Narcisism vs altruism patologic



avon.ro

Narcisism vs. altruism patologicLes Barbanell (2011) isi continua cercetarea sa asupra persoanelor dependente de altruism, persoane care isi ascund suferinta si temerile sub masca bunavointei. Astfel de persoane se pot afla frecvent printre noi, fara sa reusim sa ne dam seama de faptul ca sub acel minunat comportament se afla o persoana in suferinta, care are nevoie de ajutor.

Cazand in capcana aparentelor, exista riscul de a ne simti noi insine, pe nedrept, vinovati, pentru ca nu avem in aceeasi masura disponibilitatea de a-i ajuta pe altii asa cum o au ele. Avem un talent deosebit, de a ne simti vinovati, imediat ce alta persoana pare ca face un lucru mai bine sau pare ca este mai buna ca noi. Atat timp cat ne ocupam de dezvoltarea noastra personala in aceeasi masura in care ii putem sprijini pe ceilalti, in functie de fortele proprii de care dispunem, putem sa renuntam la impulsul de a ne invinovati cu orice pret.

Acest lucru este valabil si in cazul persoanelor care ne adorm „simturile” cu comportamentul lor extrem de amabil si indatoritor. Dar ce anume poate ascunde acest tip de comportament? Autorul spune: “Comportamentul dependentului de a-i multumi pe ceilalti da impresia ca ar viza doar cealalta persoana. De fapt, cand altruistul patologic spune: “este vorba numai despre tine”, la o privire mai atenta, vedem ca de fapt el zice: “e vorba mai mult despre mine”.

De asemenea, persoana care este serviabila mai tot timpul, poate crea in jurul ei o aura de bunatate, grija si intelegere. Insa, in cazul adictiei, „da” se traduce mai exact prin: “Daca o sa tot spun <<da>>, voi evita ca ceilalti sa spuna <<nu>>”. Chiar daca cel care a primit atentia beneficiaza de pe urma ei, cel care beneficiaza cu adevarat este „altruistul” pentru ca, in acea clipa, el gandeste: “Nu vor putea sa ma respinga atat timp cat le fac pe plac”. Si, cu adevarat, cine ar putea sa refuze un om care in minutul anterior tocmai se facuse placut si acceptat datorita condescendentei sale?

O trasatura de personalitate care seamana in anumite privinte cu altruismul patologic, este narcisismul. La prima vedere altruismul si narcisismul par a fi opuse. Diferenta dintre cele doua trasaturi de personalitate rezida din comportamentul interesat asupra celorlalti, de admirat, in primul caz, si comportamentul centrat pe sine, respingator, in cel de-al doilea caz.

Diferente intre cele doua trasaturi:

Narcisistul:

  • este concentrat pe el insusi, cauta aprecierea celorlalti
  • nu este empatic fata de ceilalti
  • crede ca ceilalti il privesc cu dispret
  • este manipulativ, arogant
  • de obicei ii ignora afectiv pe ceilalti

Altruistul patologic:

  • isi concentreaza atentia asupra celorlalti, respinge aprecierile
  • pare empatic si grijuliu
  • crede ca ceilalti il ignora daca nu le face pe plac
  • este modest si indulgent cu ceilalti
  • de obicei isi ignora propriile emotii

Cand narcisistul si altruistul se intalnesc, cei doi dau nastere urmatoarelor asemanari:

  • Simt nevoia sa fie mereu la carma
  • Cer atentie deosebita si admiratie
  • Se simt indreptatiti sa li se dea ceea ce vor (atitudine exprimata), dar ascund acest sentiment (atitudine neexprimata)
  • Au un simt exagerat al propriei importante
  • Variaza pe tema: „Ei sunt cei care au nevoie de mine”

 avon.ro

In cazul „ingrijitorului”, aceasta masca a bunavointei are rolul de a-l proteja de alte dureri si suferinte precum respingerea, abandonul si sentimentul de a fi invizibil.

„Calitatea relatiilor umane atat pentru tipul altruist cat si pentru cel narcisic este indoielnica din cauza dezechilibrului dintre a da si a primi in relatiile lor: altruistii dau prea mult, iar narcisicii iau prea mult. Ambele personalitati ofera prea putina atentie, dragoste, caldura, etc. Daruirea din partea ingrijitorului a timpului, atentiei, banilor, cadourilor, telefoanelor etc., nu poate substitui pentru cei care primesc, o prietenie sau o iubire adevarata”.

Contactele cu persoanele „altruiste” iti dau senzatia ca legaturile formate sunt adevarate, insa, de fapt, relatiile pe care acestia le stabilesc, sunt superficiale si limitate din punct de vedere afectiv. Prin ce anume ne induc in eroare dependentii de altruism? Nu este usor sa descoperi o astfel de adictie. De obicei, adictia de alcool, de jocurile de noroc, de activitati este mai usor depistata, spre deosebire de adictia de o trasatura de personalitate.

Subtilitatea prin care intra „pe sub piele”, felul abil prin care isi ascund emotiile, faptul ca sunt mereu gata sa-i asculte pe ceilalti, sunt intelegatori, rabdatori si par ca nu se enerveaza niciodata sunt elemente care contribuie la o relatie unilaterala, pe verticala. Da, ei sunt gata oricand sa-i asculte pe ceilalti, dar evita sa isi impartaseasca sentimentele pentru ca s-ar simti vulnerabili si neajutorati. Evita sa isi exprime emotiile precum furia, agresivitatea sau iritarea si prin asta ei nu intra niciodata in conflicte. Creeaza iluzia unor personalitati pacifiste si echilibrate prin calmul lor exterior, inducand astfel o impresie falsa celorlalti, in loc sa stabileasca niste relatii veritabile pe baza individualitatii lor reale.

