Neurologia tulburarilor afective



answear.ro

Tulburari afective: tulburarile de dispozitie

Tulburarea afectiva este o afectiune psihiatrica caracterizata prin tulburari emotionale, incluzand tulburarile care au ca element predominant o perturbare de dispozitie.

Tulburarile afectiv-emotionale intervin ca factori de conditionare patogena a unor boli etichetate drept boli psihosomatice (Vintila, 2007).

Afectiunea psihosomatica apare ca o modalitate de ”reactie anormala” la actiunea patogena a unor factori sau evenimente traite cu caracter psihotraumatizant. Emotii puternice sau prelungite, carente afective, izolarea sociala, absenta comunicarii, frustrari, stari complexuale pot declansa afectiuni somatice de un mare polimorfism, cu o evolutie clinica atipica si rezistenta la tratamentele uzuale, dar care prin reechilibrarea emotionala a bolnavului, prin interventii psihoterapeutice sau psihofarmacologice (medicamente antidepresive, anxiolitice, sedative si tranchilizante) pot duce la rezultate spectaculoase.

Din acest motiv bolile psihosomatice trebuie intelese ca fiind ”reactii somatice” la ”conflicte psihologice interiorizate” de bolnav (Enachescu C. si Enachescu L., 2008).

Conform DSM-IV-TR (American Psychiatric Association, 2000), tulburarile afective sunt impartite in tulburari depresive (”depresia unipolara”), tulburari bipolare si doua tulburari bazate pe etiologie – tulburarea afectiva datorata unei conditii medicale generale si tulburarea afectiva indusa de o substanta.

In continuare voi starui asupra tulburarilor depresive si a celor bipolare.

In DSM-IV-TR (American Psychiatric Association, 2000), se specifica:

Tulburarile depresive (adica tulburarea depresiva majora, tulburarea distimica si tulburarea depresiva fara alta specificatie) se disting de tulburarile bipolare prin faptul ca nu prezinta nici un istoric de episoade maniacale, mixte sau hipomaniacale.dEpurtat.ro

Tulburarile bipolare (tulburarea bipolara I, tulburarea bipolara II, ciclotimia si tulburarea bipolara fara alta specificatie) implica prezenta episoadelor depresive majore.

Tulburarea depresiva majora se caracterizeaza printr-unul sau mai multe episoade depresive majore (adica cel putin doua saptamani de dispozitie depresiva sau de pierdere a interesului, acompaniata de cel putin patru simptome suplimentare de depresie).

Tulburarea distimica se caracterizeaza prin cel putin doi ani de dispozitie depresiva, mai multe zile da decat nu, acompaniata de simptome depresive care nu satisfac criteriile pentru un episod depresiv major.

Tulburarea depresiva fara alta specificatie este inclusa pentru codificarea tulburarilor cu elemente depresive care nu satisfac criteriile pentru tulburarea depresiva majora, tulburarea distimica, tulburarea de adaptare cu dispozitie depresiva sau tulburarea de adaptare cu dispozitie anxioasa si depresiva (sau simptome depresive despre care exista informatii inadecvate sau contradictorii).

Tulburarea bipolara I se caracterizeaza printr-unul sau mai multe episoade maniacale sau episoade mixte, acompaniate de regula de episoade depresive majore.

Tulburarea bipolara II se caracterizeaza printr-unul sau mai multe episoade depresive majore, acompaniate de cel putin un episod hipomaniacal.

Tulburarea ciclotimica se caracterizeaza prin cel putin doi ani de numeroase perioade de simptome hipomaniacale care nu satisfac criteriile pentru un episod maniacal si numeroase perioade de simptome depresive care nu satisfac criteriile pentru un episod depresiv major.

Tulburarea bipolara fara alta specificatie este inclusa pentru codificarea tulburarilor cu elemente bipolare care nu satisfac criteriile pentru nici una dintre tulburarile bipolare specifice, asa cum sunt acestea definite mai sus ( sau simptome bipolare despre care exista informatii insuficiente sau contradictorii).

Tulburarile depresive, impreuna cu tulburarile bipolare intra in categoria tulburarilor de dispozitie: ”Tulburarile de dispozitie se impart in tulburari depresive,  in care indivizii au una sau mai multe perioade de depresie fara episoade maniacale, si tulburari bipolare, in care indivizii alterneaza intre perioade de depresie si perioade de exaltare, in general cu o revenire la dispozitia normala intre cele doua extreme. Episoadele maniacale fara aparitia celor de depresie sunt foarte rare.” ( Smith, Nolen-Hoeksema, Fredrickson si Loftus, 2005).

Depresia este caracterizata ca fiind o tulburare de dispozitie, dar aceasta afecteaza intreaga persoana, alterand functiile corpului, comportamentele, gandurile si emotiile.

Tulburarile depresive sunt relativ des intalnite, simptomele usoare de depresie sunt o reactie normala la stres, in special la pierderi importante, dar ea devine o tulburare atunci cand simptomele devin atat de grave incat afecteaza functionarea normala si atunci cand continua saptamani la rand.

Simptomele emotionale de depresie sunt o forma de disperare si durere foarte puternica. Persoanele care sufera de acestea declara, de asemenea, ca si-au pierdut capacitatea de a trai bucuria, chiar si ca reactie la cele mai fericite ocazii, un simptom numit anhedonie. Ele mai spun ca nu mai gasesc placute interactiunile cu familia sau prietenii lor, munca sau pasiunile lor.

