Motiveaza-ti copilul spre succes!



answear.ro

Mersul rapid al vietii si schimbarile/transformarile culturale, politice si sociale, rapide, adesea nu permit sa reflectam asupra propriei vieti. In multe familii cerintele conditiilor de munca in continua schimbare fac sa fie imposibil sa ai un mod de viata stabil. Copiii nu sunt protejati impotriva acestor conditii de viata dezvoltate atat de rapid si atat de nefiresc.

Noile tinte ale educatiei, modificarile si transformarile, lipsa unui spirit de „unitate” (care este un criteriu important al dezvoltarii adecvate al copiilor sub 12 ani) reprezinta pentru multi o sursa de stres sau chiar cauza unor boli psihosomatice. Impreuna cu noi modele intelectuale, sunt introduse modele ideologice noi si foarte ciudate. Dorinta de independenta, asa numitul management- propriu, este obiectivul principal al educatiei. Pentru un tanar acest lucru inseamana sa devina independent de influente, sa fie independent si increzator, pilotul propriei vieti. De obicei independenta este rezultatul ruperii relatiilor cu propria familie datorata faptului ca tinerii considera ca ceea ce ii leaga este arhaic, vechi si conservator.

Uneori ei considera de cuviinta sa spuna: „am terminat-o cu ai mei”, „am zburat din cuib”, „am scapat din carapace”. Ideea de independenta si libertate nu inseamna ca trebuie sa rupem legatura cu familia. In procesul luarii unor decizii familia poate fi sursa de suport, putere si inspiratie si nu trebuie sa se treaca peste ea. (Szewczyk, 2002).

Termenul de motivatie este definit in psihologie din diferite puncte de vedere. Nici una dintre descrierile teoretice ale proceselor de motivare nu ofera o explicatie exhaustiva a comportamentului uman. Teoriile care promoveaza incercarile umaniste sau cognitive par a fi importante pentru invatarea in randul  tinerilor, pentru  alegerile  vocationale  si cele  eductionale.

Teoriile cognitive presupun (Rogers, 1961, 1991) ca fiecare individ isi doreste dezvoltarea personala. Acest proces este initiat de trebuinte „mai mari”, este necesar supravietuirii si se desfasoara in anumite conditii. Trebuintele mai mari constau in trebuinte cognitive, trebuinte estetice si trebuinte de autorealizare. Aceste trebuinte constituie o piramida (Maslow, 1999). Maslow afirma ca doar 1% din populatie atinge varful piramidei (autorealizarea) dar toti oamenii se arata interesati de autorealizare care este  sursa principala a motivatiei.

Pentru parinti este important ca motivatia sa fie inteleasa ca un proces care are rezultate asupra  influentarii comportamentului uman  atat pe termen scurt cat si pe termen lung. Suntem motivati nu numai spre satisfacerea nevoilor directe. Motivatia regleaza/potriveste dorinta noastra pentru teluri mai indepartate. Una dintre ele este autorealizarea si folosirea propriilor abilitati (Malim, Birch, Wadeley, 1994).

Teoriile cognitive (Berlyne, 1960, McClelland, 1953, in Atkinson, Smith, Hilgard, 1985) presupun existenta unor motive care nu se bazeaza pe nevoi organice, dar care sunt importante oricum pentru supravietuire. Sunt asa numitele nevoi cognitive. Ele includ curiozitatea si dorinta de cunoastere. Teoriile cognitive evidentiaza faptul ca fiecare individ poate alege si interpreta informatiile in mod activ. Aceasta abordare include de asemenea diferente individuale in modul de a reactiona al oamenilor la conditiile inconjuratoare, modul de selectare si interpretare al informatiei (Malim, Birch, Wadeley, 1994).

De exemplu, elevi din clasa a unsprezecea la specializarea biologie-chimie pot avea aceleasi aptitudini si aceleasi nevoi pentru  rezultate bune la aceste subiecte, dar interesele pot fi diferite iar ceea ce un elev considera interesant sau chiar palpitant pentru altul poate fi plictisitor si se poate simti obligat sa le invete. Nevoile si motivele sunt aceleasi aici sau cel putin asemanatoare, dar interpretarea situatiei poate fi diferita ceea ce rezida in emotii diferite sau in atitudini diferite fata de subiect/materie si invatare. Parintii se confrunta de multe ori cu situatii similare in care copilul lor declara ca isi doreste note mari la anumite obiecte, dar invata fara chef/placere si este foarte greu pentru el sa se ridice la inaltimea asteptarilor parintilor si profesorilor.

Una dintre cele mai cunoscute teorii despre motivatie este cea a lui Reykowski (1985).

