Masti si personalitati



avon.ro

Masti si personalitatiAutorul Les Barbanell, in cartea “Adio vinovatie! – Cum sa scapi de nevoia de a-i multumi pe ceilalti” enumera principalele categorii de masti la baza carora stau, de obicei, trasaturi prosociale, precum ambitia, inteligenta, constitutia atletica. Sa urmarim cateva descrieri ale celor mai uzuale masti pe care le afiseaza persoanele celebre de pretutindeni:

 

1. Masca succesului

Dorinta stabilitatii financiare, a avutiei si, in alte cazuri, a puterii a condus generatii de oameni la goana dupa „indeplinirea visului”, mai ales pe „taramul fagaduintei”.

Oamenii care isi folosesc intelectul si depun eforturi supraomenesti in orele de munca suplimentare sunt comparati cu niste automate, „masini vii”, pentru ca ei au devenit totuna cu munca/meseria lor. Aceasta identificare cu slujba sau meseria le-a inlocuit esenta cu un rol inventat. Americanii au fost aceia care au introdus termenul de “vis american”, care transforma in obsesie goana excesiva dupa reusita si succes. Asa cum s-a observat, de foarte multe ori, prabusirea unei astfel de personalitati devine doar o problema de timp.

“Dependentii de munca sunt atat de ocupati cu sarcinile legate de serviciu, incat nu au timp sau nu se mai simt inclinati sa se gandeasca la viata lor personala si la problemele nerezolvate pe care le-au refulat. […] Ambitia lor oarba ii conduce catre o vedere unilaterala, ei devenind dependenti de urmatorul pas inspre succes”.

Cu cat individul si-a ignorat mai mult problemele interioare, conflictele si consecintele unui trecut traumatic, cu atat prabusirea acestuia va fi “mai de sus”.

 

2. Masca atractiei fizice, talentului si celebritatii

Intotdeauna o persoana atragatoare, frumoasa, cu un aspect fizic ingrijit, va reusi sa obtina mai usor anumite avantaje sociale sau politice. Personalitati talentate si celebre au parte de anumite privilegii pe care oamenii obisnuiti si le doresc si le admira. Insa, vestile despre tragediile care au loc in viata unor astfel de persoane tind sa ne faca sa ne gandim mai bine la pretul pe care aceste persoane il platesc pentru a se bucura de avantajele aurei sociale pe care si-au creat-o.avon.ro

Citim adesea stiri despre celebritati care au ajuns in clinici de dezintoxicare din cauza abuzului de alcool sau de droguri. Actrita Marilyn Monroe a ajuns sa joace in filme mai degraba din cauza aspectului ei fizic, sexy, decat datorita talentului sau actoricesc. Si totusi, cauza decesului ei survenit in urma unei supradoze de barbiturice, este inca neelucidata (a fost sinucidere sau nu, cine stie?!). Sub masca celebritatii se aflau o gramada de probleme personale (copilarie traumatica) care se combinau cu personalitatea sa dificila – intarzieri repetate pe platourile de filmare ce provocau disensiuni intre colegii de platou, intarzieri contractuale etc.

In unele cazuri, masca celebritatii este intarita si mai puternic prin apelarea la operatii estetice. Acestea se doresc a fi intentii de vindecare a ranilor interne prin modificari exterioare, insa “ascunderea gunoiul sub covor” nu rezolva problema, care va exploda la un moment dat in fata celui care le foloseste.

Les Barnabell scrie: “<<Avide>> in a fi apreciate si idolatrizate (o forma superficiala de iubire), de obicei nu-si dau seama ca se afla in pericolul de a se prabusi complet. In momentul in care celebritatile devin mai putin atragatoare si gloria lor apune, valoarea lor pe piata se afla in declin. Dintr-o data, sau asa pare, scena este pregatita pentru a fi ocupata de emotiile ingrozitoare legate de trecutul lor, mascarada luand sfarsit”.

Atunci cand privim catre o astfel de persoana, “fatada” ne poate insela. Ceea ce vedem sunt avutia, prestigiul, si numarul mare de persoane care o inconjoara. Presupunem ca astfel de persoane sunt fericite pentru ca au tot ceea ce un om obisnuit isi poate dori. Dar oamenii nu isi doresc numai bunuri materiale, ci si liniste interioara si fericire alaturi de oamenii pe care ii iubesc. Adesea, uitam de pretul pe care persoanele celebre, talentate sau doar bogate il platesc pentru a ramane “in varf”. Cand pornesc pe un astfel de drum, automat ele nu-si mai permit sa-si arate vulnerabilitatile, problemele, fapt care conduce la reprimarea cat mai adanca a emotiilor si conflictelor. Pe cine ar interesa sa vada faptul ca in spatele faimei se afla un om simplu ca oricare altul? Ar mai fi ei adulati? Ar mai incheia contracte bine remunerate cu diverse companii? Toate acestea, coroborate cu dorinta de a evita confruntarea cu propriile probleme, decid viitorul acestor persoane pe o perioada lunga de timp. Acestia uita de ei si devin ceea ce publicul isi doreste sa vada: o personalitate sociala de succes.

