Paradis in destramare



answear.ro

“Incearca sa devii tu omul pe care ti-ar placea sa-l intalnesti intr-o buna zi.”
(autor anonim)

 

Paradis in destramareSufletul omului a fost intotdeauna un cautator al iubirii, al binelui si al adevarului. Dincolo de greutatile vietii cotidiene, oamenii au simtit mereu nevoia, exprimata sau neexprimata, de a-si trai existenta in contextul acestor valori fundamentale.
Iubirea se dezvolta, nu e un bun dobandit la nastere, ea incepe cu propria persoana si se manifesta apoi catre intreaga lume. Dar, pentru a dezvolta iubirea, avem nevoie sa experimentam, sa intelegem, sa suferim si sa crestem. Ca oameni, ne este dat sa reusim doar exersand continuu aceasta educare a sufletului nostru prin relatiile pe care le stabilim cu noi insine si cu ceilalti.

Cei mai multi oameni aleg sa traiasca in cuplu. Dar cati dintre ei reusesc sa creeze un cuplu veritabil, sanatos si durabil? Din pacate, prea putini. Din ce in ce mai multe cupluri au ajuns sa se destrame sau sa traiasca o „singuratate in doi”.

Haideti sa vedem impreuna care sunt pericolele care ameninta stabilitatea cuplului ca sa evitam pe cat posibil traumele si ranile care saracesc dragostea.

Observatii indelungate duc la concluzia ca cei mai multi oameni, care formeaza un cuplu, stau impreuna punandu-si in comun defectele. E trist atunci cand se intampla astfel, dar acesta ar fi un subiect bun pentru meditatie.
Unii oameni chiar nu sunt facuti sa traiasca in cuplu. Atunci, ar fi de dorit ca ei sa-si dea seama de asta si sa nu-i incurce si pe altii. Dar rareori se intampla astfel.

Si totusi, se intampla. Exista oameni care isi dau seama ca nu sunt pregatiti sa traiasca in cuplu.
Un exemplu de caz real ar fi cel al unei cunostinte care, fiind asaltata de clasicele intrebari „Tu cand te mariti?”, „De ce nu te mariti?” , raspunsul primit a fost: „Spre deosebire de alte femei care se marita, eu nu vreau sa distrug pe nimeni”.

Din pacate, din teama de a nu fi singuri si manati de iluzia unei mari iubiri, oamenii aleg sa locuiasca alaturi de un alt om, carandu-si dupa ei, prin viata problemele interioare.
De la marea dragoste care i-a unit, ajung sa traiasca intr-un chin zilnic, chin care ia chipul ori unor conflicte dramatice, ori al unei rutine in care s-au complacut resemnati.

Daca nu simti ca in sufletul tau traieste o bogatie, o lumina si o caldura pe care poti sa le imparti cu altul, de ce sa chemi langa tine un om care sa ajunga un sclav al dorintelor tale egoiste sau, mai rau, o mobila in plus in camera ta?

Mai trist este pentru copiii care vin pe lume si traiesc in acel mediu de familie conflictual. Se obisnuiesc cu suferinta si o vor considera ceva normal. Mai tarziu, conflictul din ei il vor oferi mai departe partenerului de cuplu si apoi propriilor copii. Mai este oare acum inexplicabil, ca relatiile dintre oameni sunt reci, egoiste? Ca lumea in care ne invartim devine un taram cinic, lipsit de afectiune si de bucurie? Dar cat de greu ne va fi ulterior sa parasim acest lant al insensibilitatii…dEpurtat.ro

Iubirea noastra, bucuria noastra

Sufletul omului este un infinit. Cauta-l, descopera-l, bucura-te de el si ramai langa acela care simti ca ti se potriveste.
Cauta sa fii constient de fiecare clipa in care traiesti alaturi de iubitul tau. Nici nu stii cat de multa bucurie ii poate aduce in suflet faptul ca esti atent la nevoile sale. Si mai mult, cand i le anticipezi.

