Memoria si invatarea



mycloset.ro

Desi strans intercorelate invatarea si memoria nu se pot confunda. Dupa cum stim, invatarea este capacitatea de a achizitiona comportamente stabile si de a elabora raspunsuri adaptative noi. Acest proces presupune perceptia si forma ei superioara observatia, atentia si concentrarea ei, gandirea cu operatiile ei, motivatia care asigura mobilizarea energetica, vointa si efortul de a invata, sarguinta, constiinciozitatea etc.

Memoria consta in receptarea, stocarea si reactualizarea cunostintelor, avand, deci, o sfera mai restransa.
Invatamantul traditional a fost aspru criticat pentru ca punea prea mare pret pe cantitatea de informatii pe care urma s-o acumuleze elevii apeland la memoria lor. Aceasta critica a fost si este intemeiata. Ar fi insa o eroare sa se subaprecieze rolul memoriei.

Nu poate fi uitat faptul ca marii creatori au fost si beneficiarii unor sisteme informationale vaste. De aceea, rolul memoriei in invatare desigur nu trebuie subapreciat, pentru ca fara procesele memoriei nici un tip de invatare umana nu este posibil, cu atat mai mult invatarea scolara.

Memoria este procesul psihic care realizeaza legatura omului cu trecutul, cu experienta si cunostintele lui anterioare. Fara memorie, cum spunea Baddeley (1989), am trai „intr-un prezent permanent”, nu am fi capabili sa inregistram „schimbarile” si sa utilizam „trecutul pentru anticiparea viitorului” (Baddeley, 1989, p. 9).

De asemenea, nu am putea folosi rezultatele cunoasterii, ale noastre si ale omenirii. Fara memorie ar fi imposibil progresul si civilizatia insasi. Unii specialisti au considerat ca problema centrala in memorie o constituie memorarea si actualizarea experientei anterioare intr-o forma cat mai completa.

Un studiu experimental efectuat de Bartlett (1932) a demonstrat insa ca informatiile noastre nu sunt si nici nu pot sa fie redate in forma in care au fost fixate, pentru ca pe parcursul memorarii si al reactualizarii cunostintelor sau informatiilor sunt supuse unor numeroase transformari si restructurari.
In psihologia traditionala exista trei procese fundamentale ale memoriei aproape unanim acceptate in lumea stiintifica: memorarea sau intiparirea, pastrarea sau conservarea si reactualizarea sau reproducerea. Mai nou, psihologia cognitiva propune urmatorii termeni cu aceeasi semnificatie: encodarea, stocarea si recuperarea. Acestia reprezinta si cele trei modalitati principale de procesare a informatiilor.

Conditiile unei bune memorii

Un cercetator, Hurlock (1964) a prezentat aceeasi sarcina de invatare la trei grupe de elevi. Dupa fiecare reproducere elevii din prima grupa erau laudati (intarire pozitiva), cei din grupa a doua au primit numai observatii critice (intarire negativa). Cei din grupa a treia nu au fost nici laudati, nici criticati. Cele mai bune rezultate au fost obtinute de elevii din prima grupa (motivatie pozitiva). Au urmat cei din grupa a doua si a treia. Interesant este ca si intarirea (motivatia) negativa (la elevii din grupa a doua) exercita o influenta pozitiva asupra memoriei, in timp ce indiferenta (fata de elevii din a treia grupa) a dus la rezultatele cele mai slabe.

Experimentul lui Hurlock pune in evidenta rolul important al motivatiei in cresterea productivitatii memoriei. Stimularea elevilor, in experimentul citat, una externa, face ca memorarea sa fie mai buna. O productivitate sensibil sporita a memoriei se produce insa prin stimulente care isi au izvorul in interiorul subiectului (motivatie interna).

Daca un elev sau student invata doar pentru a obtine o nota buna si a promova un examen (motivatie externa) el nu va reusi sa stocheze in memoria sa un volum important de informatii pe care sa le utilizeze ulterior. Dar, daca elevul sau studentul va invata pentru a deveni un bun specialist intr-un domeniu oarecare, atunci memoria lui se va dovedi mult mai productiva, va inmagazina informatii nu doar mai numeroase, ci mai bogate si le va pastra mai mult timp in MLD. In acest din urma caz elevul si studentul sunt interesati de studiu, manifesta curiozitate cognitiva, invatarea reprezinta pentru ei o placere, procurandu-le satisfactii (motivatie interna).elefant.ro

Organizarea materialului de invatat este o alta conditie a unei bune memorii. Cercetarile au aratat ca volumul memoriei creste semnificativ atunci cand se realizeaza o grupare a informatiilor pe criterii de semnificatie. Acest aspect a fost subliniat in cercetarile efectuate de Mandler (1967), Bousfield (1953), Tulving (1972), Erlich (1975).

