Mijloace de inductie ericksoniana



answear.ro

 

DEPOTENTIALIZAREA CONSTIINTEI

Tehnicile de depotentializare a constiintei au ca efect principal producerea unei rupturi in procesul de orientare spre realitatea externa. Constiinta are o miscare spontana spre exterior. Cand echilibrul psihologic nu mai poate fi pastrat prin prelucrarea stimulilor externi, atunci este declansata, in mod spontan, o cautare interna, la nivel inconstient, cu scopul restabilirii acestui echilibru.

Aceasta depotentializare apare spontan in viata de zi cu zi; „cadem pe ganduri” – de fapt declansam o cautare interna – ori de cate ori stimulii externi si informatiile disponibile constiintei nu ne conduc la rezolvarea unei probleme.

Sugestiile satisfac nevoia de echilibru si vin in intampinarea cautarii declansate de depotentializarea constiintei: „Acceptarea sugestiilor terapeutului va fi direct proportionala cu gradul optimal de destructurare si cu caracterul adecvat al sugestiilor terapeutului in vederea restructurarii unui pacient anume intr-o maniera terapeutica” (Erickson, Rossi, 1976, p. 145).

Erickson utiliza frecvent confuzia, deoarece considera ca ea este baza oricarei bune tehnici hipnoterapeutice. El povesteste o intamplare in care utilizand confuzia, a indus o stare cataleptica unei persoane foarte grabite. Intr-o zi, mergand spre universitate, la coltul unei strazi este lovit puternic de un barbat care era foarte grabit. Inainte ca acesta sa apuce sa spuna ceva, M. Erickson si-a ridicat mana, s-a uitat la ceas si i-a spus politicos, ca si cum fusese intrebat cat era ora : „este exact ora 14 si 10 minute”.

De fapt era aproape ora 16. Apoi s-a departat linistit. Dupa cativa zeci de metri, uitandu-se inapoi, a vaz ut persoana grabita, vizibil surprinsa de ceea ce se intamplase, care inca mai statea nemiscata uitandu-se dupa el.

Fixarea atentiei poate deveni sursa de confuzie. Fixarea intensa a unui obiect restrange vederea periferica, si zona fixata devine mai mare, ocupand intregul camp vizual. Pacientul ajunge astfel ia o perceptie distorsionata care produce confuzie.
Confuzia poate fi indusa si prin utilizarea negatiei.

Doua negatii conduc la o afirmatie,  iar, cand utilizam trei negatii, lucrurile se complica si mai mult. Si, in timp ce mintea constienta este ocupata cu descoperirea sensului frazei, inconstientul devine mai receptiv la sugestiile terapeutului.

Exemple:
1) ” nu exista persoana care sa nu stie ca nu se impiedica sa intre in transa…” (S. Tenenbaum, 1996, p. 52).
2) ” – si nu-mi raspunzi, nu-i asa ? ” (pacienta face cu capul semn pentru „nu”).
“- si nu-mi veti raspunde, da ? ” (pacienta face semn cu capul pentru „nu”).
“- si nu vei putea auzi tot ce-ti voi spune ? Vei putea ? ” (pacienta face cu capul semn pentru „nu”) (Erickson, Rossi, 1981, p. 168).kurtmann.ro

De obicei, „realitatea” este ceva accesibil simturilor noastre. Ce se intampla insa cand senzatiile pe care le traim se organizeaza intr-o alta structura decat cea pe care o stiam? Suntem surprinsi, nu stim care ar putea fi cea mai buna reactie…, de aceea intarziem sa elaboram un anume comportament pana vom pune „ordine”, declansam o cautare interna…, care ne face sensibili la orice stimul care ne-ar oferi iluzia realitatii pe care o cautam.

Utilizand acest principiu, M. Erickson transforma o simpla strangere de mana intr-un procedeu eficient de inducere a transei. Strangerea mainii unei alte persoane implica o serie de acte reflexe pe care le-am invatat de la varste mici. Perturbarea acestei secvente creeaza o confuzie si o depotentializare a constiintei. M. Erickson strange mana pacientului in asa fel incat acesta nu-si da seama daca contactul mai persista sau nu.

In acest caz, informatiile proprioceptive raman contradictorii. In plus, si simultan, el poate adresa pacientului, verbal, mesaje confuzive sau isi poate fixa privirea pe un punct aflat in spatele subiectului.
Supraincarcarea constiintei este un alt procedeu utilizat pentru producerea confuziei.

Daca, in timp ce cititi aceste randuri, va aflati intr-un fotoliu, va rog sa va luati o mica pauza si sa va ridicati din fotoliu, dar nu inainte de a fi atent la ce anume muschi si in ce ordine se incordeaza peniru a realiza aceasta miscare ! Ce se intampla?
Incercand sa prelucrati rapid atatea informatii ramaneti blocat! Se intampla ca atunci cand, lucrand la computer, deschidem prea multe fisiere in acelasi timp si computerul se blocheaza.