Simptomele cognitive constau, in primul rand, in ganduri negative, cu teme ca lipsa de valoare, vinovatia, lipsa de speranta si chiar sinuciderea. Motivatia este foarte redusa: persoana deprimata tinde sa fie pasiva si are dificultati in a initia activitati.

Simptomele fizice ale depresiei includ schimbari la nivelul apetitului, tulburari de somn, oboseala si pierderea energiei. Deoarece gandurile unei persoane deprimate sunt orientate spre interior si nu spre evenimentele exterioare, persoana respectiva poate sa exagereze durerile minore si sa-si faca griji din cauza sanatatii.

Tulburarea bipolara este caracterizata prin prezenta episoadelor maniacale, fiind cunoscuta si sub numele de tulburare maniaco-depresiva, deoarece individul alterneaza intre depresie si veselie extrema. In unele cazuri ciclul dintre episoadele depresive si cele maniacale este rapid, cu o scurta revenire la normalitate intre ele.

Persoanele care trec prin episoade maniacale se comporta intr-un mod care aparent este opus depresiei. In timpul episoadelor maniacale usoare, sunt energici si plini de incredere in sine. Vorbesc continuu, trec de la o activitate la alta si dorm foarte putin, fac planuri grandioase, acorda putina atentie posibilitatii de a le aplica (Jamison, apud Smith si colab., 2005).

Intr-un anumit punct, simptomele maniacale trec adesea de la exuberanta vesela la agitatie ostila. Persoanele pot deveni furioase atunci cand cineva incearca sa interfereze in activitatile lor si devin abuzive. Impulsurile (inclusiv cele sexuale) sunt exprimate imediat in actiuni sau cuvinte. Oamenii pot deveni confuzi si dezorientati si pot trai iluzii ca vor face avere, au realizari sau multa putere. In final, cele mai multe episoade maniacale se transforma in episoade de depresie, uneori extrem de grave.

Perspectiva biologica

Rolul specific pe care factorii genetici il joaca in tulburarile de dispozitie este neclar. Cu toate acestea, se pare ca anormalitatea biologica este implicata. Se considera ca neurotransmitatorii norepinefrina si serotonina joaca un rol important in tulburarile de dispozitie.

Fiecare neurotransmitator se potriveste intr-un anumit tip de receptor din membrana neuronala. Daca exista un numar gresit de receptori pentru un anumit tip de neurotransmitator sau daca receptorii pentru acel neurotransmitator sunt prea sensibili sau insuficient de sensibili, neuronii nu folosesc in mod eficient cantitatile disponibile de neurotransmitator.

Numeroase studii sugereaza ca persoanele cu depresie sau tulburare bipolara pot prezenta anormalitati in numarul si sensibilitatea siturilor de receptori pentru serotonina si norepinefrina, mai ales in zonele creierului implicate in reglarea emotiilor, cum este hipotalamusul (Thase s.a., apud Smith si colab., 2005).

In tulburarea depresiva majora, receptorii pentru acesti neurotransmitatori par sa fie insensibili sau in numar prea mic. Tabloul este mai putin clar pentru tulburarea bipolara, dar se pare ca receptorii pentru acesti neurotransmitatori urmeaza cu greu in timp modifcarile de sensibilitate care sunt corelate cu schimbarile de dispozitie (Kujawa si Nemeroff, apud Smith si colab., 2005).

Structura si functionarea creierului pare, de asemenea, sa fie modificata la persoanele cu tulburari de dispozitie. Studiile care utilizeaza tomografia axiala computerizata (CT) si rezonanta magnetica nucleara (MRI) au constatat deteriorari la nivelul cortexului prefrontal la persoanele cu depresii unipolare grave sau tulburari bipolare (Drevets; Liotti si Mayberg, apud Smith si colab.,2005).

Acestea sunt asociate cu anomalii de metabolism in aceasta zona a creierului, conform studiilor pe baza tomografiei cu emisie de pozitroni (PET) (Buchsbaum s.a., apud Smith si colab.,2005) . Cortexul prefrontal este implicat in multe aspecte ale functionarii cognitive si in reglarea emotiilor.

Cortexul prefrontal are, de asemenea, conexiuni intinse cu multe alte zone ale creierului, inclusiv talamusul, hipotalamusul, amigdala si hipocampul, care sunt implicate in controlarea reactiilor la stres si a somnului, apetitului, instinctului sexual, motivatiei si memoriei. Si aceste zone ale creierului prezinta anomalii de metabolism la persoanele cu tulburari de dispozitie (Drevets s.a., apud Smith si colab.,2005). Aceste anomalii functionale si structurale ale creierului ar putea fi precursorii si cauzelor tulburarilor de dispozitie sau ar putea fi rezultatul proceselor biochimice din cadrul tulburarilor de dispozitie, care au un efect toxic asupra creierului.

Nu se stie inca sensul exact al acestor anomalii, dar evolutiile rapide in domeniul tehnologiilor de tomografie computerizata vor aduce in mod sigur noi indicii in viitor (Smith si colab.,2005).

dyfashion.ro

Lasa un comentariu