Unii dintre noi am trait pe pielea noastra senzatia ca dupa atatia ani de convietuire in cuplu, nu am fost, in realitate, precum unul. Am crezut ca suntem un cuplu, doua forte cu o singura rezultanta, dar ne-am dat seama ca noi am fost tot timpul singuri.
Trebuie sa simti ca traiesti alaturi de el, nu doar sa va tolerati reciproc. Pentru ca viata in toleranta distruge fericirea si libertatea. Ea se transforma in rutina, iar cuplul nu mai cunoaste frumusetea si bucuria si devine inert, mort.

Referindu-se la casnicie, Osho a exprimat foarte bine ideea unui cuplu frumos, autentic:
“Casnicia inseamna o revolutie uriasa in planul fiintei, o imensa transformare a modului de viata, care nu se poate petrece decat daca ajungeti sa celebrati statul impreuna, daca celalalt nu mai e pur si simplu celalalt, daca dumneavoastra nu mai sunteti pur si simplu dumneavoastra. Cei doi nu mai sunt doi, intre ei a aparut o punte, au devenit unul, dintr-o anumita perspectiva. Din punct de vedere fizic raman doi, dar in ceea ce priveste fiinta lor interioara, au devenit unul. Poate ca sunt cei doi poli ai existentei, dar existenta lor este una singura.”

Dragostea, renuntare la sine

Pe buzele tuturor exista aceasta intrebare: ce face ca o dragoste care se crede “mare” intre doi oameni sa paleasca in timp, ca mai apoi sa se stinga ca o lumanare care ramane fara ceara?
Ce te mana intr-o viata de cuplu si ce te scoate apoi de acolo, plin de vanatai? Cum ai putut sa fii fericit la inceput si apoi nefericit? Din frumusetea de la inceput, ce anume ai pierdut pe drum?

Am auzit atatea povesti de viata: prieteni de pe bancile scolii, ani de zile s-au tinut de mana, s-au casatorit si dupa putin timp s-au despartit; altii nu s-au intalnit nici 3 luni, ca dintr-o data “nu a mai mers”; altii, si mai rau: au trait ani de zile impreuna, au ajuns aproape de batranete si, in loc sa se bucure de liniste au ramas impreuna facandu-si viata un calvar unul altuia.

Pentru ce se razbuna? Au trait ani de zile impreuna, au impartit casa, mancarea, bucuriile, tristetile, perna si sufletul. Sau… de fapt, n-au impartit nimic cu adevarat?
Fiecare s-a simtit singur si si-au trait singuratatea in doi, apoi in 3 si chiar in mai multi, sacrificandu-se pentru “obligatiile casnice”, pentru celalalt, pentru casa, parinti, rude si toti cei in fata carora trebuiau sa pastreze aparentele unui cuplu.

Inhibandu-si propria personalitate, libertate, propriile aspiratii si nevoi, au ajuns sa-l urasca pe cel care “le-a facut asta” si acum nu mai vor decat un singur lucru: sa-l pedepseasca pe ‘nemernic’. Pentru ca nimeni altul nu poate fi facut vinovat de suferinta lui.

Deci, aici era cheia. Cineva este vinovat pentru ca eu am ajuns aici. Bineinteles, nu poate fi vorba decat despre celalalt. El m-a adus aici, cu siguranta.
Dar cum a reusit el sa faca singur tot acest dezastru? Eu unde eram? Ce am facut? Eu unde am gresit? Eu unde am inceput sa nu mai fiu cel de care iubita mea s-a indragostit? Cum eram la inceput si cum m-am transformat?

Cum imi doream inainte sa fiu vesel, curtenitor si tandru, aveam grija de mine si de ea, o cautam si visam la ea, ii spuneam vorbe de dragoste si purtam cel mai mult camasa pe care ea o adora? Si miroseam atat de frumos, iubita mea mereu se lipea de mine si respira adanc aerul dintre noi. Iar daca isi dorea o carte, imediat alergam ca nebunul, comandam pe net, la urgente, plateam suprataxa, numai sa vina cat mai repede ca sa savurez zambetul plin de satisfactie de pe chipul ei drag.
Si florile….nimic mai frumos decat sa le vad in bratele ei: o floare intre flori.

