Parintii isi pot controla furia?



avon.ro

Parintii cred de obicei ca este mai bine sa aiba rabdare cu copiii lor si nu sa le spuna de fiecare data cand gresesc. Ei considera ca fiind calmi copiii lor vor fi mai fericiti si mai iubitori.

In realitate, de cate ori parintele nu isi exprima parerea in legatura cu ceva negativ pe care l-a facut copilul sau cu ceva ce a spus, acumuleaza o cantitate si mai mare de frustrare si de emotie distructiva.

Astfel,  orice acumulare prea mare duce la furie. In momentul in care furia iese la suprafata apar primele probleme cu adevarat grave: parintele poate sa isi sperie copilul sau poate sa recurga la acte de violenta verbala sau chiar fizica. Acesta este un scenariu nedorit si de aceea este bine sa existe o congruenta permanenta intre comportamentul parintelui si ceea ce simte fata de actiunea pe care copilul a facut-o intr-un anumit moment.

In cartea „Intre parinte si copil”, autorul oferea un exemplu al unei mame care s-a comportat conform situatiei in care se afla:

„Jane, 11 ani, a intrat in casa tipand: <<Nu pot sa joc baseball, nu am camasa!>>. Mama putea sa-i dea fetei o solutie rezonabila: <<Pune-ti o bluza!>> sau, vrand sa se faca utila, putea sa o ajute pe Jane sa-si caute camasa. Dar ea a hotarat sa-si exprime adevaratele sentimente: <<Sunt furioasa, sunt turbata! Ti-am cumparat sase camasi de baseball si sunt fie ratacite, fie pierdute! Camasile tale ar trebui sa stea in dulap. Daca ar sta acolo, ai sti unde sa le gasesti cand iti trebuie!>>

Mama lui Jane si-a exprimat furia fara sa-si insulte fiica, dupa cum a comentat ulterior: << Nici o clipa n-am adus in discutie suparari din trecut si n-am redeschis rani vechi. Nici nu i-am spus ca ar fi asa si pe dincolo-imprastiata si iresponsabila. N-am facut decat sa descriu ce simt si ce va trebui facut in viitor ca sa evitam neplacerile.>>”

In acest exemplu, mama lui Jane a reusit sa pastreze un echilibru care sa ajute relatia si care sa o lase sa exprime ceea ce simtea in acel moment. Prin acest gen de comunicare, furia nu se va acumula si la o noua cearta nu va simti nevoia sa aduca in discutie ceea ce s-a intamplat in acea zi.

Jane a fost mult mai responsabila si si-a cautat camasile la prietena ei si in vestiarul salii de sport. Jane a rezistat la acest tip de exprimare si in loc sa aiba senzatia ca mama ei este indiferenta asa cum se putea intampla daca mama nu reactiona niciodata la ceea ce ii spunea in legatura cu camasile, a avut senzatia ca este importanta si ca poate sa fie mai responsabila.

Furia poate fi controlata tocmai prin exprimarea ei in mometul in care exista. Un pas important este atentia care i se acorda. Ea trebuie exprimata conform momentului si legat de actiunea in sine sau de eveniment.

Daca sunt aduse acuze personale si jigniri care nu isi au rostul, atunci relatia cu copilul poate avea mult de suferit. Copiii sunt foarte receptivi la parerea celor din jur, dar mai ales la parerea celor pe care ii vad ca pe o autoritate, deci mai ales a parintilor.

Adaptare dupa „Intre parinte si copil” de Haim Ginott

avon.ro

Lasa un comentariu