In astfel de situatii, pentru deblocarea computerului, facem manevre bizare – incercam sa deschidem sau sa inchidem fisiere fara nici un scop anume, doar-doar computerul se va debloca! La fel se intampla si cu pacientul „blocat” de sarcina prescrisa: va deveni receptiv la orice comanda, chiar fara nici o legatura cu ceea ce facea mai inainte, numai ca sa iasa din starea respectiva. Deseori, utilizez ca metoda de inductie numararea; cer pacientului sa permita unei parti din el sa numere crescator din trei in trei pana la 45, iar altei parti din el sa numere descrescator de la 45 la 1.

Evident ca singura modalitate pentru pacient de a evada din blocajul cognitiv astfel provocat este sa dea curs sugestiilor de intrare in transa!
Socul si surpriza pot provoca, stim deja din experienta cotidiana, un fel de scurtcircuitare a constiintei. Cadrele de referinta obisnuite sunt bulversate, iar persoana – in cautarea unui echilibru – devine foarte receptiva la orice informatie care satisface aceasta nevoie.

Toti cunoastem expresia „a te agata de un fir de pai” cu referire la comportamentul oamenilor in situatii dificile. Utilizand tehnica surprizei, M. Erickson a indus o transa hipnotica unui medic care, in timpul unei conferinte, a afirmat ca nimeni nu-l poate hipnotiza : “Voi demonstra ca nimeni nu ma poate hipnotiza ! “. La aceasta provocare, M. Erickson s-a apropiat de el cu pasi hotarati, cu intentia vizibila de a-i strange mana, dar, in ultimul moment, el s-a aplecat in fata lui pentru a-si lega sireturile la pantofi.

Barbatul, dezorientat, a ramas incremenit cu mana intinsa in gol si foarte vulnerabil la primul mesaj comprehensibil in acord cu situatia in care se gasea. Dupa ce si-a legat ultimul siret, M. Erickson i-a spus : “Pur si simplu inspira profund, aseaza-te pe scaun, inchide ochii si intra intr-o transa profunda ! “. Ceea ce s-a si intamplat.

Unei paciente, care venea de la mare distanta (la insistenta familiei) si care a inceput sa-i povesteasca lui M. Erickson ca mai multi medici n-au putut sa o hipnotizeze, acesta i-a spus: “Nu pot sa te hipnotizez pe tine, doar bratultau” . Dupa ce pacienta si-a exprimat surprinsa nedumerirea, M. Erickson a continuat: “Este exact ceea ce vreau sa-ti spun. Nu te pot hipnotiza”.

Apoi, cu o voce relaxata, a adaugat rapid, intr-un singur cuvant: “doarbratultau, vezi! “, si i-a ridicat usor bratul care a ramas in aer, apoi i-a spus: “Pur si simplu inchide ochii, inspira profund, intra intr-un somn profund si, pe masura ce faci acest lucru, bratul tau va cobori incet sa se odihneasca pe coapsa piciorului tau, in timp ce tu dormi profund si confortabil pana cand te voi trezi”.

Iar pacienta, care afirmase ca nu poate fi hipnotizata, se afla deja intr-o transa profunda la cateva minute dupa intrarea in cabinetul lui M. Erickson (M. Erickson, 1964, pp. 204-205).
Utilizarea socului psihologic presupune mai intai realizarea unui climat de incredere si de protectie a pacientului si integrarea lui intr-o strategie terapeutica.

Ilustram tehnica socului cu unul din cazurile prezentate de M. Erickson in una din conferintele sale (M. Erickson, 1990, p. 136).
Este vorba de un cuplu care, desi se straduia sa aiba un copil, sotia nu ramasese niciodata insarcinata. Sotul repetase deja de doua ori urmatoarea fraza in fata lui M. Erickson: “De trei ani, ne-am angajat intr-o uniune matrimoniala nocturna si diurna cu un scop procreativ cu o culminare fiziologica totala, dar fara succes”.
Comportamentul rigid al cuplului l-a determinat pe M. Erickson sa utilizeze o strategic „socanta”: ” Cred ca pot rezolva problema voastra. De fapt, cred ca problema voastra va fi usor de rezolvat. Exista o terapie de soc. Exista mai multe tipuri diferite de  terapii de soc. Puteti sa fiti tratati cu electrosocuri, puteti sa aveti o terapie prin soc psihologic sau una prin soc emotional.

Nu doresc sa utilizez electrosocul, dar, daca doriti, as putea utiliza o terapie prin soc care va rezolva problema noastra. Reflectati linistiti la aceasta si poale doriti sa discutati in absenta mea in cabinet. Voi reveni peste o jumatate de ora…”.

Dupa pauza de gandire de jumatate de ora, finalizata cu acordul de a suporta o terapie de soc, M. Erickson a continuat: “Ei bine, tineti-va bine cu mainile de scaune… Mi-ati spus ca, de trei ani, v-ati angajat intr-o uniune matrimoniala nocturna si diurna cu un scop procreativ cu o culminare fiziologica totala… Acum, din tot ceea ce va voi spune voi omite un singur cuvant… De ce naiba nu va sarutati si voi de placere ?!”.
Cei doi soti au ramas socati, incremeniti pe scaunele lor. Dupa trei luni sotia era insarcinata ! (observati tensiunea afectiva in crestere a relatiei terapeutice si utilizarea in momentul producerii socului, a unui cuvant cu conotatii multiple, inclusiv sexuale, si care, in mod paradoxal, avea rolul de a produce placere [sexuala] pacientilor).