Dar acum? S-a transformat. E grasa si urata. Si bombane tot timpul.
Cand ne-am mutat impreuna, ce era sa fac? Era oricum a mea. Pentru ce sa lupt? Ea era acolo, in fiecare zi, in fiecare dimineata, seara si noaptea tot langa mine. Nu mai trebuia sa alerg dupa ea, nu mai era interesant. M-am linistit si am inceput sa ma simt confortabil. Gatea bine iubita mea si mereu mirosea a mancare tricoul ei de casa, cand venea pe canapea si se lipea de mine tocmai cand Steaua ratase de la 11 metri. I-am spus ca nu e din sticla, nu se poate vedea bine la televizor prin ea. A inteles si nu m-a mai deranjat.
A ramas in bucatarie, e bine, cineva trebuia s-o faca si pe-asta, nu?
Bine macar ca a renuntat la cantat. A inteles pana la urma ca nu are chiar vocea de soprana si, in plus, nu puteam auzi stirile din cauza asta.

M-a inteles intotdeauna: de exemplu, ca nu mai am chef sa merg in parc seara dupa serviciu. Desi adora plimbarile noastre in parc, si-a dat si ea seama ca e prea obositor dupa ce a pregatit cina si a spalat si vasele, sa mai iasa si afara. E foarte isteata, a inteles ca mi-e si mie greu sa cobor de pe canapea cu stomacul plin tocmai cand incepuse filmul ala marfa cu John Wayne. Mai ales ca acum am castigat si cateva kg in plus pe care chiar e greu sa le porti cu tine in fiecare zi.

Sambata e mai bine, eu fac piata si ea face curatenie si spala. Nu a avut timp sa se coafeze, asa ca nu mergem la film. Are dreptate, cum sa iasa cu fata aia din casa? Si prietenii nostri au devenit cam plicticosi: aceleasi discutii, ce meciuri vedem, ce mai gatim, ce scutece si lapte praf mai cumparam, s.a.m.d. Nimic interesant nu se mai intampla.
Apoi continuam sa traim impreuna, din inertie si fara gust, pana cand, intr-o buna zi ne dam seama ca nu mai suntem fericiti, ca toata bucuria cuplului nostru s-a acoperit de un strat gros de praf, pe care nu stim cum sa-l mai curatam ca sa gasim iarasi stralucirea de odinioara.
Si… in fond, chiar mai simtim vreo motivatie pentru aceasta „curatenie”?

Asa incepe caderea

La inceput simti entuziasm. Nici nu ar putea fi altfel pentru ca atractia este ceea ce sesizam ca ne uneste. Ne dorim sa fim apreciati de celalalt, ne dorim sa ajungem la inima lui si suntem dispusi la multe eforturi pentru asta. Toata aceasta lupta pentru inima lui e ca o vraja, e exaltare si bucurie, e viata.

Dar dragostea presupune renuntarea la egoism si la frica. Iubirea aduce neliniste, teama de moarte. Pentru ca atunci cand oferi cuiva inima ta, sentimentele tale, cand te daruiesti si cand imparti cu celalalt cele mai intime trairi ale tale, apare automat si teama de a fi dezvaluit, “vazut” de catre celalalt. Iti va vedea toate slabiciunile, toate frustrarile si framantarile tale. Atunci apare teama cea mai mare: daca te-ar vedea asa cum esti, s-ar putea sa nu mai fii ‘interesant’ pentru el.

De aceea pana acum ai preferat sa faci sex fara prea multe sentimente. Ai preferat sa eviti aceasta neliniste pe care o presupune totala daruire de sine in dragoste. Ai dorit sa eviti niste legaturi mai consistente de ordin spiritual la care dragostea te cheama, sperand astfel ca pacalesti linistea ta interioara.

Insa te-ai gandit vreodata ca asta va duce la neputinta erotica si indiferenta? Oamenii devin mai apropiati nu atunci cand incep sa doarma impreuna, ci cand nu mai incearca sa se impresioneze unul pe celalalt.

La un moment dat te opresti si iti dai seama de acest pericol. Atunci ii dai voie dragostei sa vina la tine.
Odata ce capeti curajul sa faci acest pas si o lasi sa se instaleze confortabil in inima ta, atunci esti dispus sa te si dezvalui celuilalt, capeti incredere in sentimentele lui si incepi sa te simti in siguranta.

