Ora de culcare a copilului: intre razboi si pace



Intotdeauna ora de culcare a unui copil a fost o problema pentru o familie nou creata. In momentul in care vine seara, copilul doreste sa lungeasca timpul pana la momentul culcarii, iar parintele incearca din rasputeri sa il scurteze pentru a avea mai mult timp pentru sine si pentru alte treburi pe care trebuie sa le faca in acel moment. De aceea este o perioada a zilei foarte tensionata.

Haim Ginott in „Intre parinte si copil” spunea: „In multe case ora de culcare e ora de balamuc, copiii si parintii provocandu-si reciproc frustrari. Copiii incearca sa stea treji cat mai tarziu posibil, in vreme ce mama si tatal i-ar vrea adormiti cat mai curand posibil. Serile devin momente culminante de cicaleala pentru parinti si de tactici evazioniste pentru copii.”

Este desigur de datoria parintelui sa stabileasca ora de culcare a copilului. El este cel care hotaraste cand si cat timp va dormi copilul. Acest lucru este valabil mai ales pentru copiii mici care nu au cum sa isi modeleze singuri orarul.

In cazul copiilor care au trecut de o anumita varsta si pot sa aiba responsabilitati, parintii pot sa faca in asa fel incat sa-i dea o lejeritate in alegerea momentului exact de culcare. Se poate astfel sa ii dea mai multa libertate, iar copilul sa inceapa sa se simta mai stapan pe propriile alegeri, pe viata lui: „Ora de culcare a copiilor mai mari trebuie sa fie flexibila: <<Ora de culcare e intre opt si noua (sau intre noua si zece). Tu hotarasti cand vrei sa te culci.>>”

Foarte important este ca parintele sa stabileasca limitele. El este cel care hotaraste de unde si pana unde poate sa mearga copilul, dar cel care alege momentul exact al incheierii zilei este copilul. El nu poate fi lasat sa aleaga in totalitate, dar poate sa aleaga pentru el in intervalul stabilit de parinti. Astfel raspunderea este partial a parintilor, partial a sa. Va simti ca ii este mai usor sa faca aceasta alegere decat daca va fi lasat sa isi aleaga in totalitate ora de culcare.

Daca, de exemplu, el va alege sa se culce la ora unu noaptea, va avea o reala problema in a se trezi la ora sase cand trebuie sa mearga la scoala. Parintele poate sa previna o asemenea situatie prin stabilirea intervalului intre care are voie sa aleaga. In acel moment parintele isi asuma si o parte din responsabilitate si ii usureaza copilului traseul.

Pentru a preveni toate certurile si negocierile de dinainte de culcare parintii pot sa ii ajute pe copii prin transformarea culcarii intr-un ritual. Ei pot veni sa isi culce copiii si sa ii inveleasca. Pot de asemenea sa le citeasca o poveste sau sa ii lase sa discute despre ceva ce isi doresc sa impartaseasca. In acel moment copilul va simti o apropiere de parinte, iar momentul culcarii nu va mai deveni un moment neplacut, ci un punct in care pot sa impartaseasca si sa simta afectiune.

De aceea posibilitatea de a se culca este mult mai mare si va fi un prilej de a simti apropiere si iubire: „Ora de culcare poate fi folosita pentru conversatii intime cu fiecare dintre copii. Atunci copiii incep sa astepte cu bucurie ora de culcare. Le place sa fie <<doar ei impreuna>> cu mama ori tata. Daca parintele se straduieste sa-l asculte, copilul va invata sa-si impartaseasca temerile, sperantele si dorintele. Aceste contacte intime ii scapa pe copii de anxietate si ii fac sa alunece intr-un somn placut.”

Exista un moment in care copiii mai mari dintr-o familie isi doresc in continuare sa fie bagati in pat de catre un parinte. Ei nu trebuie sa fie ridiculizati, ci ajutati in continuare sa se simta iubiti si apreciati. Acesta este un moment de impartasire pentru ei si de apropiere si de aceea isi doresc sa-l pastreze cat mai mult timp posibil.

Daca parintele nu mai vrea sa faca acest lucru, atunci ar putea sa compenseze cu alt moment in timpul zilei in care sa ii arate ca tine la el si ca ii doreste binele: „Si unor copii mai mari le place sa fie bagati in pat. Ar trebui sa le respectam si sa le indeplinim dorinta. Nu e cazul sa fie ridiculizati si criticati pentru ca vor un lucru ce le pare <<un moft de copil mic>> parintilor.”

 

 

Adaptare dupa „Intre parinte si copil” de Haim Ginott



Lasa un comentariu