Mic ghid pentru terapeuti in tratarea stresului post-traumatic



mycloset.ro

 

Cardena et al. (2000) considera necesara integrarea hipnozei in tratamentul SPT (stres post-traumatic) sustinand ca persoanele care au suferit traume ar fi hipnotizabile cu relativa usurinta, intrucat prezinta simplome disociative si pentru ca in starea de hipnoza isi pot evoca amintirile traumatice.

Autorii descriu trei pasi tipici ai interventiei. Primul consta in secventa stabilizarii si a reducerii simptomatologiei.

In cadrul celui de al doilea pas, se realizeaza tratamentul amintirilor traumatice, cu ajutorul mijloacelor relaxarii, a proiectiei, restructurarii, regresiei de varsta, a puntii emotionale si a inhibarii imaginilor intruzive.

In sfarsit, in cadrul celui de al treilea pas, se lucreaza pe reintegrarea si reabilitarea personalitatii.

Cardena si colaboratorii sai scot, de altfel, in evidenta rolul a opt procese in tratamentul SPT acestea fiind confruntarea, exprimarea verbala (confesiunea), consolarea, trairea constienta, condensarea, concentrarea, controlul si congruenta.

Consideram utila extrapolarea principiilor identificate de Scott si Stradling (1992) pentru terapia tulburarii de stres post-traumatic si prezentarea lor cu titlu de ghid utilizabil in tratamentul clientilor care sufera de oricare dintre formele anxietatii:

  • Terapeutul trebuie sa accentueze faptul ca evitarea confruntarii cu situatia traumatica (sau anxiogena) genereaza pe termen lung mai mult disconfort, decat eforturile depuse in vederea solutionarii problemei. De fapt, in terapie este vorba de asumarea neplacerilor de moment de dragul promisiunii avantajelor pe termen lung
  • Clientul poate avea sentimentul ca, prin faptul ca trebuie sa vorbeasca despre traumele suferite sau despre anxietatile sale, este fortat sa-si asume din nou rolul de victima. In aceste conditii, este recomandabil ca terapeutul sa accepte in mod explicit aceasta interpretare, fiind nevoit in caz contrar sa se confrunte cu rezistenta
  • Trezirea sperantei are o semnificatie decisiva din punctul de vedere al implicarii clientului in procesul terapeutic
  • Putem pregati clientul pentru recaderile inevitabile care apar pe parcursul terapiei, prezentand de la bun inceput programul terapeutic ca pe o interventie care functioneaza pe baza principiului „doi pasi inainte, unul inapoi” si in cadrul caruia recaderile sunt evaluate ca experiente de invatare cu valente terapeutice
  • Este de asteptat ca terapeutul sa dea dovada de flexibilitatea necesara pentru a putea recurge la strategii variate, impuse de obiectivul inlaturarii diferitelor simptome ale anxietatii, precum si pentru a se dovedi capabil de examinarea semnificatiei trairilor traumatice si ale anxietatii
  • Exercitiile care vizeaza desensibilizarea pot fi introduse, doar dupa ce, in prealabil, s-a reusit cladirea unei relatii terapeutice satisfacatoare si dupa ce recursul la tehnicile de linistire si de distragere a atentiei s-au dovedit a fi ineficiente. Utilizarea casetei audio este indicata doar in conditiile unui context in care exista spijin adecvat
  • Tratamentul medicamentos (recursul la anxiolitice) se poate dovedi a fi un aliat al psihoterapiei, in conditiile in care terapeutul incurajeaza complianta cu tratamentul prescris.


astratex.ro

Lasa un comentariu