Leadership



answear.ro

Leadership-ul reprezinta un atribut dorit si cerut de organizatii managerilor lor. Liderii au incredere in propriile forte si genereaza incredere celorlalti. In preajma adevaratilor lideri, angajatii se simt mai competenti si gasesc munca mai interesanta. Leadership-ul se afla in relatie directa cu capacitatea de a influenta comportamentul oamenilor.

Leadership-ul reprezinta un atribut al managerului care intriga, uimeste, dar si nedumereste in acelasi timp. Doi dintre cei mai cunoscuti teoreticieni ai managementului si ai stiintelor comportamentale, scriau urmatoarele:

“Obiectivul nostru (in studierea a 60 de manageri executivi) a fost acela de a gasi oameni cu abilitati de leadership, nu doar managerii buni – lideri adevarati care imprima cultura, care sunt arhitectii sociali ai acestor organizatii si care creeaza si mentin valori. Liderii sunt oameni care fac lucrurile care trebuie; managerii sunt oameni care fac lucrurile cum trebuie. Ambele roluri sunt esentiale, dar profund diferite.”

In acelasi sens, T. Peters si N. Austin faceau astfel referire la revolutia care se desfasoara in domeniul managementului:

Conceptul de leadership este crucial pentru aceasta revolutie- atat de crucial incat credem ca ca ar trebui sa se renunte la cuvantul management.

Unii specialisti din domeniu considera ca manager si lider sunt termeni sinonimi si ii folosesc in mod alternativ. Insa, leadership-ul si managementul reprezinta de fapt dimensiuni distincte ale persoanelor din conducere: leadership-ul reprezinta capacitatea de a determina oameni sa actioneze.

Managerul, in schimb, este individul care asigura atingerea obiectivelor organizationale prin planificare, organizare si orientarea muncii catre finalitate. Prin urmare, o persoana poate fi un manager eficient fara a avea capacitatile unui   lider. In ultimul deceniu, se acorda o tot mai mare atentie orientarii managerilor spre obtinerea de rezultate mai bune in leadership.

Leadership-ul reprezinta o caracteristica pe care toate organizatiile doresc sa o regaseasca la managerii lor. Liderii:

  • sunt capabili sa ii orienteze pe oameni, creand o viziune pe care o comunica acestora;
  • inspira incredere si au incredere in ei insisi;
  • au suficienta experienta pentru a privi greselile drept o alta distragere de la drumul catre succes;
  • ii fac pe oamenii sa se simta mai puternici in preajma lor.

Oamenii se simt mai competenti si mai increzatori in ei insisi, gasind astfel munca mai interesanta si mai provocatoare.

De-a lungul timpului, au fost enuntate o serie de teorii pentru a explica modul in care ia nastere leadership-ul, punandu-se problema daca liderii au calitati innascute sau devenirea lor este influentata de un factot situational. Unii specialisti considera ca leadership-ul este rezultatul carismei, in timp ce altii sustin ca leadership-ul reprezinta suma comportamen-telor care pot fi deprinse/invatate.dEpurtat.ro

Cercetatorii au descoperit ca liderii de succes acorda:

  • mai mare importanta anumitor activitati de conducere precum planificarea sau instruirea oamenilor;
  • mai multa incredere subalternilor, fiind mai puternic orientati catre oameni.

Desi unele abilitati din leadership pot fi deprinse, este sortita esecului incercarea de a-i instrui pe cei care nu considera ca au o nevoie de a-si imbunatati aceste abilitati.

 

CARACTERISTICILE UNUI LIDER

Problematica complexa a leadership-ului reprezinta un punct de interes de cateva decenii, specialistii fiind interesati sa afle cine sunt cei care au capacitatea de a-si imprima viziunea lor organizatiilor si de a influenta activitati importante ale acestora, si daca aceste calitati sunt naturale sau pot fi dezvoltate. Pentru identificarea caracteristicilor liderilor au fost analizati mari conducatori, dar inca nu au putut fi descoperite tipare in care sa se incadreze toti cei care au calitati de lider.

Intr-una din cercetarile sale, W. Bennis a intervievat 60 de lideri ai unor corporatii importante, avand o varsta medie de 56 de ani. Din acest esantion, 48 erau barbati albi, numai 6 erau femei si 6 barbati negri. Toti erau casatoriti, la prima casnicie, si erau sustinatori ai institutiei familiei. Bennis a descoperit existenta a patru competente comune  tuturor celor intervievati, respectiv:

  • managementul atentiei;
  • managementul semnificatiei;
  • managementul increderii;
  • managementul propriei persoane.

