Pierderea sentimentului de unicitate la aparitia fratilor



Orice copil care provine dintr-o familie iubitoare are sentimentul de implinire si de dragoste neconditionata. Un copil singur la parinti poate sa aiba imaginea unicitatii si a locului special pe care il are in viata parintilor sai.

Chiar daca apare un frate sau o sora, acest sentiment al unicitatii nu ar trebui sa dispara. Parintii nu stiu in primul rand sa dea vestea aparitiei unui alt copil in familie. De aici pot sa apara foarte multe frustrari si copilul poate sa sufere foarte mult. Parintii incearca de multe ori sa ofere o perspectiva nerealista asupra vietii din momentul in care se va naste bebelusul.

Ei trebuie sa stie ca un copil va fi intotdeauna gelos si ca este un lucru absolut normal sa fie asa. Chiar si atunci cand copilul nu spune in mod direct ceea ce simte, va gasi o modalitate de a arata simbolic ceea ce traieste.

In cartea „Intre parinte si copil”, Haim Ginott spunea: „Este dureros sa imparti cu altcineva iubirea unui parinte sau a unui sot. Potrivit experientei unui copil, sa imparti inseamna sa primesti mai putin, ca atunci cand imparti un mar […] Ideea de a imparti un parinte e indeajuns de ingrijoratoare, dar ideea de a ne astepta ca un copil sa fie incantat de noul-venit sfideaza logica. Pe masura ce sarcina avanseaza, suspiciunile par tot mai intemeiate. Copilul observa ca, desi bebelusul n-a sosit inca, el i-a acaparat deja pe parinti. Mama e mai putin disponibila ca inainte. Poate ca nu se simte bine si sta in pat; sau e obosita si se odihneste. Copilul speriat nu poate nici macar sa stea la ea in poala, caci locul e ocupat de un uzurpator ascuns si totusi omniprezent. Tatal e mai atent cu mama si mai putin dispus sa participe la jocuri ori la alte activitati.”

Aceasta este o descriere foarte importanta pentru a intelege ce anume gandeste si simte un copil in momentul in care stie ca va avea o sora sau un frate. El este speriat de schimbarile care apar si nu si le poate explica. Este normal sa fie speriat si confuz pentru ca nu are cum sa stie ca parintii il vor iubi in continuare si se teme pentru locul pe care il ocupa in familie.

Locul din familie este iar un subiect important. Pana in acel moment era singurul copil si deci toata atentia era indreptata catre el. Acum va fi nevoit sa imparta aceasta atentie. Este ceva dureros si este insotit de sentimentul pierderii unicitatii in familie si nu numai.

Este datoria parintilor sa stie sa ii arate fiecarui copil in parte ca este unic si ca are ceva special. Parintii spun ca isi iubesc copiii in mod egal, dar aceasta este o eroare pentru ca ceea ce asteapta copiii este sa fie iubiti in mod unic si nu egal, sa aiba acea senzatie ca sunt speciali, ca merita atentie deosebita:

„MAMA: Esti si un pic speriat!

JORDAN: Mda..

MAMA: Bine Jordan, dar aminteste-ti ca vei fi intotdeauna singurul Jordan pe care-l avem si asta te face foarte deosebit. Iar iubirea pe care o simtim pentru tine n-o s-o simtim niciodata pentru altcineva.

JORDAN: Nici pentru bebelus?

MAMA: Nici macar bebelusul nu poate sa fure iubirea pentru Jordan. Scumpule, ori de cate ori te simti trist si furios, vino la mine  si eu o sa-ti dau putina iubire mai altfel ca de obicei.”

Fiecare om este unic si fiecare om merita sa fie tratat special pentru ceea ce este el si pentru ceea ce are deosebit sau frumos. Nici inzestrarile speciale ale unui membru al familiei nu trebuie sa justifice comportamentul partinitor al parintilor, in sensul ca orice copil are ceva frumos si bun care merita laudat si sustinut, nu doar copilul cu un talent deosebit sau o aptitudine. Fiecare copil poate fi iubit in felul sau si poate sa fie facut sa se simta unic in familia din care provine si in societate in general.

 

Adaptare dupa „Intre parinte si copil” de Haim Ginott

Lasa un comentariu