Obiectul si campul tematic al psihologiei transpersonale



avon.ro

 

Psihologia transpersonala extinde cercetarea psihologica a persoanei pana la dimensiunea spirituala a existentei, punand accent pe studiul “starilor” si pro­ceselor prin care oamenii pot experimenta legaturi profunde cu interiorul Fiintei (Sinele), depasind constiinta Eului. PT este cea mai noua orientare sau ramura a psihologiei universale, fiind considerata a IV-a forta, din punct de vedere istoric. Celelalte trei forte sunt:

  1. Behaviorismul
  2. Psihanaliza;
  3. Psihologia umanista
  4. Psihologie transpersonala.

PT este o evolutie naturala a psihologiei umaniste (fon­datori: Abraham Maslow, Carl Ransom Rogers, Erich Fromm), o amplificare si o aprofundare a acesteia spre explorarea Sinelui si a capacitatilor transpersonale de transcendere, cosmizare si spiritualizare.

Aceasta noua ramura a psihologiei promoveaza exploatarea si dezvoltarea tuturor potentialitatilor latente ale fiintei umane, persoana fiind conceputa nu doar ca fiinta sociala, ci si ca fiinta spirituala.

TRANS–PERSONAL inseamna “dincolo de persoana” sau, mai bine spus, “deasupra persoanei”: trecerea de la Eul constient la Sinele ca sinteza a con­stientului, subconstientului si supraconstientului.

Psihologia transpersonala are doua obiective principale:

  • intelegerea experientelor transpersonale, a nivelelor si “starilor” de constiinta accesibile omului;
  • conducerea procesului de dezvoltare transpersonala a individului prin transformarea permanenta a structurilor psihice si spirituale.

Psihologia transpersonala ia in considerare intregul spectru al experientelor umane, incluzand psihopatologia, psihoterapia, psihologia analitica, mistica, exis­tentialismul si nivelurile spirituale orientale.

Modelele si teoretizarile sale nu re­zulta nicidecum din cercetarea bolilor, ci, dimpotriva, evidentiaza experientele omului sanatos si matur, care doreste sa-si activeze si sa-si valorizeze capacitatile latente ale spiritului sau. Astfel, psihologia transpersonala ar putea fi definita ca psihologie a sanatatii si emergentei potentialitatilor umane.

Pentru aceasta noua orientare psihologica personalitatea nu este un scop in sine, ci o parte insemnata a Fiintei umane care permite manifestarea Sinelui, un intermediar intre spirit si lume. Eul constient (Ego-ul), format prin interactiunea cu elementele sociale si culturale, reprezinta doar o manifestare a “ceva” mult mai larg si mai profund care constituie esenta Fiintei umane: oricare ar fi denumirea pe care i-o dam – Sine, Self, Atman – aceasta este sursa si destinatia intregului proces evolutiv al omului.

Psihoterapia transpersonala demonstreaza valentele practice, aplicative si de invigorare a sanatatii mintale ale PT. Aceasta noua metoda psihoterapeutica abordeaza omul integral, luand in considerare toate domeniile activitatii umane: fiziologice, emotionale, cognitive, spirituale etc. Extinderea constiintei dincolo de limitele Eului este considerata fundamentala pentru vindecare.avon.ro

Psihoterapia transpersonala, integrand practicile occidentale cu tehnicile spirituale orientale, favorizeaza evolutia bio-psiho-spirituala si deschide larg portile pentru mani­festarea luciditatii, creativitatii si intuitiei.

Campul tematic al PT studiaza:

  • “starile” de constiinta modificata;
  • constiinta subliminala si supraliminala;
  • constiinta extinsa si multidimensionala;
  • evolutia atat a subconstientului, cat si a supraconstientului (constiinta cosmica);
  • familiarizarea cu practici si experiente din religiile occidentale (extaz mistic si revelatie) si orientale (meditatia transcendentala);
  • experientele arhetipale;
  • psihologia concentrarii si meditatiei;
  • “peak experience” si “plateau experience” (A. Maslow);
  • procesul de implinire a Sinelui (“Selfactualization”);
  • noile ipostaze transpersonale ale Sinelui: Sinele total, Sinele adanc si Sinele transcendent;
  • optimizarea dimensiunilor spirituale ale omului prin transcendere si cosmizare, centrare si sinergizare;
  • dezvoltarea si implinirea metanevoilor;
  • sacralizarea vietii cotidiene;
  • realizarea si autorealizarea transpersonala (Selftranscenderea);
  • arta transpersonala (simboluri si arhetipuri transpersonale) etc;

Cele mai multe din aceste teme sunt  enumerate de catre R. N. Walsh si F. Vaughan.