Motivatia este inteleasa aici ca o stare a omului de a fi pregatit sa ia anumite actiuni, trezit de nevoi – un set de procese fizice si psihologice care formeaza fundalul comportamentului uman si al schimbarilor sale.dEpurtat.ro

Motivatia directioneaza comportamentul individului catre obtinerea/atingerea unor anumite stari importante pentru el. Directioneaza actiunile in asa fel incat ele sa conduca la efectele scontate (schimbarea actiunilor externe, schimbari in interiorul persoanei, schimbarea propriei pozitii). Daca un om este constient de rezultatele unor anumite actiuni putem numi acest rezultat o tinta.

Procesul motivational consta intr-un set de motive individuale. Reykowski (1985) numeste motivul o experienta care stimuleaza un om catre actiune, tinandu-l in frau/ retinandu-l de la actiune sau deranjandu-l in executarea sa. Motivatia copiilor nostri va fi maximizata atunci cand posibilitatea de succes sau esec va fi aceeasi. Nivelul motivatiei va depinde de asemenea si de efortul si riscul legate de o anumita actiune. In primul rand un risc si un efort mare intaresc motivatia, apoi maresc sansele de obtinere a unui nivel optim de motivatie, iar apoi scad pana ating o valoare negativa moment in care copilul renunta  la acea activitate cu siguranta.

Aceasta teorie presupune si existenta unor procese motivationale:

  • Inceputul reprezinta stimularea energiei catre actiune
  • Pasul urmator il reprezinta directionarea actiunilor
  • Atentia devine selectiva – creste sensibilitatea pentru stimulii importanti
  • Reactiile noastre creeaza un model integrat – stim cum sa actionam. Continuam sa actionam pana se schimba conditiile.
  • Simtim stimulare emotionala legata de realizarea cu succes a intentiilor(emotii placute) sau legata de esec (emotii neplacute)

O analiza a proceselor motivationale arata cum chiar de la inceputul actiunii si cu nivelul prevazut de motivatie catre atingerea telului, nu intotdeauna obtinem rezultatele asteptate (sa comparam asemanarea dintre succes si esec). Fiecare parinte ar trebui sa ia in considerare acest fapt si sa caute modalitati de a intari motivatia propriului copil in loc sa se concentreze prea mult pe esec, pe sarcinile nereusite. Cand conditiile in care un copil isi atinge telurile se schimba, iar un tanar o percepe ca fiind imposibil de atins este bine sa fim de acord cu acest fapt, dar sa incercam sa cautam alte tinte/obiective posibil de realizat de indata.

 

In dezvoltarea umana exista doua tipuri de motivatie:

Motivatia externa – este bazata pe stimularea nevoilor prin folosirea pedepselor si a recompenselor, informand asupra posibilitatilor oferite de diferite situatii si manipuland aceste posibilitati. Copiii si adultii care reprezinta acest tip de motivatie sunt manipulabili si de obicei actioneaza sub influenta celorlalti. Este greu pentru ei sa simta nevoi proprii, identifica cu greu aspiratiile si dorintele, nu stiu ce vor, au nevoie da sfat si de ajutor. Acest tip de motivatie este caracteristic copiilor sub 12 ani. Parintii ar trebui sa observe ca tot mai multe obiective sunt realizate ca rezultat al nevoilor pretinse de copii.

Motivatia interna – are loc o activare atunci cand omul tinteste la satisfacerea propriilor nevoi. Trebuie sa fie constient  de aceste nevoi si trebuie sa stie ce isi doreste, de aceea este important sa vorbim cu copiii despre nevoile lor. Altfel chiar si ca adulti vom cauta stimuli externi pentru motivatia noastra.

 

Dezvoltarea motivatiei interne

Fiecare parinte poate avea grija de dezvoltarea motivatiei interne a copilului sau. Nu inseamna ca in toate activitatile copilul nostru va fi directionat de nevoi/trebuinte interne. Ceea ce este important este sa fim gata sa satisfacem propriile nevoi. Parintii pot de asemenea sa analizeze momentele in care sunt directionati extern/din afara cand au nevoie de intarire externa, cand au nevoie de sfaturi si ce idealuri ating cu inversunare ca adulti, luand in considerare propriile dorinte si nevoi.

