Mecanisme de aparare



answear.ro

Mecanisme de aparare conform DSM IV (Manual de diagnostic si statistica al tulburarilor mentale):

  1. Acuzarea refuzului ajutorului. Individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin solicitarea sau formularea de cereri repetate de ajutor care deghizeaza sentimentele de ostilitate sau de repros mascat: fata de altii, care sunt apoi exprimate prin refuzarea sugestiilor, consiliilor sau ajutorului pe care ii ofera altii. Solicitarile sau cererile pot implica simptome somatice sau psihologice ori probleme de viata.
  2. Afiliere. Individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin intoarcerea spre altii pentru ajutor sau suport. Aceasta implica impartasirea problemelor cu altii, dar nu si incercarea de a face pe altcineva raspunzator de ele.
  3. Agresiune pasiva. Individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin exprimarea indirecta si neasumata a agresiunii fata de altii. Exista o fatada de supunere manifesta care mascheaza rezistenta, resentimentul sau ostilitatea ascunsa. Agresiunea pasiva survine adesea ca raspuns la cererile de actiune sau executie independenta ori la lipsa de gratificare a dorintelor de dependenta, dar poate fi adaptativa pentru indivizii in pozitii de subordonare, care nu au alta modalitate de a-si exprima protestul in mod deschis.
  4. Altruism. Individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin a se dedica satisfacerii necesitatilor altora. Contrar autosacrificiului caracteristic uneori formarii reactiei, individul primeste gratificatie, fie in mod vicariant, fie din raspunsul altora.
  5. Anticipare. Individul rezolva conflictul emotional sau stresorii interni sau externi prin experimentarea reactiilor in avans sau anticiparea consecintelor unor posibile evenimente viitoare si luarea in consideratie realista a raspunsurilor sau solutiilor alternative.
  6. Anulare. Individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin cuvinte sau comportamente destinate sa nege sau sa corecteze in mod simbolic ganduri, sentimente sau actiuni inacceptabile.
  7. Autoafirmare. Individul rezolva conflictul emotional ori stresorii prin exprimarea gandurilor si sentimentelor sale direct, intr-un mod care nu este coercitiv sau manipulativ.
  8. Autoobservatie. Individul rezolva conflictul emotional ori stresorii prin reflectarea la propriile sale ganduri, sentimente, motivatii si comportamente, si raspunzand adecvat.
  9. Deplasare. Individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin transferarea unui sentiment ori a unui raspuns la un obiect pe un alt obiect substitut (de regula, mai putin amenintator).
  10. Devalorizare. Individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin atribuirea unor calitati negative exagerate siesi sau altora.
  11. Disociere. Individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi printr-o destramare a functiilor de regula integrate ale constiintei, memoriei, perceptiei de sine sau perceptiei ambiantei ori a comportamentului senzorial/motor.
  12. Fantezie autista. Individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin visare excesiva, ca un substitut pentru relatiile umane, o actiune mai eficienta sau rezolvarea de probleme.
  13. Formarea reactiei. Individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin substituirea de comportamente, ganduri sau sentimente diametral opuse gandurilor sau sentimentelor sale proprii, care sunt inacceptabile; (aceasta survine de regula in legatura cu refularea lor).
  14. Idealizare. Individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin atribuirea de calitati pozitive exagerate, altora. Identificare proiectiva (projective identification). Ca si in proiectie, individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin atribuirea, in mod fals, altuia a propriilor sentimente, impulsuri sau ganduri inacceptabile. Contrar proiectiei simple, individul nu neaga complet ceea ce este proiectat. In schimb, individul ramane constient de propriile sale afecte sau impulsuri, dar le atribuie in mod eronat altei persoane ca reactii justificate. Nu rar, individul induce sentimente adevarate la altii, care mai intai au fost in mod eronat crezuti a fi acolo, facand dificil de clarificat cine a facut primul, ce si cui.
  15. Intelectualizare. Individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin uzul excesiv al gandirii abstracte sau formularea de generalizari pentru a controla sau minimaliza sentimentele perturbante.
  16. Izolarea afectului. Individul rezolva conflictul emotionai ori stresorii interni sau externi prin separarea ideilor de sentimentele asociate cu ele initial. Individul pierde contactul cu sentimentele asociate cu o anumita idee (de ex,, un eveniment traumatic) in timp ce ramane constient de elementele cognitive ale acesteia (de ex., detaliile descriptive).
  17. Omnipotenta. Individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin sentimente si actiuni, ca si cum el ar poseda puteri sau capacitati speciale si este superior altora.
  18. Proiectie. Individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin atribuirea in mod fals altuia a sentimentelor, impulsurilor sau gandurilor proprii inacceptabile.
  19. Rationalizare. Individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin ascunderea adevaratelor motivatii ale gandurilor, actiunilor sau sentimentelor proprii, prin elaborarea de explicatii reasigurante sau autoservante, dar incorecte.
  20. Refuz. Individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin refuzul recunoasterii unui aspect neplacut al realitatii externe ori experientei subiective care ar fi evident altora. Termenul de refuz psihotic este utilizat cand exista o deteriorare severa a simtului critic.
  21. Reprimare [refulare]. Individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin excluderea dorinteior, gandurilor sau experientelor perturbarile din constiinta. Componenta afectiva poate ramane constienta, detasata de ideile asociate.
  22. Scindare. Individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin compartimentarea starilor afective opuse, dar este incapabil sa integreze calitatile pozitive si negative ale sale sau ale altora in imagini coerente. Deoarece afectele ambivalente nu pot fi experientate simultan, opiniile si expectatiile mai echilibrate de sine sau de la altii sunt excluse din constiinta emotionala. Imaginile de sine si de obiecte tind a alterna intre poli diametral opusi: tandru, puternic, merituos, educat si generos in mod exclusiv —- sau rau, odios, manios, distructiv, rejectant sau mizerabil in mod exclusiv.
  23. Sublimare. Individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin canalizarea sentimentelor sau impulsurilor potential dezadaptative intr-un comportament acceptabil social (de ex., vine in contact cu sportul spre a canaliza impulsurile coleroase).
  24. Suprimare. Individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin a evita in mod intentionat sa se gandeasca la problemele, dorintele, sentimentele sau experientele perturbante.
  25. Trecerea la actiune. Individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi mai curand prin’ actiuni decat prin reflectii sau sentimente. Aceasta definitie este mai larga decat conceptul original de punere in act a transferului sentimentelor sau dorintelor in cursul psihoterapifei si este inteleasa a include comportamentul care provine, atat din interiorul, cat si din afara relatiei de transfer. Trecerea la actiune defensiva nu este sinonima cu „comportamentul rau”, deoarece ea necesita proba’ ca comportamentul este in legatura cu conflicte emotionale.
  26. Umor. Indivizii rezolva conflictul emotional sau stresorii externi prin sublinierea aspectelor amuzante sau ironice ale conflictului sau stresorilor.
dyfashion.ro

Lasa un comentariu