Lupta pentru schimbare



answear.ro

Am turnat alcool peste scarba de mine insumi. Dar simteam minciuna. Caci turnam alcool in mine fiindca aveam nevoie de el si nu pentru ca as fi crezut ca asa este normal. Aceasta minciuna m-a facut sa-mi pierd controlul, indiferent ce ar spune altii despre mine pentru a incerca sa explice scandalul din jurul meu.
Ernst Herhaus („Capitularea”)

 

Lupta pentru schimbare

Este destul de dificil sa traiesti abstinent in Romania. Devii membru al unei minoritati care ocoleste bautura alcoolica mai ales cu ocazia sarbatorilor, de revelion sau alte evenimente. Fost dependent sau nu, fiecare individ se poate confrunta cu ironiile celor care aud de abstinenta: „Cum, nu bei nimic??”. Este dificil si pentru persoanele care nu au avut antecedente cu alcoolul, dar mai ales pentru un dependent caruia i se pare umilitor sa spuna: „Sunt alcoolic si de ceea traiesc abstinent”.

Primul impuls este sa privim cu ochi milosi omul care a fost alcoolic sau sa ne formam deja o parere despre el doar pentru ca am aflat ca „a fost dependent”. Avem tendinta sa-l privim de sus ca pe un om inferior, desi el este un erou care indrazneste sa inoate contra curentului de alcool. „In el pandeste dusmanul adormit. Acest om ramane impovarat de slabiciunea sa si isi continua drumul printr-o lume in care se bea fara discernamant.[…] Sa stii insa: El este un om exceptional!” (Friedrich von Bodelschwingh)

Astfel de persoane nu cer si nu asteapta de la ceilalti sa fie tratati cu respect ca orice alt om. De aceea, fiecare dependent trebuie sa-si cunoasca drepturile ca sa nu cada in capcana sentimentelor refulate ce pot duce la o recidiva.

 

Drepturile personale:

  • Sa fiu tratat cu respect si sa imi pastrez demnitatea.
  • Am dreptul sa am dorinte si necesitati si sa le satisfac in aceeasi masura ca si dorintele si necesitatile celorlalti.
    • sa rog sa mi se indeplineasca dorintele, nu sa pretind;
    • sa hotarasc singur daca vreau sau nu sa indeplinesc dorintele altcuiva.
  • Am dreptul la fiecare dintre sentimentele mele si dreptul de a le exprima fara sa lezez intentionat dorintele celorlalti. Nu exista sentimente interzise.
  • Ma pot comporta asa cum imi convine fara sa ranesc drepturile celorlalti. Daca ma conformez asteptarilor celorlalti, o fac pentru ca vreau si nu pentru ca „trebuie”.
  • Am dreptul la o parere proprie si de a o exprima sincer.

 

Ce sa faci impotriva poftei de a bea?dEpurtat.ro

„Ni se face adesea pofta de anumite lucruri. Cand ne este foame, ne sar in ochi peste tot alimente pe care altfel nici nu le-am fi observat, iar mirosul de paine proaspata dintr-o brutarie ne poate determina sa cumparam o paine chiar daca n-am avea nevoie de ea. Si dorinta sexuala poate deveni uneori foarte intensa cand suntem expusi unor stimuli excitanti. Dar, de obicei, nu ne urmam fiecare impuls care ne-ar impinge sa ne satisfacem o pofta imediata, mai ales daca ne-ar dauna sau daca nu se potriveste situatiei. Fiecare are strategiile sale de a rezista unor asemenea impulsuri. Este adevarat ca exista persoane mai impulsive care au dificultati mai mari in a se stapani, in timp ce altele nu par sa se osteneasca atunci cand <<isi pun pofta-n cui>>”. (Ralf Schneider, Ingrid de Lux, 1999)

Ca sa reduci mult o asemenea pofta trebuie sa iti reamintesti mereu de ce vrei sa-i rezisti si de ce nu-ti poti permite o asemenea slabiciune. Apoi poti utiliza monologurile interioare pozitive in care sa enumeri capacitatile si punctele forte de care dispui.