Dar tu ce faci cu aceasta siguranta?
O lasi sa ia locul entuziasmului si bucuriei de la inceput, devine incetul cu incetul obisnuita tie si nu mai simti nevoia sa lupti pentru a intretine vii sentimentele care v-au legat.
Confortul tau e asigurat acum, esti sigur de sentimentele celuilalt, nu mai reprezinti un secret pentru el si nici el pentru tine.

Opreste-te o clipa: In loc sa fiu recunoscator celuilalt ca ma insoteste pe drumul vietii, mie mi se pare ca devine plicticos?
Omul de langa mine e un alt univers care traieste intr-un trup ca al meu. Dar e un univers diferit de mine. Chiar cred ca l-am descoperit in intregime? Chiar cred ca s-ar putea intampla asta vreodata?
Daca ii stiu obiceiurile, daca fata lui e aceeasi in fiecare zi, daca i-am invatat vocea si i-am vazut trupul gol de atatea ori, daca e inca langa mine fara ca eu sa fac vreun efort…oare chiar am vazut totul?

Relatia mea sau relatia noastra?

Asa cum eu am nevoie de linistea si libertatea mea, de individualitatea mea si de integritatea mea, si celalalt are nevoie de aceste lucruri.
Sa-i lasam spatiul lui, fara sa ne temem ca asta il va distanta de noi. Atunci cand omul e linistit in spatiul lui, in preocuparile lui, va veni la mine si mai impacat, si mai entuziast, si mai plin de dragoste decat era inainte. Atunci vom simti de parca ne-am revazut dupa multa vreme. Si e atat de frumos…

Ce se intampla?
Dragostea nu se poate manifesta mereu la aceeasi intensitate. Ea are nevoie de odihna pentru a se reincarca. Omul are nevoie sa stea cu el insusi, sa se preocupe si de propriile activitati care il ajuta “sa-si incarce bateriile”. O atentie necontenita doar asupra celuilalt ii va scadea puterile si, cu timpul, dragostea se va consuma si va slabi.
Asa cum noi nu doar respiram ca sa traim, ci avem nevoie sa facem multe alte lucruri, asa se intampla si cu dragostea.

Lasa-ti iubitul sa priveasca meciul de fotbal, sa citeasca sau sa asculte muzica preferata, sa-si intalneasca prietenii si atunci se va intoarce la tine cu o dragoste mai puternica, cu un entuziasm mai mare. Nu-l sufoca, de teama ca il pierzi, nu-l face sclavul persoanei tale. Ofera-i ei libertatea de care are nevoie, lasa-i spatiu pentru indeletnicirile ei.

Dragostea nu este o lupta pentru putere. Chiar daca avem viziuni diferite asupra vietii, nu o putem construi doar dupa propriile reguli. Celalalt e diferit de mine si trebuie sa-l respect.
Respecta-l acordandu-i incredere, si acum vorbesc nu numai despre ideea de infidelitate, ci despre tot ce tine de omul din el. Crede-l cand iti spune ce simte, ia-l in serios cand se destainuie tie. In fond, cine e cel mai apropiat de tine? Nu el? Nu el este prietenul tau cel mai bun?

Nu transforma problema lui in handicapul tau sau insuficienta ta, ci cauta sa gasiti impreuna solutiile care construiesc relatia voastra si o consolideaza. Aici nu sunteti in competitie, ci in iubire; nu sunteti inamici, ci de aceeasi parte a baricadei. Ai uitat asta?

Respecta-i credintele si valorile. Chiar daca sunt diferite de ale tale, ele l-au imbogatit pe el si prin ele a ajuns omul de care tu te-ai indragostit, pe care tu il iubesti.
Ele reprezinta cea mai intima si delicata parte a sufletului sau. Daca ai calcat peste ele, atunci ai calcat peste sufletul lui, i-ai luat aerul care ii mentine existenta, iar dragostea lui poate muri.