Acordarea unor permisiuni

Inductia ericksoniana nu utilizeaza formulari imperative de tipul : inchide ochii! “, “Dormi! ” si nici predictii categorice : “Vei inchide ochii”, ” Vei respira din ce in ce mai lent… “.
‘De asemenea, terapeutul isi interzice formularea unor afirmatii contrare a ceea ce observa la pacient, sub pretextul de a-1 „ajuta” pe acesta. A spune, de pilda, cuiva care are ochii larg deschisi – „pleoapele tale sunt grele” – inseamna a produce o desincronizare cu efecte negative asupra inductiei si relatiei terapeutice in general.

Dimpotriva, terapeutul acorda permisiuni:
“Poti tine ochii deschisi”… “Aici, acum, iti permiti sa simti ceea ce simti, sa gandesti ceea ce gandesti… sau iti permiti sa nu faci nimic; sa nu te gandesti la nimic…, ci doar sa ramai un spectator curios al senzatiilor si gandurilor care se dezvolta in corpul si mintea ta…”.

Terapeutul formuleaza invitatii:
„Te invit sa te situezi tu insuti in starea in care te simti cel mai bine”, sau evoca: “Anumite persoane se concentreaza asupra respiratiei lor, altele asupra senzatiilor care se dezvolta in maini sau picioare… Chiar daca nu esti destins… desi unele persoane prefera sa se destinda… Iti poti permite sa simti ceea ce simti – sa lasi muschii tai sa faca ceea ce doresc sa faca.. “.

Este important sa nu impunem nimic, ci doar sa cream un cadru care sa declanseze o cautare finalizata cu o anumita imagerie mentala si cu trairea de catre pacient a propriilor experiente in deplina libertate.
Verbele: „trebuie”, „este necesar sa” sunt interzise in vocabularul ericksonian. Daca o persoana este tensionata, este mai bine sa evitam utilizarea unor sugestii directe de tipul: „Destinde-te… respira linistit! “.

Este preferabil sa utilizam urmatoarea formulare:
„ In ritmul tau, poti sa te destinzi, lent sau rapid, cum vei hotari si cum vei dori… poti, de asemenea, sa ramai incordat cat timp doresti, daca aceasta incordare iti asigura sentimentul de liniste de care ai nevoie…”.
Aceasta formulare vehiculeaza un paradox : de cele mai multe ori “permisiunea” de a ramane incordat antreneaza aproape imediat relaxarea persoanei.

Utilizarea elementelor limbajului ericksonian

Ne referim la elementele care au fost descrise deja, in mod deosebit la confuzie, presupozitii comportamentale si alternative iluzorii:
“… nu stiu daca vei intra in transa cu ochii deschisi sau inchisi…, nu stiu daca vei intra in transa acum sau mai tarziu… Poate vei inchide ochii acum sau mai tarziu, sau poate ii vei pastra deschisi pe toata durata transei si nu stiu nici daca vei intra intr-o transa usoara sau profunda “.

Aceste alternative intretin pacientului iluzia libertatii de a-si construi propria transa in ritmul sau. Utilizarea formularilor referitoare la timp: “dupa…”, “… in timp ce…”, “cand…”, creste caracterul permisiv al inductiei. De asemenea, este util sa formulam presupozitii referitoare la resursele inconstientului, vazut ca un rezervor de resurse, experiente, intelepciune: “Inconstientul tau a invatat tot timpul, din succese si insuccese, ce trebuie facut, cum anume si cand, ce nu trebuie facut etc… si aceasta intelepciune iti permite sa privesti in foarte multe feluri realitatea in care te afli, evenimentele pe care le traiesti etc. “.

Acordarea libertatii de a rezista

Pentru M. Erickson, acordarea libertatii de a rezista este cea mai buna modalitate de a evita orice forma de rezistenta:
“Ai, de fapt, tot dreptul sa nu ma crezi si sa ramai sceptic… Uneori este cea mai buna atitudine fata de anumite situatii si, chiar te incurajez sa asculti cu atentie toate cuvintele mele… Nu exista un singur fel de a trai o transa hipnotica. Tot ce ai de facut este de a trai aceasta experienta in felul tau… Chiar daca «nu vei intra» in transa… ” (Tencnbaum, 1996, p. 79).

Aceasta sugestie creeaza contextul relational necesar construirii de catre pacient a unei stari de incredere si confort care sa-i permita o mai buna comunicare cu terapeutul si cu el insusi, cu acea parte din el pe care o numim “inconstient”. Nu conteaza daca, pentru a denumi aceasta realitate, utilizam sau nu cuvantul „transa”.

 

Fragment din Hipnoza clinica. Tehnici de inductie. Strategii terapeutice – Ion Dafinoiu, Jeno-Laszlo Vargha
Editura Polirom

astratex.ro

Lasa un comentariu