Stopeaza gandurile atunci cand ele se invart in jurul drogului. Acest lucru se realizeaza printr-un mic soc de genul: te poti lovi peste coapse (cand esti singur), te poti ciupi si iti poti porunci „stop”, imaginandu-ti indicatorul de circulatie „STOP”.

 

Rezistenta la schimbare in cadrul terapiei

Majoritatea oamenilor au tendinta de a-si planui viata, de a-si planifica si programa viata intr-un mod cat mai placut si confortabil, atata vreme cat isi pot realiza obiectivele si nu sunt obligati sa puna sub semnul intrebarii principii importante din viata lor.

Similar, persoanele dependente cauta sa isi aranjeze situatia in care se afla astfel incat sa se poata prezenta bine, dar fara sa schimbe ceva si sa reuseasca sa isi continue viata conform educatiei, depunand un minim de efort. Acest urias efort de acomodare este prezentat de modelul de comportament numit „rezistenta”. ”Este vorba despre aceleasi masuri pe care le luam cand suntem expusi situatiilor de stres. Stresul suplimentar consta din sentimente de vinovatie, recidive, neajutorare, frica de viitor, de a rata si de a pierde controlul. In aceasta situatie, respingerea are ca obiect recunoasterea dependentei, acceptarea problemei sau consecintelor acestora, pentru ca ele provoaca nesiguranta si frica.”

Urmatoarele tipuri de rezistenta pot fi intalnite si la oamenii normali, nu neaparat la cei dependenti de diferite forme de substante. Avem:

  1. Explicatiile si pretextele plauzibile – sunt folosite de persoanele care au evitat din start sa se ocupe de problema care li s-a prezentat;
  2. Devierea – forma de rezistenta destul de frecventa; omul evita sa se autoanalizeze, ocupandu-se de orice altceva: fumat, citit, integrame, jocuri de carti, barfa, activitate exagerata in domeniul sau, motiv pentru care poate spune „sunt ocupat”, dar nu cu autoanaliza.
  3. Bagatelizarea – persoana diminueaza problema alcoolului prin bancuri, ilaritate, ca sa isi devieze atentia de la disperare si frica.( „ – Nu este vorba decat despre o insiruire nefericita de evenimente…”)
  4. Rationalizarea – se cauta motive, cauze, care sa fie inlaturate pentru a putea sa bea din nou controlat: „Din cauza aia beau atat de mult, pentru ca…”
  5. Negarea – forma de rezistenta care dispare imediat dupa confruntarea cu realitatea: „Nu alcoolul este problema, ci…”; „Sotia este de vina, am divortat si vrea sa se razbune pe mine. Nu am nici o problema”.

 

Dependentii cauta sa gaseasca mai multe cauze pentru starea lor, dar cred ca aceste cauze se afla la ceilalti. Astfel, vor impinge responsabilitatea schimbarii pe umerii celorlalti. In timpul terapiei acest lucru este observabil prin: „Ma doare capul”, „sunt obosit… si din cauza asta nu pot sa ma concentrez”. „ – Ceilalti din grup nu sunt sinceri si de aceea nu pot sa fac nimic pentru mine cat timp ma aflu printre ei”.

O reactie tipica pentru dependenti este acceptarea prematura si, ca atare, superficiala a abstinentei: „Am priceput! Nu o sa mai beau nici o picatura!”. Daca ne gandim dincolo de cuvinte, prin aceasta reactie este blocata analiza atenta a corelatiei dintre bautura si sentimentele dependentului. El nu poate accepta ambivalenta dorintei sale: de a bea si de a ramane treaz. El va evita analiza acestei ambivalente sustinand ca nu exista.

 

dyfashion.ro

Lasa un comentariu