Pasii din procesul hipnoterapeutic



O sedinta de transa de hipnoterapie este alcatuita din urmatorii pasi:

Pasul 1: Tranzitia catre transa

Pasul 2: Inducerea transei

Pasul 3: Directionarea metaforica catre sursa si/ sau solutia problemei

Pasul 4: Afirmatii sau sugestii directe in legatua cu sursa si/ sau solutia

Pasul  5: Terminarea transei

a)      repetitie si revizuire
b)      confirmare
c)      reorientare
d)     distragere

Pasul 6: Evaluare finala

 

Acest scurt sumar al desfasurarii evenimentelor intr-o sedinta tipica de hipnoterapie este cadrul central in jurul caruia sunt organizate scenariile. Prin urmare, scopurile si procedurile implicate in fiecare pas trebuie revizuite inainte de a incepe sa selectati scenarii specifice pe care sa va bazati eforturile hipnoterapeutice.

Pasul 1: Tranzitia catre transa

Prima oara cand folositi o transa hipnoterapeutica cu un client este bine sa incepeti tranzitia de la o conversatie obisnuita la cea de transa printr-un comentariu precum: “As vrea sa facem ceva putin diferit pentru cateva minute, ceva care cred ca va poate ajuta, bine?” Sau puteti sa spuneti pur si simplu: “Acum ar fi un moment bun sa incepem hipnoza, bine?”

Cand clientul este de acord, ar trebui sa-i oferiti o indicatie de comportament (ex: “Asezati-va pe acest scaun” , “Inchideti ochii”) pe care o veti folosi in toate intalnirile viitoare ca si tranzitie spre transa. Indicatia exacta pe care o veti oferi va depinde de aranjarea scaunelor din cabinetul dvs. si de ce pozitie considerati ca va fi mai comoda pentru dvs. si clientul dvs. Iata cateva exemple tipice:

“De ce nu va mutati pe acest scaun? Se lasa pe spate si probabil veti fi mai relaxat daca va intindeti, inchideti ochii si va relaxati. Foarte bine.”

“Asezati-va acolo comod si inchideti-va ochii relaxandu-va. Foarte bine.”

“Stati drept cu mainile asezate relaxat in poala si permiteti ochilor sa se inchida in timp ce inspirati adanc si relaxati-va corpul tot mai mult. Foarte bine!”

Fiecare dintre aceste instructiuni ofera un inceput usor de tranzitie si incepe o transa usoara in acelasi timp. Aproape fara exceptie, autorii ii roaga pe clienti sa inchida ochii de la inceputul sedintei de hipnoza si apoi adauga cateva comentarii despre relaxare. Acest lucru elimina imediat factorii din jur ce pot distrage atentia si concentreaza atentia clientului dvs. in interior, catre gandurie si senzatii. De obicei se dezvolta rapid o transa usoara.

Formatul de baza folosit in aceste exemple ar trebui urmat de comentarii si instructiuni de tranzitie, dar nu este nevoie sa spuneti exact acelasi lucru de fiecare data. Este important insa sa cereti clientului sa faca acelasi lucru de fiecare data. Acest fapt indica un semnal experimental clar ca este pe cale sa se intample ceva diferit. Odata ce clientul dvs. a trecut printr-o transa in urma unei schimbari de tranzitie specifice intr-o noua pozitie, ori de cate ori i se va cere acelui client sa se aseze in aceeasi pozitie in viitor, el/ ea va avea tendinta de a intra din nou in starea de transa.

Acest fenomen, probabil un rezultat al unor procese simple de invatare prin asociere, face ca reintrarea in transa sa fie un proces mai simplu, automat in ocaziile succesive si in cele din urma poate chiar sa elimine necesitatea unei induceri formale in transa.

Pasul 2: Inducerea  transei

Scopul oricarei proceduri de inducere a transei este furnizarea de instructiuni si de stimuli care sa promoveze intrarea intr-o stare de transa de constientizare interioara pasiv concentrata. Transa este un fapt natural prin care fiecare client a trecut de multe ori in aproape fiecare zi a vietii sale. Totusi majoritatea oamenilor nu stiu cum sa procedeze pentru a intra intentionat in acest proces. Asadar, terapeutul este cel care trebuie sa ofere o situatie care intai sa provoace transa si apoi sa invete clientul cum sa ramana in acea transa in timp ce observa evenimentele inconstiente interioare.