 

Dezvoltarea curiozitatii cognitive

Curiozitatea este ceva special in fenomenul motivational (Necka, 1992). Provoaca copilului stimulare si intareste dorinta pentru a actiona. Copiii (ca si adultii) dezvaluie tendinta de a testa situatii noi, manipuland obiectele, cautand solutii pentru probleme noi. Vor sa vada ce se poate intampla (Malim, Birch, Wadeley,1994). Noutatea, complexitatea, contrastul, schimbarea – sunt fenomene care stimuleaza curiozitatea. Daca trasaturi similare sunt aratate unui copil in procesul de invatare, acumularea de cunostinte sau in luarea de decizii exista sanse mai mari pentru a starni curiozitatea si pentru a creste motivatia copilului spre actiune (ex: educatia, dezvoltarea intereselor).

 

Ploaia de intrebari

Parintii pot incuraja copilul sa puna multe intrebari legate de acelasi subiect.

Intrebarile adresate unui parinte nu trebuie sa fie subiectul unei judecati.

Acestea ar putea fi legate de chestiuni obisnuite care pot parea chiar neinteresante. Nu este deloc dificil sa pui intrebari legate de un subiect foarte interesant ca de exemplu „civilizatiile extraterestre” dar exista anumite reguli:

  • Cu cat un copil pune mai multe intrebari cu atat mai bine (cantitatea mareste calitatea)
  • Un parinte nu trebuie sa critice intrebarile copilului si nu trebuie sa astepte nici o explicatie de ce asemenea intrebari au fost puse (care ar putea fi considerata drept critica indirecta)
  •  Un parinte poate dezvolta intrebarile copilului
  • Cu cat intrebarile sunt mai extraordinare si mai neasteptate cu atat mai bine

Un parinte ar trebui sa impartaseasca cu un copil urmatoarele informatii:

  • Care intrebare i s-a parut cea mai surprinzatoare?
  • Care intrebare a fost cea mai indaratnica?
  • Care intrebare a atins cel mai bine miezul problemei analizate?

Modalitatea aceasta de a vorbi cu un copil permite suportarea motivatiei cognitive slabe (de exemplu in timpul unor sarcini educationale plictisitoare). Ajuta in depasirea atitudinilor rigide legate de ideile noastre asupra anumitor chestiuni. Poate fi folositoare starnirea interesului pentru orice subiect sau aratarea stadiilor in rezolvarea anumitor probleme, realizarea obiectivului.

Intrebarile naive

Un parinte joaca un rol de naiv aici, care nu poate intelege nici cele mai simple lucruri.  El pune copilului intrebari de baza si neasteptate, ca de exemplu:

  • De ce lucreaza oamenii?
  • De ce trebuie copiii sa mearga la scoala?
  • De ce dau profesorii note?
  • De ce este important sa se ocupe de igiena?

Dupa ce a obtinut primele raspunsuri un „parinte naiv” intreaba in continuare, realizand o secventa logica a raspunsurilor primite, evidentiaza incoerenta lor in raspunsuri sau raspunsurile contradictorii.

Astfel vom avea doua efecte:

In primul rand putem observa cum unele din solutiile noastre, credinte, functionarea institutiilor (de ex a unei scoli) nu sunt atat de evidente. Putem observa cat de multe ar putea fi schimbate, daca intr-adevar ne-ar pasa si daca am vrea.

In al doilea rand, invatam cum multe din solutiile noastre si credintele noastre sunt bazate pe „cunoastere tacuta/tacita” (luam ca adevarate anumite presupuneri si fara sa punem intrebari le consideram ca si fapte). In aceasta situatie nu avem nevoie de schimbare sau motivatie pentru a actiona.

In acest fel un parinte poate face un copil sa fie interesat aparent de ambele parti ale realitatii. Parintii le pot arata care nevoi nesatisfacute, surse ale motivatiei, sunt ascunse in spatele raspunsurilor date de copil.

 

Ce ma surprinde?

Tendinta de a intra intr-o stare de surpriza ne stimuleaza  activitatea.  Faptul ca avem raspunsuri gata pregatite pentru majoritatea intrebarilor nu reprezinta neaparat manifestarea intelepciunii. In aceasta situatie devenim dogmatici, pasivi si ne pierdem imaginatia.(Necka, 1992)

Exemple de lucruri pe care parinte le poate discuta cu copilul ar putea fi urmatoarele:

  • Ce te surprinde in profesia de avocat, bucatar, profesor, doctor etc?
  • Ce este ciudat in faptul ca poti rezolva sarcini dificile?
  • Ce ti s-ar putea intampla in timpul unor lectii de schi care ar putea sa te surprinda mult?

In asemene discutii cu un copil, parintii ar trebui sa fie atenti la intarirea umorului si sa il determine/ sa ii dea energie pentru actiune. Daca suntem surprinsi de ceva, putem intotdeauna sa analizam de ce suntem surprinsi. Este o cale de a descoperi intamplari viitoare.

