Parintii si acceptarea sexualitatii copiilor



mycloset.ro

Este foarte greu pentru multi parinti care au copii ce ajung la pubertate sa accepte sexualitatea acestora. Ei ii vad pe copiii lor mici si inocenti si li se pare un lucru de condamnat faptul ca sunt sexual activi sau ca se gandesc sa faca acest pas. Fie ca sunt adepti ai unor credinte religioase, fie sunt speriati de boli sau de sarcini neprevazute, parintii sunt reticenti la a oferi copiilor lor indrumare in acest aspect al vietii lor, desi este un lucru extrem de important pentru acestia.

Daca parintii au o atitudine dura si restrictiva, vor face copilul sa se inchida in el si sa nu marturiseasca gandurile sau intrebarile pe care le are in legatura cu acest subiect extrem de delicat.

In cartea „Intre parinte si copil”, Haim Ginott spunea: „Multi parinti nu vor sa stie ce comportament sexual au copiii lor, iar adolescentii nu sunt defel nerabdatori sa-si impartaseasca viata intima parintilor, mai ales daca isi inchipuie ca acestia o vor dezaproba. Asa cum spunea o mama: <<Cand eram tanara, voiam sa nu depind de judecata morala a parintilor mei. Faceam dragoste fara sentimente de vinovatie sau remuscari. Dar acum sunt mama unei fete adolescente. Intelectual, pot accepta ideea ca fata mea va face sex, dar nu vreau sa stiu nimic despre asta. Nu vreau sa-mi ceara sfaturi, ori sa-mi faca marturisiri.>>”

Ceea ce este foarte important din ceea ce a spus aceasta mama, este ca ea este constienta de perioada de dezvoltare a fetei sale si ca intelectual poate sa accepte ca a ajuns la acea varsta la care isi va incepe viata sexuala. Ceea ce este cu adevarat dificil este sa faca fata la acest pas al fiicei din punct de vedere emotional. Ea nu isi poate vedea fata ca pe un om activ sexual. Ce inseamna acest lucru? Ce inseamna ca nu o poate vedea astfel?

A fi activa sexual inseamna automat ca a crescut, ca este supusa unor pericole pe care mama nu le mai poate impiedica, ca este destul de mare incat sa conceapa un copil, ca nu mai este dependenta de mama ei si ca acum poate sa mearga singura mai departe in viata.

Totusi, desi este capabila sa conceapa un copil, aceasta nu inseamna ca ea este destul de matura incat sa stie toat raspunsurile legate de sexualitate sau viata in general. De aceea are nevoie de un ghid si cel mai bun ghid poate fi un parinte.

Un alt aspect este ca parintii dezvolta sentimente de vinovatie in copiii lor legate de viata sexuala. Acest tip de raportare nu poate decat sa faca rau adolescentului pentru ca mai devreme sau mai tarziu va experimenta pe plan sexual si atunci va fi greu de suportat sentimentul de dezamagire al parintilor: „Exista parinti, cei mai multi de baieti adolescenti, care nu se simt stanjeniti de relatiile sexuale ale fiilor lor, ba chiar le incurajeaza. La polul opus, exista altii care ar prefera sa nu afle nimic despre experientele sexuale ale copiilor pentru ca nu stiu cum sa reactioneze fara sa transmita sentimente de vinovatie tanarului sau fara sa sanctioneze sexul premarital.”

Ce pot sa faca parintii pentru a le fi mai usor sa accepte viata sexuala a copiilor lor sau pentru a putea sa vorbeasca cu acestia in mod deschis despre acest aspect? In primul rand i-ar ajuta foarte mult pe parinti daca s-ar raporta la copiii lor ca la niste oameni diferiti fata de ei. Astfel ar putea sa inteleaga ca au o viata proprie, ca au dreptul sa faca alegeri si ca daca vor gresi, este ceva ce isi vor asuma. Pentru a putea sa discute cu ei despre viata sexuala este bine sa incerce sa renunte la prejudecati si la condamnarea sexului premarital.

Daca nu vor putea sa faca acest lucru nu ii vor putea ajuta cu adevarat, ci doar le vor intari ideile conform carora nu poti sa obtii informatii de la parinti si vor cauta alte surse de informare. Ar fi important sa poata sa vada in parinte ca la un sprijin real pentru ca este o parte a vietii in care au nevoie de ghidaj si de suport.

 elefant.ro

Adaptare dupa „Intre parinte si copil” de Haim Ginott

astratex.ro

Lasa un comentariu