 

3. Masca sportivului de succes

“In ciuda frecventei cu care mediul si media incearca sa ne convinga de contrariu, nu e intotdeauna un avantaj sa fii superatlet”. Sportul il distrage pe acesta de la problemele obisnuite si uneori chiar de la traumele copilariei. Saracia mediului familial din care a provenit, problemele emotionale, sunt acoperite de masca sportivului de succes (fie ca e fotbalist, jucator de baschet sau campion la bowling).

Eficacitatea mastii se diminueaza in perioadele mai slabe ca si performanta ale sportivului sau cand se retrage din viata sportiva. Lipsa de incurajare din partea fanilor, pierderea centrului atentiei, absenta numelui de pe prima pagina a ziarelor si umilinta resimtita de sportiv fac adesea ca iluzia invincibilitatii sa dispara. Zilele de glorie devin o amintire, iar fostul sportiv este nevoit sa se confrunte cu problemele interioare pe care le-a evitat ani la randul. Furtuna emotionala erupe impreuna cu consecintele de rigoare.

 

4. Masca abstinentei emotionale si sexuale

„Abstinenta emotionala si/sau celibatul sexual sunt situatii umane ce nu reprezinta neaparat probleme patologice sau simptomatologice. Cu toate acestea, masca abstinentei este activa atunci cand restrictia emotionala si reprimarea sexuala sunt excesive si compulsive si sunt folosite pentru a bloca amintirile neglijarii, abuzului sau abandonului.”

 

5. Masti multiple: Femeia Bionica si Superman

Cazul 1:

In primul caz, „Femeia bionica” ni se descrie viata unei femei pe nume Vanessa, in varsta de 34 de ani. Avea o viata pe care multi o invidiau. Era frumoasa, avea o inaltime de 1,8 m, conducea o corporatie care detinea cinci centre de fitness. Se pricepea la dans si poezie, talente ce i-au adus premii nationale si publicarea poeziilor. Avusese o performanta sportiva de invidiat: alergase maratonul New York City de trei ori si terminase cursa de fiecare data in mai putin de patru ore. Urmase o facultate cu o bursa de baschet si lua nota 10 la toate cursurile. La acestea se mai adauga si teza de masterat care fusese publicata intr-o revista de renume.

La o prima vedere, parea hotarata, increzatoare, stabila din punct de vedere financiar si echilibrata emotional. Prietena ei cea mai buna o numea „Femeia Bionica”. Venise la terapie mai degraba pentru alcoolismul mamei ei decat pentru ea. In timpul terapiei, biografia sa dezvaluie anumite semne demne de luat in considerare, desi acestea nu se reflectau in „fatada” de femeie multitalentata, neobosita si independenta: „<<Mama nu ar fi trebuit sa aiba niciodata copii. Nu e vina ei. […] Daca nu ar fi existat mama tatalui meu, probabil ca m-as fi simtit ca si cum n-as fi avut deloc parinti.>> Cand si-a imbunatatit capacitatea de a gestiona mai bine impactul pe care il avusese alcoolismul mamei ei asupra vietii actuale, si-a incheiat terapia si si-a reluat stilul de viata productiv”.

Aparent surprinzator, s-a reintors in terapie dupa trei ani din cauza celor doua casnicii esuate; avusese parte de barbati care o neglijasera si o abuzasera. La momentul respectiv, intrase intr-o noua relatie si ii era frica sa nu repete alegerile proaste. Intr-un tarziu, la implinirea varstei de 40 de ani, centrul problemei se relevase in plenitudinea sa. „Felul in care isi alegea barbatii (sotii) si incapacitatea ei de a se desparti de cel de-al trelea sot erau in legatura cu stima de sine, dificultate ce provenea dintr-o distantare emotionala traumatizanta si dintr-o neglijare pe care le traise cand era copil. Cand a avut aceasta revelatie, Vanessa a fost foarte mirata:” Cine s-ar fi gandit? Cu siguranta nu eu, nici familia sau prietenii mei. <<Femeia Bionica>> are o problema de incredere in sine?”