 

Nevoia de imbunatatire si influenta acesteia asupra motivatiei interne

Nevoia de imbunatatire este definita drept o tendinta catre observarea greselilor si eliminarea lor. Nu ne referim aici la concentrarea asupra defectelor obiectelor sau fenomenelor, ci doar sa observam realitatea in mod obiectiv. Tratam aceasta aptitudine ca „o nevoie  de a imbunatati lumea”, care stimuleaza catre actiune si este o importanta sursa pentru motivatia interna (Necka, 1992).

Un inventar al nevoilor

Un parinte poate incerca sa creeze impreuna cu copilul un obiect care sa fie mai bun decat este acum si care sa corespunda cu diferitele nevoi ale copilului:

  • Intrebam copilul la ce se asteapta de la acel obiect;
  • Se creeaza o lista cu toate nevoile;
  • Pregatim un catalog al nevoilor excluzand nevoile contradictorii sau antagonice;
  • Nu luam in considerare posibilitatile tehnice in crearea obiectului, acordam atentie faptului ca obiectul satisface nevoile cerute;

Cu copiii mai mari (adolescenti) putem crea un catalog al asteptarilor sau un inventar al nevoilor personale. Apoi copiii analizeaza nevoile lor de viata si de asemenea cele legate de planificarea viitorului, alegerea scolii sau a locului de munca/jobului. Discutia cu copilul este directionata aici spre trezirea reflectiei proprii sau asupra analizei a ceea ce este important.

Exemple de discutii pe aceste teme:

  • De ce anume ai nevoie ca elev in ultimul an de gimnaziu?
  • Spre ce anume tintesc oamenii preocupati de poezie?
  • Ce iti doresti cel mai mult in dezvoltarea intereselor legate de sport?
  • Ce isi doresc oamenii care urasc sa citeasca?

 

Un parinte ar trebui sa observe ca subiectul discutiei se potriveste situatiei copilului. Pot de asemenea alcatui o sinteza a realitatii curente. Ii vor arata atunci o noua perspectiva  si domeniile de schimbare.

 

Nevoia de achizitie

McClelland (1953, in Atkinson, Smith, Hilgard, 1985) a descoperit ca fiecare dintre noi simte nevoia de achizitie si o oarecare excelenta in actiune. Un motiv similar este teama de esec. Uneori motivatia este un efect de cooperare al acestor doua tendinte.

Ce este de facut?

Un parinte impreuna cu copilul poate analiza lucrurile care sunt inca nefacute sau problemele care au nevoie de o solutie/rezolvare. Discutiile asupra acestei teme pot mari sansele de succes si reduce teama de esec (daca teama este o problema pentru copil si ii impiedica dezvoltarea). De data aceasta un parinte isi ajuta copilul sa priveasca problema din exterior. Parintele si copilul devin experti externi si gandesc impreuna ce mai trebuie facut, de exemplu pentru a permite elevilor sa isi satisfaca nevoile legate de dezvoltarea intereselor intr-un mod mai bun.

Ce nu stiu adultii despre scoala? Ce trebuie facut pentru a trece examenul final cu bine? Discutiile pe aceasta tema permit sa vedem nu numai ce trebuie sa schimbam, dar si o baza pentru o buna planificare a actiunilor concrete si pasii catre atingerea anumitor teluri.

Modalitati de crestere a motivatiei sunt urmatoarele:

  • Sa comunicam celorlalti ce avem de facut. Facand aceasta ne implicam propriul nostru „eu”. Nepreluand actiunile sau nefacand sarcinile declarate se poate crea o discordie/neintelegere – o tensiune  neplacuta – care rezulta din neconcordanta intre ceea ce am promis (sa facem o anumita sarcina) si ceea ce facem de fapt (lipsa actiunii).

Tensiunea crescuta ne motiveaza sa scapam de aceasta nepotrivire. Orice copil care a declarat o actiune simte ca modalitatea cea mai buna este sa o faca. Daca nu o face, evaluarea proprie poate avea de suferit si nepotrivirea/disconfortul nu poate fi inlaturat din cauza ca ar exista martori ai esecului nostru. Daca se intampla asa un parinte ar trebui sa ii arate copilului mecanismul a ceea ce s-a intamplat  si sa incerce sa il stimuleze sa actioneze.

