Metode de purificare a mintii prin intelegere



 

In continuare vom prezenta o clasificare realizata de un exeget al lui G.I. Gurdjieff – invatator spiritual al secolului XX care a avut o abordare originala in a explica si a extrage aplicabilitatea practica din vechile traditii spirituale ale umanitatii. In ciuda caracterului sau controversat, Gurdjieff poate fi considerat unul din pionerii psihologiei moderne, el fiind primul care a introdus notiunile de: amintire de sine, atentie dubla, deconstructia mecanismelor psihice.

 

I: Folosesc tehnica “stopului”. Cum pot fi sigur ca ceea ce apare este constientizarea de sine si nu o alta stare euforica prin care mintea ramane la carma?

R: Simplu. Starile euforice nu au ce cauta aici. Ele sunt produsul mintii, mai exact al starilor de visare continua in care ne aflam. Uite un exemplu de stare euforica: stii ca seara trebuie sa participi la o petrecere la care iti face mare placere. Pe parcursul zilei, atunci cand lucrezi, timpul trece mai repede pentru ca mintea este ocupata cu scenarii despre cat de bine te vei simti la acea petrecere. Cand spui STOP, totul dispare, deci si cauzele starilor euforice.

Deci, daca exista stari euforice inseamna ca tehnica nu este practicata corect.

Este foarte bine ca nu esti sigur de starea pe care o ai. Nu trebuie sa ai incredere deloc in nici un fel de stare, fie ea euforica sau nu. Insista pana cand ramane acel lucru de care nu te poti indoi. Si este bine ca ti-ai pus aceasta intrebare, asta arata ca esti pe drumul cel bun si ca mintea nu te mai poate fenta mult timp de acum inainte.

Nu trebuie sa crezi nimic din ceea ce iti ofera mintea: stari de extaz, stari de rau, stari de bucurie, de tristete sau altceva. Tot ce trebuie sa faci e sa practici tehnica stopului pana cand ramane acel lucru de care nu te poti indoi. Aici, insistenta este singura care te poate ajuta. Daca apare chiar si cea mai mica suspiciune in legatura cu ceea ce simti, in mod sigur nu este constienta de sine.

O mare problema cu care se confrunta mintea umana, consta in faptul ca ea crede in expresii cu valoare absoluta. Hitler a zis, de exemplu, ca “evreii sunt niste gunoaie care trebuie exterminate”. Iata o fraza care pentru ca a fost spusa cu tarie, a facut ca o gramada de naivi si de batuti in cap sa puna mana pe arme si sa ucida oameni nevinovati. Daca Hitler ar fi castigat razboiul, istoria ar fi aratat acum altfel, Hitler ar fi fost un mare erou international, respectat de toata lumea. Si lucrurile astea s-ar facut tot prin anumite fraze cu valoare absoluta, spuse cu incredere de niste oameni inconstienti.

Tu crezi, probabil, ca afirmatiile mele au valoare absoluta si de aici necesitatea clarificarii anumitor aspecte ale problemei. Nu este asa, tot ce spun are valoare doar intr-un anumit context. Sa zicem ca cele scrise de tine mai sus, ar fi avut o valoare relativa in contextul unei discutii cu practicantul ultimei metode de meditatie. Va rog sa fiti atenti la treaba asta, tot ce am spus in cadrul unei metode de meditatii se aplica fix la acea metoda de meditatie.

Nu trageti concluzii generale, bazandu-va pe ceea ce am spus eu pe parcurs, pentru ca asta nu este o idee stralucita. Daca faceti o analiza riguroasa, veti intalni in cadrul a doua sau trei metode de meditatie, afirmatii care efectiv se bat cap in cap. Faceti o comparatie intre acele metode, sa vedeti ca gasiti lucruri care intr-o anumita metoda sunt considerate a fi bune, iar in alta metoda sunt considerate a fi nepotrivite. Acest lucru se intampla din cauza faptului ca fiecare metoda de meditatie prezentata se adreseaza unui anumit tip de minte.

