Necesitatea de a impune reguli copiilor



answear.ro

Parintii au tendinta de a fi foarte flexibili in momentul in care un copil incearca sa schimbe o regula care a fost stabilita de catre ei mai demult. Chiar daca regula era foarte clara sau aplicata in alte situatii, in anumite momente parintii simt nevoia sa cedeze plangerilor copiilor pentru ca ii iubesc si isi doresc sa ii vada fericiti, iar uneori respectarea unei reguli nu poate face acest lucru si copiii devin nelinistiti sau suparati.

Haim Ginott scria: „Parintii simt tentatia sa fie flexibili atunci cand copiii transgreseaza regulile. Parintii vor sa aiba copii fericiti. Daca refuza sa le permita incalcarea regulilor, copiii ii pot face sa se simta vinovati si neiubiti. <<Gata cu televizorul asta-seara>>, a declarat tatal cand programul fiului sau de zece ani s-a terminat. Steven s-a infuriat si a urlat: <<Cat esti de rau! Daca m-ai iubi, m-ai lasa sa ma uit la programul meu preferat care o sa vina chiar acum.>>Tatal a fost tentat sa cedeze. Nu i-a fost usor sa refuze asemenea argumente. Dar a hotarat sa nu accepte un precedent. A impus limita fixata.”

Este foarte important ca atunci cand un parinte stabileste o limita sa o respecte intotdeauna. Daca se creeaza un precedent si limita este incalcata, atunci munca depusa pentru a ajunge la acel rezultat, este compromisa. Este de mare ajutor unui copil sa stie in ce limite poate si trebuie sa se incadreze.

Parintii au uneori senzatia ca daca stabilesc reguli, atunci restrictioneaza copilul in dezvoltarea sa naturala. In realitate, copilul are nevoie de reguli pentru ca astfel sunt ghidate posibilitatile lui din acel moment al dezvoltarii si are niste parghii pe care sa le aiba in vedere.

Regulile pe care parintii le stabilesc trebuie sa fie in conformitate cu momentul dezvoltarii copilului si sa nu il sugrume din dezvoltarea sa normala, din cursul firesc. Pentru ca ei sa stie cat de mult sa ii lase libertate si cat de mult sa puna limite, este bine sa fie informati corespunzator si sa se intereseze permanent de noile nevoi ale generatiei actuale.

Un lucru de asemenea foarte important este ca nu pot fi puse limite in ceea ce priveste sentimentul unui copil, ci doar in ceea ce ii priveste comportamentul: „Dar toate sentimentele, dorintele si fanteziile sunt permise, indiferent daca sunt pozitive, negative sau ambivalente. La fel ca noi toti, copiii nu pot decide ceea ce simt. In anumite momente simt lacomie, pofta, vinovatie, furie, frica, tristete, incantare sau dezgust. Desi nu-si pot alege emotiile, sunt raspunzatori de cum si cand le exprima.”

Purtarea care este negativa este insa de neacceptat. Parintele trebuie sa stie cum anume sa impuna o restrictie si cum sa o aplice astfel incat sa fie limpede pentru copil ca acest gest nu este facut din rautate, ci din iubire, din dorinta de a-l ajuta sa depaseasca acel moment si sa poata sa ia alte decizii mai bune in viitor.

Cum poate parintele sa faca aceasta diferenta intre a impune o limita si a pedepsi urat si a stabili o limita care sa il ajute mai departe pe copil? In primul rand este vorba despre modul in care i se transmite informatia copilului. Acesta trebuie sa simta ca parintele ii doreste binele din modul in care i se adreseaza. Este de la sine inteles ca jignirile si violenta nu ajuta in aceste situatii.

In al doilea rand copilul trebuie sa se simta inteles. Trebuie sa vada ca i se permite sa greseasca, chiar daca exista si consecinte ale acestui lucru. Cu alte cuvinte, el trebuie sa se simta iubit chiar daca a gresit si a avut un comportament negativ. Este dificil ca parintele sa faca acest lucru chiar atunci cand este furios pe copil, dar daca reuseste va avea mult mai mult succes in viitoarele discutii si situatii.

 dEpurtat.ro

Adaptare dupa „Intre parinte si copil”  de Haim Ginott

dyfashion.ro

Lasa un comentariu