Pentru a va ajuta clientii sa invete cum sa dezvolte o stare de transa, trebuie sa fiti capabili sa spuneti lucrurile potrivite in felul potrivit. Scenariile de inducere a transei contin comentarii care declanseaza stari de transa la majoritatea subiectilor. Unele scenarii se bazeaza pe confuzie pentru a crea transa, altele folosesc plictiseala, si majoritatea includ multe jocuri de cuvinte, contradictii si alte amestecuri de cuvinte pentru a propulsa persoana intr-o stare mentala mai putin normala, mai putin constienta. Cand veti vorbi cu tonul si cu ritmul vocii pe care il veti dobandi exersand pe casetele de practica, aceste scenarii pot fi foarte constrangatoare.

Am realizat mai multe scenarii de inductie diferite pentru ca indivizi diferiti si situatii diferite necesita abordari diferite.

Pasul 3: Directionarea metaforica

Metaforele, anecdotele si aluziile sunt folosite in timpul hipnoterapiei pentru acelasi motiv pentru care sunt folosite in cadre din afara terapiei, spre exemplu pentru ca comunica ideile in mod convingator, provoaca asocieri personale cu subiectele in cauza si stimuleaza gandirea creativa. Fie ca sunt folosite intr-un context hipnoterapeutic sau nu, practic toate metaforele pot declansa o mare varietate de asocieri constiente si inconstiente, fiecare dintre acestea putand indrepta atentia unei persoane catre problemele personale sau realiza o introspectie.

Astfel, metaforele pot fi folosite cu ceva probabilitati de efecte benefice in timpul unei conversatii obisnuite sau a unei sedinte de terapie fara hipnoza. De fapt, metaforele si anecdotele includ o mare varietate de afirmatii retorice convingatoare, precum aluzii, rime, comparatii, rime poetice, etc.

Aceste  metafore si anecdote stimuleaza evenimente terapeutice in multe feluri diferite. In plus, evenimentele fiecarei metafore pot fi recomandari. Cu alte cuvinte, povestea poate contine exemple de strategii de rezolvare a problemei, abilitati de adaptare sau perspective noi pe care clientul le poate aplica la situatia lui/ ei. Se presupune ca multi clienti vor recunoaste simplu la un anumit nivel meritele abordarii de rezolvare a problemelor oferite in aceasta poveste si o vor folosi ca un ghid de rezolvare a propriilor probleme. Alti clienti vor simti o implicare atat de puternica in propria lor participare imaginara in poveste incat invata strategiile in mod precar.

Lanturile de asocieri incepute de personaje, evenimente, cadre sau cuvinte folosite in cadrul fiecarei povesti ofera o alta sursa de beneficii terapeutice. Aruncand cuvinte cheie, fraze, incidente si simboluri in cadrul fiecarei metafore, va ajutam sa  va indreptati gandurile usor catre anumite subiecte, precum copilaria, viata sexuala, furia, esecurile, etc. Inca o data, clientul este indirect incurajat sa abordeze probleme care de obicei ar putea fi ignorate sau evitate.

In cele din urma, chiar clientii insisi pot inventa sau conferi o semnificatie terapeutica unei metafore. Deoarece durerea atrage mereu atentia catre sursa dificultatilor, atunci cand clientii la terapie aud un mesaj ambiguu, cautarea de semnificatii interioare conduce aproape mereu catre lucrurile pe care ei incearca cel mai mult sa le evite, cum ar fi durerea, secretele, amintiri neplacute, nevoia de schimbare, etc.

Clientii presupun ca exista un motiv pentru care terapeutul le spune o anumita poveste si incep imediat sa-i caute mesajul ascuns sau relevanta personala. Daca metafora este in mod evident descriptiva sau plina de indicatii, ei pot sa observe conexiunile imediat si sa respinga mesajul si/ sau purtatorul acestui mesaj. Astfel, cu cat relevanta personala a unei metafore este mai putin directa sau mai simbolica, cu atat mai mult clientul este fortat sa se bazeze pe intuitie si pe patrunderea in inconstient pentru a descifra semnificatia.

Experienta noastra ne sugereaza ca semnificatia si impactul terapeutic al semnificatiilor descoperite singuri sunt inerent mai mari decat orice am fi putut spune in mod direct. Semnificatiile descoperite sunt intotdeauna mai puternice decat cele impuse si ambiguitatea metaforelor le transforma intr-o modalitate ideala de a promova asemenea descoperiri.