Cand scriu despre “rugaciunea inimii” ma adresez unei minti crestine, cand scriu despre vipassana, ma adresez unei minti stiintifice. Nu este corect sa tragi concluzii pe baza frazelor pe care le-am formulat, pentru ca te vei afla in dificultate. Intr-o zi, cineva ar putea sa vina sa ma acuze: pai uite, cand vorbeai de atentia cu dubla directie ziceai ca X, apoi, cand ai vorbit despre rugaciunea inimii ziceai ca Y, care intra in conflict cu X. Intr-o parte spui ca sufletul e nemuritor, in alta parte spui ca moare o data cu corpul. Cand ai mintit, prima data sau a doua oara? Raspunsul este urmatorul: niciodata, eu efectiv am prezentat modul de perceptie al mintii care practica acea metoda de meditatie. Lucrurile sunt mult mai complexe decat par la prima vedere si stiu ca toti ati fi incantati daca as folosi in exprimare o linie simpla si dreapta de urmat, rezultatul final fiind intelegerea intregului fenomen al iluminarii doar din ceea ce eu am scris pe aici.

Nu te poti ilumina daca nu urmezi o cale, iar daca urmezi o anumita cale, va trebui sa faci anumite lucruri, insa retine, acele lucruri nu au valoare absoluta. O data ce te-ai trezit, toate ritualurile, ideile, practicile, toate acestea se prabusesc pe podea, efectiv nu mai au nici un fel de valoare. Asadar, rugamintea mea este sa iei toate afirmatiile mele fix in contextul in care ele au fost facute, ele nu sunt informatii cu valoare absoluta.

Intuitia reprezinta numai o mica parte a celei de-a cincea functii, asa cum memoria si imaginatia, de exemplu, reprezinta parti componente ale functiei intelectuale. Iar cand vorbesc despre intuitia care apare prin a cincea functie, ma refer la intuitia adevarata. Din nefericire, multe persoane considera ca au intuitie. Oamenii cred ca intuitia e ceva cu care se nasc, dar intuitia lor se bazeaza mai mult pe presupuneri. Este indicat sa ne ferim de presupuneri, fiindca ele tin de partea de miscare a functiei intelectuale si nu fac altceva decat sa ne devieze de la scopul propus.

As dori sa mai adaug cateva elemente noi:

  • fiecare dintre functii (vezi articolul Mecanismele de functionare ale omului ca intreg) contine imaginea celorlalte functii (un fel de proiectie a lor in functia respectiva). Aceste proiectii au rol de echilibru in om. Putem vorbi despre o memorie emotionala, despre o emotie instinctuala s.a.m.d.
  • Gandirea prin asociere, de exemplu, este modul in care functia de miscare activeaza in cadrul functiei intelectuale. Cand “dam drumul la ganduri necontrolate”, nu se intampla altceva decat sa declansam gandirea mecanica. Functia de miscare preia controlul functiei intelectuale. Mai exact, gandim cu partea de miscare a functiei intelectuale.
  • Gandirea bine directionata, [prin gandire directionata inteleg folosirea gandirii pentru scopuri bine definite: in creatie, in rezolvarea unor probleme complicate de ex.] tine de folosirea partii emotionale a partii intelectuale (in primul caz), sau de folosirea partii intelectuale autentice (cazul al doilea).

Am explicat acum de ce gandirea prin asociere nu este de preferat. Ea nu este altceva decat o functionare mecanica la nivel intelectual.

De ce tot insist eu asupra identificarii si clasificarii actiunilor noastre dupa functiile de care dispunem… pentru ca problemele cu care ne confruntam de obicei apar din cauza ca noi confundam functiile intre ele. De aceea, este foarte util sa observam cu atentie procesele care se desfasoara inauntrul nostru si sa le clasificam corespunzator.

Voi introduce o noua definitie a centrului magnetic la om. Omul graviteaza in jurul unei anumite functii. Daca este bun prieten cu functia intelectuala, punctul lui de atractie va fi aceasta functie. Exista oameni care graviteaza in jurul functiei emotionale, in jurul functiei instinctive, in jurul functiei de miscare. Voi denumi acest fenomen “centru magnetic”, sau “centru de atractie”.

Sa ne gandim putin: daca centrul magnetic al unui om este functia emotionala, de exemplu, omul respectiv isi va dezvolta celelalte functii ca un fel de ramura a functiei emotionale.

Iata o schema care explica asta:

Centrul magnetic (predispozitia individului catre) in functia emotionala duce la:

  • functie de miscare de tip emotional
  • functie instinctiva de tip emotional
  • functie intelectuala de tip emotional
  • memorie de tip emotional
  • gandire de tip emotional
  • imaginatie de tip emotional

 

Din acest motiv spun ca oamenii sunt diferiti, pentru ca fiecare are centrul sau magnetic. Un om cu centrul magnetic de tip intelectual, va fi complet diferit fata de un om cu centrul magnetic de tip emotional. Lucrurile nu sunt foarte simple, pentru ca anumite functii pot sa activeze intr-un om atat de “lent”, incat actiunea acelor functii va fi aproape imposibil de perceput.