Psihologia transpersonala este nemultumita de “partialitatea” psihologiei contemporane, de faptul ca, fiind obsedata de analiza si cognitivism, se opreste la aspecte limitate ale psihismului uman, ca ea nu exploreaza sintetic, in totalitate si in profunzime trairile psihice ale individului. Psihismul este compus din procese, trasaturi, operatii, pe cand spiritul este sinteza, este totalitate si transcendere.

PT isi propune sa cerceteze nu numai psihicul, ci si spiritul, de pe pozitiile unei psihologii integrale si integratoare. PT plaseaza in centrul preocuparilor sale constiinta cu toate transformarile sale (constient, subconstient si supraconstient), considerata a fi “dimensiunea centrala care ofera baza si contextul tuturor experientelor”; constiinta este “solul” sau “marea mintii universale”.

Aceasta noua orientare – fara sa nege psihologia cognitiva, psihanaliza si behaviorismul, ci incercand sa le integreze intr-o conceptie sintetizatoare – urma­reste sa-i deschida noi orizonturi psihologiei si prin aceasta sa dezmargineasca toate potentialitatile manifeste si ascunse ale fiintei umane ca intreg.

Omul nu este un agregat de mecanisme, nu este doar un sistem de procese cognitive, nu este doar o fiinta care reflecta realitatea externa; omul este deschis spre univers, este el insusi un univers cu posibilitati de “crestere din interior”, este o Fiinta spirituala care intreprinde un permanent si chinuitor pelerinaj spre centrul fiintei sale, adica spre Sine, nucleu si sinteza interioara.

Psihologia transpersonala se straduieste sa dea un raspuns unor tulburatoare intrebari:

  • “cum am putea elibera individul de cercul prea stramt al conditionarilor interioare?”;
  • “cum sa-l ajutam sa treaca de la conditia umana A AVEA, la conditia lui  A FI?”
  • “cum sa-l stimulam pe om sa-si finalizeze proiectul sau interior, sa ajunga pana la implinirea Sinelui
  • “cum l-am putea ajuta pe om sa ajunga la trairea plenara, integrala a “starilor” sale de constiinta?”;
  • “cum ar putea fi puse in functie toate potentialitatile constiintei?”;
  • “cum sa-i redam omului calitatea sa de Fiinta spirituala, multi­dimensionala?”.

Psihologia transpersonala raspunde:

  • prin eliminarea contradictiilor defensive si obstacolelor interne care genereaza “frica de viata”, “frica de adevar” si “frica de viitor”;
  • prin linistirea si relaxarea mintii, practicand metode de meditatie, mai ales meditatia transcendentala (meditatia nu este numai un proces de cunoastere, ci si istoria spirituala a unei persoane; meditatia este in primul rand o reflectie despre Sine);
  • prin concentrare si eliminarea distorsiunilor perceptuale;
  • prin controlul voluntar asupra proceselor fiziologice si a trairilor psihice;
  • prin autocunoastere si transformare spirituala;
  • prin expansiunea constiintei dincolo de limitele de spatiu si timp, prin trairea “din interior” a tuturor transformarilor constiintei, pana la patrunderea in orizontul constiintei unitare;
  • prin depasirea psihanalizei pana la psihosinteza tip Assagioli;
  • prin empatie si interrelatii calde si senine cu semenii;
  • prin transcendere, cosmizare si sinergie etc.

Pe scurt, obiectul psihologiei transpersonale este existenta  spirituala a omului, depasirea limitelor persoanei si spiritualizarea sa prin cunoasterea Sinelui.

  • R. Walsh si F. Vaughan (1993) au aratat ca putem ajunge la viziunea transpersonala facand “pasi dincolo de Ego”.
  • Stanislav si Christine Grof (1989) au lansat sintagma “emergenta spirituala”.
  • A. H. Almaas (1986) crede ca esenta PT este “abordarea de diamant a realizarii launtrice”.
  • Ken Wilber (1997) spera ca prin PT omul sa ajunga la “ochiul spiritului”.

 

Psihologie transpersonala – Ion Manzat

avon.ro

Lasa un comentariu