Cele mai ambigue metafore se numesc metafore cu scop general. Aceste metafore contin idei si sugestii care sunt relevante pentru functionarea completa a oricarui individ, dar nu au o relevanta personala evidenta pentru un individ anume. Si astfel permit fiecarui client o libertate deplina de a “descoperi” o semnificatie cu relevanta personala pentru el/ ea.

Totusi, daca o metafora cu sens general nu reuseste sa provoace auto-descoperiri semnificative, atunci ar putea fi necesar sa furnizam un mesaj metaforic care sa fie mai descriptiv pentru acea situatie personala sau mai direct in indicatii pentru acel individ. In mod ideal, aceasta personalizare creste impresia clientului ca ceea ce spune terapeutul se adreseaza direct lui/ ei  (ceea ce poate creste motivatia de a descoperi semnificatia ascunsa), dar ramane destul de subtil pentru a evita sa reactioneze sau sa creeze rezistenta.

Exista cel putin trei surse posibile pentru metaforele personalizate. Prima este ca puteti folosi metaforele prezentate de clientii insisi in timpul Transei de diagnosticare, a unei sedinte de terapie obisnuite sau a unei discutii despre visele lor. Cand un client a afirmat ca se simtea ca si cum ar fi trecut peste el un camion, atunci in timpul sedintei s-au folosit metafore legate de condusul masinii si de animalele care incearca sa traverseze autostrada. In mod asemanator, cand un alt client a povestit un vis in care inota, au fost incorporate in hipnoterapie metafore despre ocean, pesti si alte subiecte asemanatoare.

O a doua modalitate de a semnala clientilor ca folositi metafore personal semnificative pentru ei este sa le selectati pe acelea care reflecta propriile dvs. asocieri metaforice cu acea persoana anume. Concentrati-va asupra trasaturilor fizice evidente, comportamentului, stiulului de comunicare interpersonal sau orice alta caracteristica va atrage atentia. Apoi intrebati-va ce ganduri sau imagini starnesc aceste trasaturi in imaginatia dvs.

Erickson a folosit odata povestea unui stejar cu o ramura rupta ca o metafora pentru un domn in varsta ce suferea de o falsa durere de brat in urma amputarii acestuia (Haley, 1985, pp. 324-325).  Noi am folosit povesti despre pasari batand din aripi, o vaza sparta sau cum se face siropul de visine si astea sunt doar cateva, deoarece o anumita calitate a clientului a determinat aceasta asociere.

Cea de-a treia si poate principala sursa de asocieri metaforice este insasi problema clientului. Aceasta metoda de selectie are un avantaj evident prin faptul ca metaforele care sunt legate intr-un fel simbolic de problema prezentata contin deseori implicatii inerente pentru strategii alternative de rezolvare a problemei. Astfel, o persoana a carei problema este anxietatea sau incordarea psihica poate sugera o metafora despre un chitarist care a invatat sa cante foarte bine la chitara abia cand i-a destins corzile.

Logic, cele mai eficiente metafore sunt produse de toate aceste surse la un loc. Astfel, fiecare metafoa poate reflecta viziunea clientului asupra problemei, viziunea terapeutului asupra clientului si solutiile sugerate de terapeut pentru rezolvarea problemei. O asemenea individualizare ar trebui sa creasca la maxim interesul clientului si participarea lui la metafora, precum si impactul terapiei.

In aceasta faza ar trebui poate sa mentionam ca preferam metaforele naturale, bazate pe evenimente sau fenomene reale decat povesti de fictiune sau alegorice. Experienta noastra sugereaza ca aceasta naturalete confera metaforei mai multa valabilitate si legitimitate decat o istorioara inventata.

Va recomandam sa folositi una sau doua metafore cu scop general dupa inducerea initiala a transei. Daca aceasta abordare generala stimuleaza schimbarea terapeutica, atunci poate ca nu va mai fi necesar sa folositi o metafora mai specifica. Pe de alta parte, daca nici metaforele cu scop general nici cele specifice nu produc rezultate, atunci e recomandabil sa folositi o abordare mai directa.