Lumea e frumoasa tocmai prin diversitatea ei. Imagineaza-ti o lume in care toti am arata la fel: aceleasi chipuri, aceeasi personalitate, aceleasi actiuni, aceleasi zile si nopti, la fel, fara diferente, fara culori, fara sunet. Iti place?
Cam cat de mult te poti iubi pe tine insuti, incat sa vrei o lume plina de Eu?

Si nu in ultimul rand, pune-te in locul celuilalt. Incearca sa vezi lucrurile si prin ochii lui, acum deja il cunosti. Stii ce ar gandi despre o situatie aparuta, nu tocmai confortabila. In felul asta poti evita un conflict intre idei care poate degenera in cearta. Si tu vei fi foarte fericit cand vei afla ca ai fost inteles.
Este sanatos pentru voi sa fiti maleabili. Rigiditatea in cuplul vostru poate sa va aduca neplaceri. Si poate in viitor, mai grav, sa va transforme in sclavii ideilor fixe.

Nu te sacrifica!

Cand te sacrifici, undeva in tine astepti o recompensa pentru stradania ta. Daca nu o primesti, automat va aparea frustrarea asteptarii neimplinite. Si uite asa se acumuleaza nemultumiri fata de celalalt, care mai devreme sau mai tarziu vor izbucni. Mai mult, celalalt va simti sacrificiul tau ca pe o conditionare, nu ca pe o dragoste sincera. Te iubesc daca….
Intr-un caz fericit, va cauta sa te recompenseze ca sa nu piarda dragostea ta. Dar gandeste-te, chiar e un caz fericit pentru tine?
Cat de fals daruiesti tu, tot atat de fals te rasplateste el. E un schimb bun?

Nu lasa plictiseala sa va cuprinda

De ce?
Pentru ca asta inseamna ca tu deja vezi in celalalt bunul tau personal, mobila ta din camera alaturata sau cojocul pe care il scoti la purtat iarna.
Orice om are nevoie de atentie si afectiune. Orice inima, la fel ca o planta, se uda cu iubire, veselie, tandrete si armonie.

Asa cum am mai sus, celalalt e un univers infinit. Descopera-l. Incearca sa inveti din lucrurile care ii plac lui calatorind impreuna prin lumea hobby-urilor sale. Voi puteti descoperi lucruri minunate, care va aduc bucurie amandurora.
In acelasi timp, ocupa-te si de tine. Pentru ca, sacrificandu-te, renuntand la tine si la preocuparile tale, transformandu-te in sclavul celuilalt, devii plicticos.

Fii spontan. Fa lucruri nebunesti cu el si pentru el. Jucati-va impreuna.
Sigur ii place un accesoriu de-al tau. Pune-i-l in servieta cand pleaca la serviciu. Se va bucura foarte mult de surpriza. Iesiti din casa spontan, pe nepregatite, seara, la o plimbare scurta. Deja sunteti in pijama? Nu conteaza. O jacheta si pantalonii de pijama arata foarte bine. Luati cu voi camera foto, o sa va bucure mai tarziu sa va reamintiti momentul.

Acum il cunosti. In loc sa ti se para plictisitor, ce poti sa faci cu ce ai cunoscut?
Poti sa inveti sa-l simti pe celalalt.
Acea privire a lui…de cate ori nu se simtea confortabil, tu ai vazut-o. Acum e mai usor pentru tine sa-ti dai seama ca ceva nu-i merge bine. Ce e? Poate il doare stomacul.

Dar ai grija si de tine. Si asta inseamna sa-l iubesti pe celalalt. Fiecare dintre noi se simte bine cand cel drag se preocupa de sine ca sa fie placut noua. Si daca mai auzim vorbindu-se ca aspectul fizic nu e important, poate ca asa este, dar nici nu este fara insemnatate.

Nu imi place cand cuplul meu se plictiseste, se leneveste si, mai ales, cand exprima acest fapt prin toti porii.
Fiecare se uita la el insusi si isi doreste sa arate cat mai bine. Prin asta simti ca iti sporeste increderea in tine, cheful de viata, bucuria de a te “misca”. Tot asa, nimanui nu-i prieste sa se simta bolnav, suferind sau trist. Cel de langa tine simte la fel in privinta asta.
Atunci, ce ramane de facut? Sa ne pastram cat putem in forma in care eram cand ne-am cunoscut? Fizic, psihic, afectiv, sa fim ca atunci cand ne-am indragostit. Poate nu este mereu posibil, viata e schimbatoare, varsta se vede, dar….macar sa fie efectele lor, nu sa aratam lenea si nepasarea pe chipurile noastre.

