratacea pe strazile unui oras. Nimeni nu-l baga in seama. Un trecator i-a spus, plin de dispret:
- Ce faci aici? Vezi bine ca nu te cunoaste nimeni.
Omul cel sarman s-a uitat linistit la trecator si i-a raspuns:
- Nu-mi pasa. Ma cunosc eu insumi si mi-e de-ajuns. Ar fi fost mai cumplit sa fie pe dos: sa ma cunoasca toti si sa nu ma cunosc eu.

 

Maestrul Gettan, care a trait la sfarsitul epocii Tokugawa, spunea: „Exista trei feluri de discipoli: cei care-i pot invata Zen pe altii, cei care au grija de templu si de sanctuar, iar altii sunt pur si simplu, de decor. Gasan nu impartasea aceeasi idee. Pe cand studia cu Tekisui, care era foarte sever, fusese lovit de mai multe ori de maestru.

Unii elevi nu suportau felul acesta de invatatura si renuntau. Gasan insa ramase spunand: „Un discipol fara valoare utilizeaza prestigiul maestrului, un discipol mediocru admira bunatatea unui maestru, dar un discipol bun se formeaza doar sub disciplina maestrului!”

 

Un sultan a aflat despre un seic vestit, care traia in Anatolia si care avea sute de mii de credinciosi. Speriat de o asemenea putere, sultanul l-a chemat pe seic la Istanbul si l-a intrebat:
- Ce mi-a fost dat sa aud? Ca ai sute de mii de oameni gata sa moara pentru tine?
- Nici vorba, a raspuns seicul. N-am decat unul si jumatate.
- Atunci de ce mi se spune ca esti in stare sa ridici toata tara? Sa vedem. Toti oamenii tai sa se adune maine dimineata pe camp, langa cetate.
S-a dat vestea ca toti supusii seicului aveau sa se adune in a doua zi de dimineata pe camp, pentru ca seicul se afla chiar el acolo. Pe un deal din mijlocul campiei, seicul a poruncit sa se inalte un cort. A dus in cort cateva oi, pe care nu le putea vedea nimeni.
Credinciosii au sosit in numar mare. Sultanul, care statea in fata cortului alaturi de seic, i-a spus:
- Ziceai ca n-ai decat un credincios si jumatate. Priveste! Au venit cu miile! Cu zecile de mii!
- Nici vorba, a rostit seicul. Nu am decat un singur credincios. Ai sa vezi. Spune tuturor ca am ucis pe cineva si ca ma trimiti la moarte, daca nu se gaseste vreunul printre supusii mei sa primeasca pedeapsa in locul meu.
Sultanul a facut intocmai si multimea a inceput sa murmure. Un om a facut un pas inainte si a rostit:
- Este stapanul meu. Ii datorez tot ceea ce stiu. Imi dau viata pentru el.
Sultanul i-a spus sa intre in cort unde, la porunca seicului, a fost taiata o oaie. Toti cei de fata au vazut sangele curgand din cort.
Sultanul a rostit:
- O viata nu este de ajuns. Mai este vreun credincios gata sa se jertfeasca pentru seic?
In tacerea deplina care a urmat si care a tinut mai multa vreme, o femeie a facut un pas inainte si a spus ca este gata sa moara. A fost dusa in cort, unde a fost taiata inca o oaie. La vederea sangelui, multimea a prins sa se risipeasca. Curand, pe camp nu mai era nimeni.
Seicul i-a spus sultanului:
- Vezi bine ca n-am decat un credincios si jumatate.
- Barbatul este adevaratul credincios, a zis sultanul, iar femeia face cat jumatate, nu-i asa?
- Nu, nicidecum, a raspuns seicul. E tocmai pe dos. Pentru ca barbatul nu stia ca are sa i se taie gatul in cort, in vreme ce femeia a vazut sangele si cu toate astea a dorit sa se jertfeasca. Ea este adevarata credincioasa!

Daca v-a placut acest articol:

2 Raspunsuri pentru “Partea 6”

  1. Marius says:

    Super

  2. Bruchental Daniela Maria says:

    felicitari! Sunt minunate pildele.

Lasa un comentariu