O sa dau acum un exemplu legat de memorie, ca sa vedeti cum sunt percepute evenimentele in functie de centrul magnetic. Sa presupunem ca trei copii, unul centrat in functia de miscare, celalalt in functia emotionala si altul in functia intelectuala trec printr-o experienta identica. Acesti copii vor fi pedepsiti pentru o greseala facuta, de aceeasi persoana si in acelasi mod. Sa vedem cum vor percepe acesti copii pedeapsa si cum se va manifesta aceasta mai tarziu, in functie de modul in care vor fi pastrate in memorie evenimentele:

  • copilul centrat in functia de miscare va retine faptele. Intrebat mai tarziu despre eveniment, el va povesti ce s-a intamplat. Va spune: am facut o prostie si am fost pedepsit. Fara informatii suplimentare. Va retine “istoria evenimentului”.
  • copilul centrat in functia emotionala, va retine mai putin faptele si mai mult elementele de natura emotionala. Va retine cum se simtea in ziua aceea, ce-a simtit cand a fost pedepsit, cum il priveau ceilalti dupa ce a fost pedepsit etc. Pus mai tarziu sa descrie evenimentele, el va spune ca nu mai stie exact contextul in care s-a intamplat totul, dar iti va putea descrie o gramada de lucruri de natura emotionala. Acest copil va fi predispus catre crearea fobiilor. Vedeti voi, fobia este chiar acest lucru: omul nu stie exact din ce motiv, un anumit obiect sau ansamblu de evenimente ii genereaza in fiinta o serie de reactii de natura emotionala. Ati vazut acum de ce.
  • copilul centrat in functia intelectuala, va retine un fel de lege. Va nota in memorie ceva de genul urmator: Legea nr 1- daca faci o prostie, esti pedepsit. Pe baza acestei “legi”, el isi va crea ulterior sisteme de gandire, concepte etc. Pus sa descrie ce i s-a intamplat in copilarie, el nu isi va aminti evenimentele prea bine, nu va sti exact ce-a simtit atunci, tot ce iti va putea spune este ca a inteles ca “daca faci o prostie, esti pedepsit”.

Acumularea de informatii in acest mod sta la baza constituirii “aparatului formator”. Despre el vom discuta candva, pentru ca este principalul adversar al jucatorului.

 

I:“Ai spus de la inceput, intr-adevar: Daca nu las memoria si imaginatia sa se suprapuna peste realitate, imi ramane doar logica, ratiunea pentru a analiza realitatea si eu tocmai asta fac: incerc sa pun intr-un sistem logic ceea ce spui tu despre realitate. Vad insa ca eviti sa-mi raspunzi clar la intrebari. Nu uita ca tot tu ai spus ca: Jocul realitatii nu este pentru lasi.”

R: Doua lucruri:

1. Eu sunt un las. Sunt singurul las care joaca “jocul realitatii”, din cate stiu eu. S-ar putea sa fie si alti jucatori lasi, dar mi s-a spus ca sunt singurul si am inceput si eu sa cred in treaba asta. Dar e adevarat ce am spus, “jocul realitatii” nu este pentru lasi.

2. Ti-am raspuns deja la intrebare: partea intelectuala a functiei de miscare este o proiectie a functiei intelectuale in cadrul functiei de miscare. In concluzie, partea intelectuala a functiei de miscare este separata de functia intelectuala. Spun ca este “o proiectie” a functiei intelectuale pentru ca este asemanatoare cu functia intelectuala (adica partile din care este alcatuita sunt asemanatoare cu cele ale functiei intelectuale) si pentru ca este partea functiei de miscare care poate fi controlata cu ajutorul functiei intelectuale.

In aceasta idee, miscarile invatate – mersul pe bicicleta, de exemplu – se obtin folosind partea intelectuala a functiei de miscare. Poti spune ca nu folosesti atunci functia intelectuala clasica? Nu poti spune, pentru ca si atunci functia intelectuala este folosita din plin. Functia intelectuala va comunica cu proiectia sa in functia de miscare, respectiv partea intelectuala a functiei de miscare.