  • Analiza telului. Este o activitate de baza. Daca stim ce este cu adevarat important pentru noi si de ce anume ne pasa este mai usor sa ne ocupam de acest lucru. Daca o sarcina este foarte importanta pentru un copil poate stimula motivatia sa interna. Intr-o asemenea situatie apare tendinta de a incepe si de a continua o actiune doar de dragul de a isi face pe plac. Inseamna ca actiunea in sine va fi rasplatitoare pentru  un copil, iar o rasplata externa va juca un rol mai putin important.
  • Planuirea unei recompense pentru atingerea unui tel/obiectiv. O rasplata draguta poate fi planuita pentru executarea unei sarcini. Motiveaza la actiune pentru ca directioneaza gandurile copilului asupra recompensei asteptate nu asupra dificultatii actiunii/activitatii. Gandurile si sentimentele pozitive catre recompensa sunt transferate catre realizarea sarcinii. O sarcina neplacuta la inceput poate deveni ceva pozitiv pentru copil. Oricum este nevoie sa ne amintim ca aceasta metoda intareste motivatia externa si nu ar trebui folosita prea des cu copiii. Parintii ar trebui sa fie atenti la faptul ca o recompensa satisface nevoile copilului si nu este doar un cadou scump.
  • Vizualizarea obiectivului – folosirea creativa a imaginatiei. Este bine sa ne imaginam rezultatul la care vrem sa ajungem. Multumita imaginatiei putem transforma o tinta abstracta intr-una  vie, adevarata. Inseamna ca un copil este capabil sa experimenteze stimularea  reala, psihologica, care este un act necesar pentru a actiona.
  • Analiza consecintelor negative in cazul neatingerii obiectivului. Consecintele negative sunt asa numitele pierderi pana la un punct. Indiferent de varsta, oamenilor nu le plac pierderile/esecurile. Daca un copil este constient asupra a ce poate pierde daca nu actioneaza, el isi va atinge scopul/ telul /obiectivul pentru a evita un esec.
  • Analiza consecintelor pozitive in cazul atingerii obiectivului. Avantajele pe care un copil le percepe in intreprinderea diferitelor actiuni sunt sursa motivatiei. Un parinte ar trebui sa fie atent la faptul ca aceste avantaje sunt legate de zone importante ale activitatii copilului si pe care copilul poate sa le combine cu propria activitate.
  • Garantia celor 5 minute – primul pas este cel mai greu. Trebuie doar sa incepi. Primele 5 minute sunt cele mai importante. Daca un copil incepe sa faca ceva este mai usor pentru el sa si continue. In cazul in care copiii nostri amana intotdeauna ceva pentru mai tarziu (in urmatoarele 5 minute… etc) este foarte probabil ca nu o vor face deloc.
  • Inceperea sarcinii cu ceva usor. Daca un copil incepe o anumita sarcina cu ceva usor este foarte probabil ca el sa si reuseasca. Il va incuraja sa lucreze in continuare. Daca ii sunt atribuite sarcini prea dificile pot cauza un esec si ca rezultat copilul isi pierde motivatia pentru a continua.
  • Metoda „svaiter”. O sarcina mare reprezinta o bucata mare de branza fara gauri. Acea sarcina poate fi impartita in sarcini mai mici care sunt simple, mecanice si care nu dureaza mai mult de 5-10 minute. In timpul liber copilul poate sa faca sarcini simple. In final se va dovedi ca o sarcina mare-o bucata  mare de branza, este o branza elvetiana care are mai mult gauri decat branza. Aceste gauri sunt sarcini mici rezolvate. Copiii mai mici sau cei pentru care este important sa vizualizeze sarcina pot desena o asemenea bucata de branza si sa ii adauge gauri noi. Urmarind fiecare „gaura” noua, parintele va observa cresterea satisfactiei copilului si a activitatii sale.
  • Marirea cunostintelor asupra materiei. Este mai usor sa incepem sa facem ceva despre care stim mai multe. Atunci sarcina nu ni se va mai parea atat de dificila. Cunoasterea materiei/obiectului va determina o mai buna organizare a lucrului asupra sarcinii si va permite separarea unei sarcini mai mari in unele mai mici (bazele planificarii), care pot fi facute repede. Ca rezultat un copil isi va folosi timpul si abilitatile intr-un mod mai bun/util. Probabilitatea succesului va creste.

Un copil se va apuca de anumite activitati cu mai multa inversunare, care pot fi percepute in perspectiva ca fiind pozitive. Atunci cand planifica si lucreaza mai eficient un copil are de asemenea mai mult timp pentru placere si pentru realizarea intereselor.

 

 

Proiect in parteneriat: “Parintii ca facilitatori in alegerea traseului profesional pentru copiii lor. Program de pregatire  a consilierilor scolari bazat pe cooperarea cu parintii.”

dyfashion.ro

Lasa un comentariu