Pasul 4: Afirmatii si sugestii directe

In timp ce metaforele sunt o modalitate usor indirecta si permisiva de a ajuta clientii sa descopere mai mult despre ei insisi, valoarea potentiala a mesajelor si instructiunilor directe nu poate fi neglijata. Multi clienti pot avea mari beneficii in urma afirmatiilor directe despre sursa problemei lor sau in urma sugestiilor precise despre ce au de facut pentru a-si imbunatati situatia daca ar fi mai putin defensivi sau rezistenti la schimbare.  O stare de transa imbunatateste capacitatea clientilor de a auzi si folosi asemenea mesaje directe fara sa opuna rezistenta.

Afirmatiile directe legate de natura problemei sau de solutia ei sunt exprimari clare ale parerii terapeutului despre cauza problemei sau despre ce trebuie facut pentru a o rezolva. Ele trebuie folosite doar atunci cand terapeutul este sigur ca aceasta parere este valabila si cand clientul a demonstrat dorinta, dar si usoara incapacitate de a accepta aceste pareri. Starea de transa poate ajuta clientul sa accepte aceste observatii cu mai multa usurinta si mai complet dacat ar face-o in starea de trezie. De multe ori prezentam aceste afirmatii directe ca si comentarii pe care o terta persoana (un alt terpaeut, poate) le poate da unui client intr-o anumita situatie. Pare ca este mai greu sa respingi un mesaj atunci cand purtatorul lui nu este prezent.

Sugestiile directe, pe de alta parte, contin de obicei o indicatie cum ca ulterior clientul va trece printr-o schimbare a unui gand, sentiment, comportament sau perceptie anume. Consecinta este ca acest eveniment se va intampla automat fara o intentie constienta. Se presupune ca acest raspuns prescris va distruge sau va inlocui raspunsul care cauzeaza problema.

Sugestiile hipnotice directe sunt foarte folositoare in anumite situatii. Daca solutia la o problema este relativ directa si implica comunicarea clara a unei simple idei sau a unei sarcini de comportament, atunci o abordare directa este cea mai indicata. Daca clientul este un subiect al hipnozei cu o buna comunicare, atunci sugestiile directe pot fi eficiente. In cele din urma, ca si rezultat al influentei televiziunii si filmelor asupra imaginii hipnoterapiei, multi clienti par sa se astepte ca aceste sugestii directe sa faca parte din proces. In acest caz li se pare normal sa le folosim, chiar si daca numai pentru a le satisface aceasta asteptare.

Insa exista o problema in folosirea sugestiilor directe. Deoarece sunt atat de dure, probabilitatea unei rezistente constiente este foarte mare. Daca sugestia nu este acceptata de persoana la un nivel constient sau daca persoana nu raspunde atat de bine la sugestiile hipnotice incat mintea constienta nu poate sa impiedice implinirea inconstienta, atunci ele nu functioneaza. Din aceasta cauza preferam sa incadram sugestiile directe in metafore care sa distraga atentia sau intr-o anecdota. Acest fapt reduce posibilitatea unei recunoasteri si rezistente constiente si creste probabilitatea unui raspuns inconstient.

Ar trebui sa fie evident ca sugestiile directe functioneaza doar atunci cand clientul este capabil sa raspunda. Sfaturi vagi precum “Nu veti mai simti aceleasi simptome!” funztioneaza rareori pentru ca clienti nu stiu, constient sau inconstient, cum sa ajunga la acest rezultat. Trebuie sa li se spuna ce sa faca.

In plus, includem de obicei motive de incurajare de ce este posibil sau adecvat sa elimine sau sa inlocuiasca raspunsurile nedorite. Ideea este sa va motivati clientul sa va urmeze sugestia si pentru alt motiv decat faptul ca ii spuneti dvs.

Astfel, clientul trebuie sa fie informat ca simptomele pot sa dispara pentru ca: a) nu mai este nevoie de ele; b) se bazeaza pe o idee gresita; c) clientul stie acum cum sa evite aparitia lor de la bun inceput; d) exista modalitati mai bune de a indeplini acelasi scop. Atunci cand sugestia este urmata de o indicatie a ceea ce se poate gandi sau face, aceasta abordare deseori promoveaza rezolvarea rapida a problemei.

Folosirea combinata a sugestiilor si afirmatiilor directe este demonstrata de urmatorul caz.

