Mintile noastre, in viziunea lui Milton Erickson



Presupunere orientativa: oamenii au o minte constienta si o minte inconstienta

 

Daca sunteti deja familiarizati cu lucrarile lui Milton H.Erickson, veti recunoaste aceasta observatie ca una din bazele sistemului sau de hipnoterapie. Din anumite puncte de vedere, nu este reusita folosirea termenului de “minte inconstienta” pentru ca acest termen a fost folosit de multi alti autori si astfel are multe conotatii potential gresite.

“Mintea inconstienta” la care se refera Erickson nu este subconstientul reprimat descris de Freud sau inconstientul colectiv mistic al lui Jung. Erickson a folosit termenul “minte inconstienta” pentru a se referi la toate perceptiile, observatiile si emotiile care se desfasoara in afara razei de constientizare normala a unei persoane.

A rezervat termenul de “minte constienta” pentru cantitatea limitata de informatii care intra in raza limitata de atentie a majoritatii oamenilor in viata cotidiana. Un corolar al acestei dihotomii obervate de el este observatia lui ca oamenii incearca sa se bazeze pe capacitatile limitate ale mintii lor constiente pentru orientare si sustinere, chiar daca mintea lor inconstienta are mai multe resurse si un simt al realitatii mai bun.

Numarul de activitati desfasurate de mintea noastra inconstienta pentru noi este uimitor si umilitor. Oricand o situatie necesita folosirea memoriei, abilitatilor sau intelegerii inconstiente, acestea par sa apara ca prin minune de nicaieri, fie ca mintea constienta le vrea sau nu. Intindem mana sa prindem un obiect aruncat fara sa ne gandim constient la asta.

Ne scarpinam sau ne aranjam parul fara a constientiza. Nume, date, intamplari si notiuni ne apar deodata. Reactiile emotionale izbucnesc din senin. Fara sa ne dam seama, ne bazam pe inconstient pentru a stapani abilitati complexe si pentru a folosi instrumente si ganduri in viata de zi cu zi. Mersul pe jos, vorbitul, condusul unei masini, gasirea solutiilor la un joc de cuvinte (puzzle), faptul ca-ti amintesti deodata ca trebuie sa faci ceva important, faptul ca simti implicatiile ascunse ale miscarilor altuia si chiar si capacitatea de a ignora senzatii si perceptii ce-ti distrag atentia, toate acestea depind de activitatile noastre inconstiente.

Chiar si o lista scurta a mutimii de activitati ale mintii inconstiente sugereaza ca dihotomia constient / inconstient este de fapt o conventie conceptuala foarte simplificata. In viata cotidiana, functionam simultan pe mai multe nivele de perceptie, de cunoastere si de raspuns. Fiecare dintre aceste nivele, pe rand, opereaza ca o “mini-minte” autonoma. Oricat de mult ne-ar place sa credem ca aceste numeroase nivele de activitate sunt toate urmarite si integrate intr-un set coerent de comportamente controlate in mod constient, acest lucru nu pare a fi adevarat. Se pare ca fiecare individ detine o colectie de minti care functioneaza relativ independent mai degraba decat un gestalt unificat sau un simplu duet constient / inconstient.

Desi Erickson vorbea in general doar in termeni de nivele de constientizare constiente si inconstiente, el a recunoscut in mod clar ca originile comportamentului uman sunt mult mai diverse decat implica aceasta dualitate.

In anii 1940 el scria: “personalitatea umana este caracterizata de varietati si complexitati infinite de dezvoltare si organizare si nu este o organizare simpla si limitata.” (Erickson, 1980, Vol. Ill, Cap. 24, p. 262). In acelasi timp, el arata ca inca nu existau dovezi suficiente pentru a specifica numarul sau locul de provenienta al acestor diferite origini ale comportamentului uman. Astfel, in timp ce Erickson recunostea limitarile descrierii sale a mintii constiente / inconstiente ca o dihotomie, o folosea euristic pentru a explica o varietate de aspecte ale comportamentului uman. Mai recent, cercetatorii au cautat sa determine si sa specifice posibilele surse ale diferitelor perceptii si comportamente pe care Erickson le-a identificat ca minti constiente si inconstiente.

Spre exemplu, specificarea originilor multiple ale activitatii umane a fost o tema centrala a cartii “Fantoma din masina” publicata in 1967 de Arthur Koestler. Koestler propunea ca comportamentul uman sa fie impartit in trei categorii diferite, fiecare dintre ele putand fi legata de trei categorii distincte ale cortexului: arhicortexul (care regleaza comportamentul la reptile), mezocortexul (care este mai dominant printre mamiferele simple) si neocortexul (care constituie nivelele superioare de dezvoltare si functionare corticala ce se gasesc la mamiferele mai recente, precum primatele si homo sapiens).