La fel vorbim si despre sanatatea noastra fizica si mentala.
Daca cel de langa mine nu se simte bine, are o suferinta fizica sau e deprimat si nefericit, atunci nici eu nu ma simt bine, in largul meu. Daca nu are grija de el, de siguranta lui, cat de ingrijorat sunt eu? Daca e neglijent cu el insusi, iar eu il iubesc, cum as putea sa ma simt bine?
Asa cum binele lui inseamna ca si mie mi-e bine, tot asa si eu trebuie sa ma ingrijesc pentru a-mi fi bine.

Depinde de noi

Orice relatie de cuplu poate ajunge intr-un impas. Dar daca ne intereseaza cu adevarat sa construim o relatie armonioasa si sanatoasa, atunci ar trebui sa ne gandim la celalalt ca la noi insine.
Poate ca viata nu ni se pare mereu placuta. Daca nu iti place ce vezi, schimba-te pe interior si observa frumuseti si parti pozitive acolo unde nu reuseai sa le observi inainte. In loc sa devii un om plictisit, mai bine alege sa te bucuri de ceea ce poate parea marunt si banal in ochii tai. Totusi, aceste lucruri marunte sunt cele care te fac sa fii viu.

Un om care vede relatia ca fiind plictisitoare sau pe partener ca e plictisitor, este el insusi plictisit de tot si toate, si chiar plictisit de sine.
Daca ne-am plictisit, ce putem sa facem ca sa iesim din asta? Ce ne motiva la inceputul relatiei?
Ne placea sa fim apreciati? Sa-l apreciem pe celalalt.
Ne simtim fericiti cand primim atentia celuilalt si afectiunea lui. Sa fim afectuosi cu celalalt.
El era atent la nevoile noastre? Sa fim atenti la nevoile lui.
Sa-i aratam cat de important este pentru noi.
Sa-l respect ca pe mine insumi, sa ne ingrijim pentru el.

Vorbeste cu el, fiti deschisi ca la inceput cand v-ati dezvaluit sentimentele si incercati sa va aplecati fiecare catre nevoile si nemultumirile celuilalt.
Nu luati aceste nemultumiri ca pe un esec personal sau ca pe niste reprosuri, ci faceti tot ce tine de voi ca sa intelegeti pozitia celuilalt.
E usor la inceput, cand totul este nou. Acum deja stim cate ceva unul despre celalalt si putem porni sa descoperim impreuna noi teritorii.
Sa facem lucruri noi si curajoase impreuna.
Sa fim creativi, pentru ca ne dezvoltam in primul rand pe noi insine. Sa crestem impreuna cu celalalt, ca sa devenim mai buni si mai completi in interiorul fiintei noastre.
Sa aducem in noi si in jurul nostru iubirea adevarata, sanatoasa si cutezatoare! Asa vom avea copii mai sanatosi si vom crea o lume mai frumoasa si mai sanatoasa.

Hai sa fiu eu insumi omul pe care mi-as dori sa-l intalnesc intr-o buna zi!

 

dyfashion.ro

2 Raspunsuri pentru “Paradis in destramare”

  1. Bulent says:

    Dupa ce am vazut multe etape ale vietii si pana la acest articol nimeni nu a putut sa-mi explice ce si cum este dragostea. Defapt, abia acum am inteles foarte bine, cat de simpla si frumoasa este iubirea pe care o vrem si in acelasi timp o ignoram cateodata.
    Ma simt foarte norocos si uibitor om din lume..!

  2. Alina says:

    Minunat articol!!! Mă simt mai implinita, in urma lecturii acestuia! De parca as fi descoperit ceva pretios si cunoscut doar de norocosi…. Norocoasa eu!
    Va multumesc!

Lasa un comentariu