Acesti autori au ajuns la concluzia ca raspunsurile corecte ale subiectilor au fost organizate, din proprie initiativa, dupa criterii diferite de la un subiect la altul. Mai intai, raspunsurile au fost organizate pe categorii semantice (de exemplu, animale, profesiuni, legume), astfel fixandu-se mai bine. S-a semnalat, de asemenea, o organizare a raspunsurilor de tip sintagmatic (elaborarea unor propozitii sau fraze din cuvinte prezentate serial), una dupa criterii gramaticale (substantive, verbe, adjective), o alta pe baza prefixelor sau rimelor si o organizare pe baza de criterii mixte. Cele mai productive pentru memorie s-au dovedit a fi organizarile pe baza de semnificatie si de incredere categoriala (apud C. Voicu, 1980, p. 228).
O conditie corelata cu cea precedenta este invatarea materialului prin intelegerea lui. Nu intamplator se spune ca invatarea cu inteles este regula de aur a pedagogiei. Acest tip de invatare se bazeaza pe o procesare profunda a informatiilor, asigura pastrarea lor pe o durata de timp mult mai mare decat invatarea fara inteles.

S-a stabilit ca memorarea intentionala este mult mai productiva decat memorarea incidentala prin: intentionalitate (se invata in mod constient); durabilitate (informatiile stocate au o viata mai lunga); economicitate (pentru o invatare temeinica numarul de repetitii necesar este mai mic); productivitate inalta (prin invatare intentionala se asimileaza mult mai bine si o cantitate mult mai mare de cunostinte decat prin encodare incidentala).

Una dintre conditiile de baza ale unei bune memorii este repetitia. Dictonul latin repetitio est mater studiorum trebuie inteles in sensul ca repetitia, pentru a spori productivitatea memoriei, nu trebuie sa se utilizeze la intamplare. Nici afirmatia lui Ebbinghaus, ca un material este cu atat mai bine memorat cu cat numarul de repetitii este mai mare, nu trebuie absolutizata. Uneori, chiar cunostintele pe care le stapanim foarte bine sunt puse sub semnul uitarii. Rezulta ca simpla repetare nu duce intotdeauna la rezultatele cele mai bune.

Pentru a ajunge la rezultatul dorit este necesar un numar optim de repetitii. Atunci cand sunt prea numeroase, repetitiile duc la fenomenul de suprainvatare, iar cand sunt prea putine, la subinvatare. Repetitia excesiva a unui material, suprainvatarea, poate determina fenomenul de saturatie si instalarea inhibitiei de protectie.

Neumann releva ca anumite informatii nu pot fi reproduse corect din cauza ca au fost prea mult repetate. Iar subinvatarea creeaza doar impresia ca s-a invatat; in realitate materialul respectiv nu a fost asimilat.

Repetitiile esalonate (separarea si efectuarea la anumite intervale de timp) sunt mai productive decat cele comasate (repetarea materialului pana cand este retinut).

Intr-un experiment (Jost, 1987) subiectii au memorat intr-o varianta 20 de numere, efectuand si repetitii fara pauza, deci comasat; in a doua varianta au memorat tot 20 de numere, dar numai cu sase repetitii si cu cate o pauza dupa fiecare prezentare a numerelor respective. S-a ajuns la concluzia ca pentru invatare sunt necesare mai putine repetitii atunci cand ele sunt la intervale mai mari (repetitii esalonate).

S-a demonstrat si faptul ca un material invatat prin repetitii esalonate se pastreaza mai bine si se uita mai greu decat unul memorat prin repetitii comasate. Prin repetitiile esalonate se evita monotonia si plictiseala si se asigura o prelucrare si o fixare mai buna a cunostintelor. S-a pus de asemenea problema intervalelor de timp la care repetitiile sunt mai eficiente. Repetitiile prea dese (intervale scurte) ca si cele prea rare (intervale prea mari) nu sunt productive. Primele duc la oboseala, chiar la surmenaj, daca se exagereaza. Celelalte au ca rezultat uitarea.

S-a impus concluzia ca intervalul optim de efectuare a repetitiilor este fie de minute (pana la 20 de minute), fie de zile (1-2 zile). Desigur, intervalele dintre repetitii pot varia de la individ la individ in functie de capacitatile mnezice ale fiecaruia si de natura si volumul materialului de invatat.

Educational, uitarea nu poate fi deci prevenita prin repetari mecanice. Prevenirea uitarii trebuie avuta in atentie inca de la proiectarea lectiilor, prin consolidari, reveniri chiar in timpul predarii asupra cunostintelor, prin instruirea elevilor asupra modului de a efectua repetarea materiei pentru examene, prin recomandarea de lucrari suplimentare.

Fiind un fenomen natural si, deopotriva psihologic uitarea nu poate fi prevenita in intregime. Cel mai eficient mijloc de lupta impotriva ei este insa stocarea solida si, cum arata psihologia cognitiva, prelucrarea sau procesarea profunda a informatiilor.

 

Fragmente din Psihologie scolara –  F. Turcu

astratex.ro

Lasa un comentariu