In acelasi timp, Gazzaniga, Bogen si Sperry (1967) au inceput sa observe diferitele atribute ale emisferelor cerebrale dreapta si stanga, o dihotomie care parea sa explice mare parte din ceea ce fusese descris inainte ca activitate “inconstienta”. Insa prin 1978 Gazzaniga nu mai era atat de vrajit de aceasta simpla dihotomie si sugera in schimb ca “simtul nostru de constientizare subiectiva reiese din nevoia neobosita a emisferei noastre dominante de a explica actiuni preluate din oricare din multimea de sisteme mentale pe care le detinem.” (Gazzaniga, 1983, p. 536).

Aceasta notiune de “multime de sisteme mentale” a fost dezvoltata si intarita de Fodor (1983) in cartea sa “Modularitatea mintii”. Fodor a diferentiat diferite module sau mini-minti (care exista in creier ca sisteme de procesare cognitive relatic separate) in mai multe dimensiuni diferite. Spre exemplu, a facut diferenta intre module sau sisteme organizate vertical, cum sunt cele ale lui Koestler, si divizarile orizontale descrise de Gazzaniga.

De asemenea a facut diferenta intre module separate pentru sistemele de procesare innascute si cele dobandite, precum si pentru sistemele de procesare locale si cele generale in operatiunile lor. In cele din urma, el a observat ca unle module sunt autonome, iar altele isi impart resursele.

Nivelul actual de dezvolare al stiintei neuronale inca nu ne permite sa indicam exact aceste module interactive sau mini-minti. Totusi, putem sa presupunem ca o asemenea categorizare ar include minim una pentru fiecare simt in parte (sisteme de procesare separate pentru vaz, auz, miros, gust, simt tactil si kinestetic), si una pentru fiecare din diferitele tipuri de centri de procesare a informatiei din creier (verbal analitic versus integrativ).

Fiecare din aceste mini-minti percepe fiecare situatie un pic diferit, are un stil de invatare diferit, abilitati diferite si reactii diferite la fiecare eveniment. Desi pare ca exista interactiuni si negocieri intre ele, sunt momente cand par sa actioneze cu totul independent. Pentru a complica si mai mult lucrurile, perceptiile, reactiile si raspunsurile fiecareia pot varia de la un moment la altul din cauza variatiilor starii psihice de ansamblu a persoanei.

Atunci cand stam de vorba cu un client, interactionam in primul rand cu mintea lui constienta. Aceasta mini-minte dominanta este de obicei este mintea verbal analitica. Are functia specializata de a oferi etichetari lingvistice, diferentieri verbale si categorizari. Mintea constienta foloseste aceste variate etichete si categorii pentru a crea reguli, valori, crezuri si dorinte despre cum ar trebui sa stea lucrurile. Din aceste concepte despre cum ar trebui sa fie lucrurile, mintea constienta construieste apoi un cadru de referinta, o schema sau un model al lumii.

La randul lui, acest model al lumii directioneaza constientizarea, intelegerea si comportamentul in moduri care “ar trebui” sa fie folositoare, corecte si productive pentru persoana. Astfel, oamenii sunt capabili sa perceapa, sa inteleaga, sa discute si sa raspunda lumii doar in felul corespunzator cadrelor de referinta sau schemelor constiente.

Una dintre componentele tipice ale viziunii fictionalizate a realitatii din mintea constienta este convingerea gresita ca ea este responsabila pentru toate gandurile si comportamentele individului.  Nimic nu poate fi mai gresit. De fapt, mintea constienta are foarte putine abilitati si este responsabila pentru relativ putine actiuni sau ganduri creative. Aspectele inconstiente ale mintii joaca un rol important in evenimentele cotidiane. Cu toate acestea, mintea constienta crede ca ea este unica sursa de decizii, reactii emotionale si raspunsuri ale unei persoane.

Pentru a-si mentine iluzia de importanta de sine, mintea constienta trebuie sa explice toate evenimentele interne si comportamentele astfel incat sa para rezultate coerente sau logice ale activitatii ei. Astfel, mintea constienta isi asuma mereu meritul sau gaseste explicatii pentru activitatile mini-mintilor asupra carora de fapt nu are nici un control si pe care nici nu le percepe. Dupa multi ani de practica, reuseste sa faca asta foarte bine. Intr-adevar, mintea constienta poate oferi asemenea realizari si explicatii impresionante incat chiar si cel mai priceput terapeut poate fi pacalit.

Prin urmare, atunci cand vorbim cu clientii, este important sa ne amintim ca exista multe ganduri, perceptii si actiuni care se intampla ori in afara razei de constientizare constienta a unei persoane ori in afara razei de control constient al individului. Multitudinea de mini-minti responsabila pentru aceste evenimente se numeste colectiv “minte inconstienta”. Deoarece mintea inconstienta este alcatuita de obicei din amestecul de mini-minti ale unui individ, nu este surprinzator ca ea este mult mai atenta, inteleapta, inteligenta, adaptabila si abila decat mintea constienta.