Un student de 18 ani a fost trimis la tratament pentru niste atacuri de panica ce nu au putut fi reduse prin realxare, desensibilizare sau psihoterapie. In timpul Transei de diagnosticare a iesit la iveala ca aceste atacuri erau determinate de orice eveniment care parea sa aduca dovezi ce sustineau teama secreta ca abuzul lui de marijuana timp de cateva luni ii afectase in mod ireparabil creierul. El era constient ca aceasta idee a sa nu era probabil intemeiata, totusi era ingrozit ca ar putea fi adevarata. I-a fost indusa o transa usoara si i s-a spus in termeni clari ca nu mai avea nevoie sa simta atacurile de panica pentru ca creierul sau nu era afectat, pentru ca toate lucrurile pe care el credea ca indica afectarea creierului se explicau de fapt in alt fel si pentru ca el nu avea pregatirea necesara pentru a pune acest diagnostic. Apoi i s-a spus ca ori de cate ori se va gandi ca avea creierul afectat, va auzi terapeutul spunandu-i ca nu era adevarat. Aceste avertismente au fost repetate de mai multe ori cu convingere profesionala si apoi a fost scos din transa. Si-a exprimat imediat usurarea si de atunci nu i s-au mai repetat simptomele nici macar o data.

Trebuie sa observam ca acest client a raspuns la cererea directa de schimbare pentru ca schimbarile cerute i se pareau adecvate si acceptabile. Daca schimbarile sugerate ar fi fost neadecvate, contrare principiilor sale etice sau morale sau periculoase, este foarte putin probabil ca el sa le fi ascultat. De fapt, sugestiile neadecvate sau nerealizabile pot declansa animozitatea clientului. Doar pentru ca clientul este in transa si astfel mai dispus sa asculte sugestiile nu inseamna ca el/ ea a devenit un robot fara minte. In timpul unei transe, oamenii pot deveni mai dispusi sa accepte si sa actioneze in urma ideilor care le sunt de ajutor, dar in acelasi timp devin mai putin dispusi sa raspunda la ideile care nu le par adecvate sau sunt prea dure.

Pasul 5: Terminarea transei

Procesul de terminare a transei este o ceremonie de incheiere cu mai multe scopuri. Mai intai, persoanei i se permite sa recapituleze ceea ce a invatat si sa repete abilitatile descoperite si orice schimbare in atitudine sau comportament care ii poate fi folositoare in viitor. Apoi i se ofera posibilitatea de a experimenta ceva care ii va valida sau ratifica transa ca un eveniment neobisnuit si potential important.

In cele din urma, in timp ce clientul iese din transa catre o stare de trezie indreptata spre exterior, se fac comentarii care sa-i distraga atentia si sa impiedice analiza constienta, rationalizarile sau respingerea experientelor anterioare din transa.

Acest stadiu al procesului de hipnoterapie include evident o serie importanta de evenimente. Totusi, oricat de complex ar parea, fiecare aspect al procesului de terminare a transei este relativ usor de realizat si poate fi condus cam in acelasi fel cu toti clientii. Drept urmare, cartea ofera un singur scenariu de terminare a transei. Varietatea sau personalizarea nu este neaparat necesara sau folositoare in acest stadiu final de terminare.

Spre exemplu, portiunea din scenariul de terminare a transei care este facut sa stimuleze recapitularea si repetarea noilor lucruri invatate este intentionat vaga si nespecifica. Acest lucru permite clientilor sa integreze orice ar fi invatat, chiar daca difera de ceea ce terapeutul crede ca s-a invatat. Clientii invata ceea ce le trebuie, nu neaparat ceea ce le oferim. Trebuie sa le permitem sa fie inventivi si creatori. Astfel, segmentul de recapitulare si repetare ofera clientilor posibilitatea de a-si intari ceea ce au invatat.

Confirmarea transei se realizeaza cel mai simplu prin oferirea de sugestii de amnezie legata de evenimentele din timpul transei si prin o distorsionare a timpului scurs in transa. Oricum atat amnezia cat si distorsionarea timpului sunt consecinte destul de tipice ale experientei transei, poate pentru ca contrastul dintre starea de transa relaxata si starea de trezie obisnuita este atat de mare incat accentueaza invatarea si memoria ce depind de aceasta stare (cf. Rossi, 1986).

Acest efect este marit de introducerea unor comentarii nesemnificative, care sa distraga atentia, despre un subiect de conversatie anterior sau despre un obiect din camera imediat dupa intoarcerea la constientizarea treaza. Aceste comentarii nu doar ca inhiba analiza critica a procesului transei, ci si reduc transferul de amintiri din transa catre constientizarea constienta si promoveaza experienta amneziei. Profitand de aceste consecinte naturale, terapeutul poate demonstra clientului natura neobisnuita a experientei transei.