 

Cazul 2:

Clark era genul de om care invata „intr-un an cat altii in zece”. A invatat sa mearga, sa inoate sa mearga cu bicicleta mult mai devreme decat alti copii. Desi nu acorda nici un interes lectiilor, la scoala era superior colegilor. Prezenta aptitudini muzicale – canta precum Frank Sinatra, insusiri fizice remarcabile – se pricepea la baseball, baschet si fotbal. Avea putin peste 25 de ani cand s-a prezentat prima data la terapie. Descrierile sale scoteau in evidenta trasaturi demne de invidiat (refuzase pana si un rol pe Broadway intr-un spectacol numit Poveste din cartierul de vest) lucru care te facea sa devii sceptic in privinta simtului sau asupra realitatii. Sa fie oare in asemenea masura de arogant incat sa exprime opinii atat de eronate despre el?

Pe parcursul demersului terapeutic s-a constatat ca nu a exagerat cu nimic in privinta autoevaluarilor sale, intrucat dotarile sale naturale, talentul si ambitia de a fi cel mai bun dintre toti i-au adus o paleta larga de realizari. „Cand a ajuns la treizeci si doi de ani s-a surprins chiar si pe sine descoperind ca avea un intelect deosebit”. Era omul cunoscut ca fiind „bun la toate” si toti prietenii il strigau Superman.

„Desi credea ca primise intotdeauna mai multa atentie decat ceruse vreodata, Clark se simtea izolat si singur. Simtea ca era blocat intr-un tipar, avand relatii doar cu femei mult mai tinere decat el, care nu-i satisfaceau nevoile afective si intelectuale si ca acest model era in legatura cu golul pe care il simtea. Avea „grija” de prietenele lui mai tinere ca si cum acestea ar fi fost copiii lui. Rezultatul acestor relatii superficiale era predictibil; spunea: „E ca si cum incepi o carte de la inceput si deja stii cum se va termina. La final, ma simt intotdeauna la fel – invizibil”.

La mijlocul perioadei de tratament, a vorbit o singura data despre tatal lui. Ii abandonase cand el avea patru ani. Mama lui se recasatorise si singurul lucru pe care si-l amintea in legatura cu el erau cuvintele mamei sale care-i spunea: „Ai grija sa nu ajungi niciodata vagabond, ca tatal tau”.

Si totusi, ani de zile mai tarziu, un eveniment neplacut a scos la iveala ceea ce masca de Superman dorea sa ascunda cu atata abnegatie: „La treizeci de ani de la ultima sedinta de terapie, Clark si-a rasucit un tendon in timp ce juca baschet. Nu se ranise niciodata in viata lui si a fost nevoit sa mearga in carje timp de aproape un an. Nu putea lucra si nu putea face nici un sport. Nu se putea concentra si nu putea scrie. Nu avea nici un chef sa cante sau sa danseze si nici nu putea asculta muzica, o alta pasiune de-a sa. A cazut intr-o depresie adanca si aproape a incercat sa se sinucida. Ce se intamplase cu Superman? […]

Cum s-a exprimat el: <<Accidentarea m-a umilit si am fost nevoit pentru prima oara in viata mea sa ma alatur rasei umane. M-a fortat sa renunt la complexul meu de Superman-tata-salvator si am incetat sa mai zbor pe deasupra celorlalti.>>

Dupa vindecarea de traumele copilariei si de depresie, sistemul imunitar al lui Clark a fost reconstruit si reconditionat. Fusese „redus” la a fi o persoana obisnuita, capabila sa duca un stil de viata mult mai echilibrat, fara a simti nevoia sa mai arate trasaturi unice de caracter (masti) pentru a se proteja”.

 

Aceste doua exemple ne arata durerile si problemele emotionale ascunse in interiorul acestor persoane care stralucesc in lumina reflectoarelor. Majoritatea plecam de la premisa ca au fost binecuvantate de soarta sau de Dumnezeu, insa numai ele stiu dramele prin care trec sau problemele care le afecteaza viata. Ar trebui sa ne gandim de doua ori inainte de a ne exprima cu nonsalanta dorinta de a fi in locul celebritatilor, personalitatilor. Avantajele situatiei sociale vin intotdeauna impreuna cu suferintele celui inzestrat si talentat.

 

 

Adaptare dupa Adio vinovatie! – Cum sa scapi de nevoia de a-i multumi pe ceilalti – Les Barbanell
Editura Trei

 

avon.ro

Lasa un comentariu