Pentru ca li se pare periculos sa-si dezvaluie emotiile, nevoile si dorintele, empatia reciproca si sinceritatea, lipsesc in totalitate din relatiile lor cu ceilalti.

Intr-o zi, la un moment dat, indivizii binevoitori „cumva, candva, ajung sa fie ori luati de buni, ori evitati, respinsi, si intr-adevar abandonati, exact lucrul pe care voiau sa-l evite prin modul in care si-au modelat viata. Ceilalti pot sa vada ce e mai departe de masca? […] Gesturile frecvente de a oferi fara ca cineva sa le ceara asta, in combinatie cu refuzul lor de a primi, trezesc, o data cu trecerea timpului, suspiciunea ca o astfel de bunavointa este de necrezut. Persistenta celui care daruieste incepe sa fie perceputa ca o cascada nesfarsita de revendicari. In cele din urma ceilalti ajung sa se simta iritati si controlati. Ca sa inrautateasca lucrurile si mai rau, ceea ce ofera celorlalti este de obicei opusul a ceea ce au nevoie acestia. De exemplu, tipurile bogate de ingrijitori ofera bani sau daruri, cand de fapt, ceea ce se asteapta de la ei este afectivitate si o relationare sincera. Sunt nepotii fericiti sa o vada pe bunica pentru ca le aduce cadouri sau pentru ca le place compania ei si vor sa stea de vorba cu ea? Ingrijitorii plini de energie se depasesc pe sine, dar nu se poarta prea calduros, amabil sau afectuos. Cel care isi intretine familia are mai multe slujbe, plateste facturile si aduce siguranta familiei. Cu toate acestea, atunci cand familia se aduna la cina, el se arata obosit si nu vrea sa impartaseasca nimic despre el sau despre sentimentele sale, tinandu-si la adapost sufletul sau ranit. […] Personalitatile binevoitoare si-au perfectionat capacitatea de a fi “aproape” de ceilalti, in timp ce se pastreaza totusi la distanta emotionala de ei… o distanta ce le este transmisa si celorlalti. […] In ultima instanta, ingrijitorilor poate ca le pasa cu adevarat de ceilalti, dar nu sunt capabili sa le ofere mai mult. Este posibil ca acel ceva sa nu fie ceea ce isi doresc ceilalti de la ei, dar, pana ce nu se vor elibera de trecutul lor toxic, e tot ceea ce pot face. Din acest punct de vedere, merita mai degraba compasiunea noastra, decat judecata si critica”.

La primul contact cu o astfel de persoana, exista sansa de a fi usor sedus de generozitatea afisata sub diferitele sale aspecte: daruri, atentie, laude, servicii de tot felul. Faptul ca ai cunoscut o astfel de persoana aparent altruista, te cuprinde de incantare si este posibil sa crezi ca acelei persoane chiar ii pasa cu adevarat de tine.

Pentru ca nu sunt capabili sa daruiasca din punct de vedere afectiv, ei apeleaza la substitute ca deghizare a dragostei. Deseori, favorurile si serviciile sunt suficiente ca sa intretina relatia, atat pentru cel care da, cat si pentru cel care beneficiaza de ele. (In mod ciudat chiar unii oameni despre care s-ar putea spune ca sunt sanatosi din punct de vedere emotional, apeleaza la recompense, diverse daruri si dulciuri prin care doresc sa-si exprime dragostea pentru copiii lor. Partea proasta este ca ii vor invata pe acestia ca dragostea nu se exprima prin caldura afectiva, imbratisari si dezmierdari, ci prin bunuri de consum, lucru ce va duce in mod cert la o distantare afectiva intre membrii familiei similar cazului <<bunicii>> din randurile de mai sus).

Cu toate acestea, in clipa in care se constata ca relatia nu pastreaza echilibrul realizat dintre “a darui” si “a primi”, aceasta este amenintata si distrusa. Persoanele care au beneficiat de pe urma altruistului, incep sa se simta controlate, manipulate si neiubite.

De ce se intampla aceasta? Autorul specifica: „spre deosebire de sprijinul acordat intr-o relatie codependenta, ingrijitorii au incercat sa sustina oameni capabili si independenti, care in cele din urma au fost indignati si care i-au respins. Astfel, au ramas tacuti, asteptandu-se ca ceilalti sa stie ce au ei nevoie, fara a cere ceva asemanator cu ceea ce au oferit ei. Au ajuns sa nutreasca un resentiment profund si un sentiment ca li s-ar cuveni mai mult pentru tot ceea ce au facut, chiar daca ei nu cer nimic in mod explicit”.

Chiar si in aceasta etapa, cei dependenti de a le face pe plac celorlalti, nu sunt constienti ca felul lor de a fi reprezinta o gestionare a problemelor interioare. Ei nu sunt constienti ca au probleme sau ca se afla intr-o situatie periculoasa asa cum nici cei care beneficiaza de pe urma atentiei lor, nu banuiesc aceste lucruri. La finalul zilei, ei sunt deziluzionati de faptul ca nu au fost recompensati si mai cu seama, si-au dat seama ca ei sunt cei care au nevoie de ceilalti. In aceasta situatie, se retrag si se izoleaza, dar in cazuri grave, ei pot incerca sa se sinucida.

 

Adaptare dupa Adio vinovatie! – Cum sa scapi de nevoia de a-i multumi pe ceilalti – Les Barbanell
Editura Trei

avon.ro

Lasa un comentariu