Managementul atentiei se refera la capacitatea liderului de:

  • a atrage oamenii prin crearea unei viziuni;
  • a comunica aceasta viziune celorlalti;
  • a-i determina pe oameni, prin puterea propriului exemplu, sa incerce sa implineasca impreuna aceasta viziune.

Managementul semnificatiei reprezinta capacitatea liderului de a le comunica celorlalti propria viziune in asa fel incat acestia sa poata intelege semnificatia obiectivelor, directiilor sau aspectelor pe care aceasta le implica. Liderii au abilitatea de a integra fapte, concepte si anecdote in semnificatii pe care altii le inteleg cu usurinta.

Managementul increderii se refera la capacitatea liderilor de a  inspira incredere celorlalti. Un element fundamental al construirii increderii il reprezinta soliditatea, trainicia si consistenta acestui sentiment. Oamenilor le place sa urmeze lideri pe care se pot baza, chiar daca nu le impartasesc punctele de vedere, si nu lideri cu care sunt de acord, dar care isi schimba pozitia. Increderea are in vedere si capacitatea liderului de a-si respecta cuvantul dat, de a pastra secretul confidentelor incredintate si de a mentine sistemul de valori instituit.

Managementul propriei persoane porneste de la conceptia potrivit careia liderii eficienti se inteleg pe ei insisi (isi cunosc punctele tari si punctele slabe) si actioneaza in limitele capacitatilor lor. Datorita acestui fapt, liderii au incredere in propria persoana si nu privesc greselile drept esecuri.

In opinia lui Bennis, in prezenta liderilor, oamenii:

  • se simt importanti;
  • se simt competenti si au incredere in ei insisi;
  • se simt parte a unui intreg, a unei echipe;
  • considera munca drept o provocare interesanta.

In trecut, studiul leadership-ului a fost dominat de patru abordari principale. In opinia lui  C.G.Browne si T.S. Coltor se disting:

  • teoria omului mare;
  • abordarea situationala;
  • abordarea liderului carismatic;
  • abordarea comportamentala.

Teoria omului mare reprezinta o abordare a leadership-ului bazata pe presupozitia conform careia unii oameni s-au nascut pentru a conduce sau ca liderii apar in anumite momente istorice prielnice, atunci cand evenimentele fac posibila plasarea lor in pozitii de conducere. De aici, ia nastere urmatoarea intrebare: istoria creeaza lideri sau liderii creeaza istoria? Exemplele sunt numeroase, precum  V. I. Lenin sau A. Hitler.

Abordarea situationala, spre deosebire de teoria omului mare, considera ca cerintele situatiei determina cine va conduce. Unind cele doua abordari, reiese ca liderul este acea persoana inzestrata cu atribute care ii permit sa profite de aparitia unei anumite situatii. De exemplu, I. Gandhi.

Abordarea liderului carismatic este asemanatoare teoriei omului mare, bazandu-se pe ideea ca anumiti oameni sunt inzestrati cu unele atribute deosebite- chiar selectate de interventia Divinitatii- astfel incat ceilalti ii urmeaza. De exemplu, Moise sau Isus Hristos. In perioada moderna, conceptul de carisma este legat mai mult de atributele de personalitate, precum: farmec, clarviziune, entuziasm,  energie si inteligenta. si mai putin de gratia divina. Exemplele sunt numeroase, precum J.F. Kennedy sau R. Reagan.

Abordarea comportamentala a fost des folosita in cercetarea leadership-ului, pornind de la incercarea de a observa:

  • ce fac liderii eficienti;
  • ce functii indeplinesc ei pentru a asigura atingerea obiectivelor;
  • cum ii motiveaza pe ceilalti.

Astfel, accentul nu mai cade pe caracteristicile personale, ci pe comportamentele adoptate de lideri in desfasurarea unor activitati, actiuni sau functii. Avantajul acestei abordari este acela ca sunt considerate drept irelevante caracteristicile innascute, fiind in schimb importante comportamentele observabile. Prin urmare, daca poate fi identificat comportamentul care asigura eficienta in leadership, atunci acesta poate fi invatat, iar daca este nevoie de calitati innascute, atunci vor fi selectati oamenii care le poseda, instruirea devenind irelevanta.

 

Fragmente din Management – DE LA TERORIE LA PRACTICA – P. Marinescu, V. Cornescu

dyfashion.ro

Lasa un comentariu