Si scoaterea din transa este usor de realizat. O schimabre evidenta in tonul si viteza vocii intr-un stil mai apropiat de conversatie semnaleaza imediat sfarsitul transei. Orientarea catre starea de trezie este apoi stabilita prin redirectionarea constiintei catre stimulii externi, precum sunete din afara camerei, ceasul care ticaie, o sursa de lumina, etc. O indicatie ca mintea inconstienta poate permite constientizarii constiente sa se intoarca la un sentiment normal, comod si proaspat incurajeaza persoana ca trecerea catre trezie va fi lina si automata. In cele din urma, o pauza expectativa, o schimbare a pozitiei sau o inspiratie puternica  sugereaza ca aceasta parte a sedintei s-a incheiat.

Oamenii nu raman blocati in transa, desi se pot impotrivi sa renunte la o stare atat de relaxata si le va lua mai mult timp sa o faca. Unii clienti s-ar putea sa aiba nevoie de o comanda mai directa de tipul “Treziti-va acum!”, dar acest lucru se intampla rar si trebuie folosit doar ca o ultima solutie posibila.

In acest stadiu al tranzitiei se pot dezvolta multe intelegeri terapeutice si este intelept sa permitem clientilor sa foloseasca timpul necesar pentru a-l traversa. In general, recomandam ca terapeutii sa inceapa sa termine procesul transei cu cel putin 10 minute inainte de sfarsitul dorit al unei sedinte. Astfel se acorda destul timp pentru trecerea la trezie, o perioada de reorientare si un feedback din partea clientului sau o conversatie generala pe probleme de terapie.

Pasul 6: Evaluarea ulterioara

Se poate obtine feedback de la client dupa ce au avut loc una sau doua conversatii nesemnificative la terminarea transei. Aceasta ofera clientului o sansa sa uite acele lucruri care e mai bine sa le uite si sa creeze o distanta intre transa si analiza sau recapitularea ei.

In acest stadiu, feedback-ul va fi de obicei minim, dar majoritatea oamenilor vor fi capabili sa-si aminteasca anumite lucruri care le-au facut placere, lucruri care le-au crescut implicarea in proces sau lucruri care au deranjat transa (cum ar fi zgomotele din afara sau un anumit subiect).

Totusi, pentru feedback-ul legat de beneficiile terapeutice ale procesului de hipnoterapie, va trebui probabil sa va multumiti sa asteptati, sa va uitati si sa ascultati. Clientul poate sa demonstreze imediat anumite perceptii, schimbari in atitudine, modificari ale reactiilor emotionale sau schimbari de comportament, dar de obicei asemenea schimbari nu sunt evidente pentru client, nu sunt in mod evident legate de transa sau nu se manifesteaza decat mai tarziu. Doar trecerea timpului va permite o precizare exacta a beneficiilor terapeutice si a schimbarii.

Clientii ar putea sau nu sa atribuie schimbarile ce pot avea loc in cursul urmatoarelor zile sau saptamani datorita experientelor de hipnoterapie. Daca o fac, trebuie sa confirmati aceste concluzii cu simpla afirmatie ca nu ati facut decat sa le oferiti posibilitatea de a face ceea ce era mai bine pentru ei. Totusi, daca ei nu isi dau seama de nici o legatura, nu trebuie sa faceti eforturi pentru a scoate in evidenta ca schimbarile lor sunt legate de anumite comentarii sau sugestii pe care le-ati oferit in timpul sedintei de hipnoza.

Schimbarile determinate de hipnoterapie par deseori intamplatoare, naturale sau spontane pentru ca, de obicei, sunt produse si controlate de mintea inconstienta. Trebuie sa se permita clientilor sa fie mandri de ele si sa le atribuie propriilor resurse inconstiente. Aceasta acceptare a responsabilitatii personale pentru schimbarile dorite mareste stima de sine, promoveaza asteptari ale altor succese in viitor si ofera oamenilor un profund respect pentru si o dorinta de a depinde mai mult de depozitul lor inconstient de intelegere si abilitati. La urma urmei, principala lor grija este binele lor, si nu puterea sau abilitatile terapeutului. Prin urmare, va sugeram sa acordati meritele cui le merita – clientului si diferitelor componente ale mintii inconstiente ale clientului.

Scenarii de Hipnoterapie Neo-Ericksoniana



Lasa un comentariu