Relatia dintre mintea constienta si cea inconstienta este asemanatoare cu relatia dintre capitanul unei nave si echipajul acesteia. Capitanul (mintea constienta) dezvolta harti si grafice (scheme sau cadre de referinta) si foloseste aceste harti pentru a spune marinarilor (mini-minti inconstiente) pe unde sa navigheze. Capitanul decide si abilitatile necesare marinarilor pentru a conduce nava. Acest aranjament decurge destul de bine cat timp hartile capitanului sunt corecte, echipajul a deprins abilitatile necesare si este mentinut contactul apropiat intre capitan si echipaj pentru ca lucrurile sa decurga fara probleme.

Mintea constienta, ca si capitanul nostru, percepe si raspunde doar la o versiune tradusa a lumii. Daca realitatea nu mai corespunde cu hartile, mintea constienta are tendinta de a o ignora. Spre exemplu, o persoana a cerei schema constienta contine ideea gresita ca el/ea nu este atragator/toare poate ramane complet rece si sa nu raspunda la incercarile de apropiere evidente ale cuiva interesat. De obicei oamenii nu percep in mod constient si nu actioneaza conform unor lucruri care nu sunt inscrise pe harta lor sau in schema cognitiva.

Amintirile, gandurile interioare, imaginile si asteptarile sunt generate constant de diferitele mini-minti. Fiecare dintre acestea poate fi acceptata si dezvoltata sau ignorata si interpretata gresit de mintea constienta. Daca o perceptie, amintire sau imagine este recunoscuta si acceptata in forma sa originala sau este distorsionata si respinsa pe taramul inconstientului, acest proces este o functie care arata cat de bine se potriveste cu schema din mintea constienta si cat de flexibila este aceasta schema constienta. Lucrurile care intra in conflict sunt respinse.

Mintea constienta poate sa inteleaga gresit sau sa nu observe ceea ce se intampla inauntrul si inafara persoanei pur si simplu pentru ca poate fi atenta doar la un numar limitat de lucruri la un moment dat.  Astfel, o persoana poate fi atat de absorbita de o carte buna incat nu aude intrebarea adresata de un prieten sau uita de o intalnire. Alte lucruri trec neobservate pentru ca sunt atat de subtile, scurte sau indepartate incat nu sunt percepute constient.

Aceste surse de informatii sunt trecute cu vederea sau ignorate pur si simplu pentru ca sunt prea minuscule sau prea indepartate, nu neaparat din cauza conflictului cu hartile constiente. Schimbarile in dimensiuni ale unei persoane, spre exemplu, s-ar putea sa nu fie observate constient, desi reactiile emotionale derivate pot indica faptul ca lucrurile au fost percepute la un nivel inconstient.

Tot asa se intampla si daca mintea constienta are dificultati in acceptarea sau traducerea anumitor ganduri sau senzatii in reprezentari verbale, si atunci acestea trec neobservate. Asadar, senzatiile sau activitatea din zonele indepartate ale creierului sau ale corpului vor fi deseori ignorate.

Gandurile si perceptiile mintii inconstiente nu sunt constranse de schema sau cadrul constient. Precum marinarii de pe nava noastra, mini-mintile inconstiente percep icebergurile si alte pericole chiar daca ele nu apar pe hartile capitanului. Ele observa si produc multe lucruri pe care mintea constienta tinde sa le ignore sau sa le treaca cu vederea. Problema cu care se confrunta mintea constienta este cum sa mentina un cadru de referinta sau o harta constienta care sa fie si comoda si folositoare, iar in acelasi timp sa nu ignore abilitatile si informatiile noi importante de le diferitele mini-minti.

Pot avea loc erori de navigatie sau chiar dezastre daca capitanul constient refuza sa foloseasca abilitatile marinarilor, sa accepte noile informatii sau sa schimbe hartile realitatii. Nu tot ceea ce fac sau raporteaza aceste mini-minti este placut, corect sau folositor si o parte din aceste informatii pot repune in discutie toata realitatea cunoscuta. Problema, asadar, este ce informatii sa acceptam si ce informatii sa refuzam, ce sa folosim si ce sa ignoram, ce sa incurajam si ce sa descurajam.

De fapt, este dificil sa identificam natura exacta a informatiei pe care constientul o accepta de la inconstient pentru ca limitele dintre acestia nu sunt nici statice nici bine delimitate. Uneori granitele dintre aceste doua regiuni sunt sigilate si personalitatea constienta ignora complet toate activitatile si reactiile inconstiente. In alte situatii, acelasi individ se poate lasa purtat de o reverie unde ideile inconstiente de dinainte ii revin deodata in minte.

Cateodata aceste amintiri sau idei ne inspira, altadata ne amuza, iar uneori ne uimesc, produc confuzie sau ingrozesc mintea constienta. Lucrurile care ne inspira sau ne amuza pot fi incorporate in hartiel sau schema constienta, dar lucrurile care produc spaima s-ar putea sa se retraga imediat in siguranta aparenta  a cadrului de referinta constient. Orice retragere sau blocare a inconstientului poate semnala inceputul unor dificultati serioase psihologice, emotionale sau de adaptare.

Scenarii de Hipnoterapie Neo-Ericksoniana



Lasa un comentariu