Ulterior, cand miscarile sunt invatate, partea mecanica a functiei de miscare va prelua controlul miscarilor, pentru eficienta. Dar retine, acest proces nu este preluat definitiv de functia de miscare. Daca apare un pericol (sa presupunem ca esti un biciclist priceput si iti apare in fata un pericol), functia intelectuala va comunica cu partea intelectuala a functiei de miscare pentru a-l evita. Miscarea “mecanica” nu poate face fata situatiei singura.

3. Spui asa:

“Daca nu las memoria si imaginatia sa se suprapuna peste realitate, imi ramane doar logica, ratiunea pentru a analiza realitatea si eu tocmai asta fac: incerc sa pun intr-un sistem logic ceea ce spui tu despre realitate.”

Ratiunea se supune unei legi mecanice. Stiu ca multa lume se va simti ofensata de afirmatia mea. Ratiunea este folosirea partii intelectuale pure. Ii spun asa, dar nu e chiar atat de “pura”. Corect ar fi sa spunem ca folosim partea intelectuala a functiei intelectuale atunci cand rationam.

Tu NU AI CUM sa nu lasi memoria si imaginatia sa se suprapuna peste realitate. Pentru a putea face asta este nevoie de a cincea functie, pe care in acest moment nu o avem. Rationamentele nu pot exista decat in prezenta memoriei si imaginatiei.

Chiar vorbele tale confirma afirmatiile mele. Uite, spui asa: imi ramane doar logica, ratiunea pentru a analiza realitatea si eu tocmai asta fac. Analiza se face pe baza informatiilor pe care le ai in memorie, iar noile concepte pe care ti le vei forma vor fi proiectate in imaginatie mai intai. Nu poti crea un nou concept fara sa folosesti imaginatia.

Scopul nostru este trezirea celei de-a cincea functii pentru a putea “percepe” realitatea prin ea. “Rationament” inseamna imaginatie si memorie. Rationamentul nu este a cincea functie. El poate fi folosit doar pentru a face celelalte functii sa lucreze corect.

I:“Foamea de atentie ce rol are in aceasta poveste (daca are desigur) si ce e de facut in acest sens?”

R: Sa stabilim cateva lucruri. Foamea de atentie apare in momentul in care iti dai seama ca traiesti in neatentie. Cand realizezi asta, brusc apare foamea de atentie. Iti dai seama ca functionezi prin inconstienta si vei dori sa faci ceva ca sa iesi din aceasta stare. Din neatentie se iese cu atentie, desigur, numai ca atentia pe care noi o cunoastem necesita un efort urias, iar rezultatul incercarilor repetate de a ne pastra atentia este totdeauna frustrarea. Nu putem fi atenti prea mult timp, in felul in care suntem educati sa fim atenti. Iar jocul realitatii ajuta la educarea atentiei corecte. Din acest motiv am descris modul in care functiile isi fac treaba, tocmai pentru a intelege de ce nu putem satisface “foamea de atentie” in situatia in care ne aflam.

 I:“Poti da doua exemple scurte si edificatoare – unul care sa ilustreze cum functia intelectuala se manifesta mecanic si mai ales un exemplu in care functia functioneaza si altfel?”

R: Iata trei exemple de mecanicitate a functiei intelectuale:

  • cand “ne uitam” la televizor la o emisiune care nu ne starneste nici un interes
  • cand mancam cu privirea in gol, nestiind de fapt ce inghitim
  • cand vorbim doar de dragul de a scoate sunete pe gura.

Partea a doua este ceva mai greu de explicat in cateva cuvinte, pentru ca noi nu avem exemple de zi cu zi in care functia intelectuala sa isi faca treaba corect. O functionare corecta a centrului intelectual presupune cunoasterea principiului atentiei bidirectionale, principiu despre care nu stim mai nimic sau daca citim din carti de religie despre el, avem senzatia ca am inteles despre ce este vorba.

Cu toate acestea, exista exemple usor de identificat in care functia intelectuala isi face cat de cat treaba. Iata cateva dintre ele:

  • cand cautam sa dezlegam o problema complicata de matematica
  • cand ne straduim sa intelegem un anumit concept sau cand dorim sa cream noi unul
  • cand inventam sau cand suntem creativi
  • cand suntem atenti.

 

Cititi si articolul Rugaciunea inimii pe intelesul tuturor

Lasa un comentariu