Lamentatiile copiilor: tratarea dezamagirii



Copiii sunt foarte dornici de atentie, de iubire neconditionata, de grija continua din partea parintilor. Ei isi testeaza parintii permanent si le imping limitele cat de mult pot pentru a vedea daca pot sau nu sa treaca de anumite bariere. Daca parintele este ferm si precis, atunci copilul se va simti mai protejat decat atunci cand parintele este flexibil cu propriile reguli.

Pentru parinti a fi ingaduitor devine de cele mai multe ori un lucru negativ pentru ca nu reusesc sa stie unde si cand trebuie si e bine sa faca compromisuri. Ei isi observa copiii ca plang si ca se plang de anumite lucuri si au tendinta sa cedeze. De fapt copilul este dator siesi sa incerce sa incalce limita. Astfel poate sa observe ce putere are, unde poate si cand poate sa obtina ceea ce doreste si cum si cat este parintele de puternic.

Daca parintele spune ca nu are voie la televizor, iar mai apoi il lasa sa se uite la ce emisiuni doreste doar pentru ca a inceput sa planga, atunci copilul va simti o putere a convingerii, dar va avea un sentiment de nesiguranta adanc inradacinat. El va sti ca poate sa isi convinga parintii de orice si ca el este cel care controleaza lucrurile.

Copiii sunt adesea dezamagiti de faptul ca nu pot obtine in momentul in care doresc, ceva anume. Aceasta nu inseamna ca parintele trebuie sau ca este bine ca el sa cedeze in fata lamentatiilor copiilor.

O varianta de asemenea negativa este aceea in care parintele se enerveaza si ii vorbeste foarte urat copilului sau ii raspunde in aceeasi tonalitate, in acelasi stil. Diferenta dintre raspunsul unui adult si cel al unui copil trebuie sa fie mare, vizibila, aceasta neinsemnand ca parintele trebuie sa-i vorbeasca neinteligibil.

Regulile si argumentele parintilor trebuie sa fie enuntate clar, precis si ferm, dar in cuvinte pe care copilul sa le inteleaga. Totul trebuie sa fie limpede pentru copil si simplu de aplicat. Orice limita pe care nu o intelege devine o limita greu de aplicat si de gestionat. Parintele are responsabilitatea de a raspunde la orice intrebare sau la orice neintelegere a copilului sau.

In cartea „Intre parinte si copil”, de Haim Ginott, sunt date exemple de raspunsuri corecte, care sa ii ajute pe parinti sa treaca peste lamentatiile copiilor, si raspunsuri care amplifica starea neplacuta a lucrurilor. Iata cateva dintre acestea:

„SELMA: Nu-mi cumperi niciodata nimic!
MAMA: Ti-ar placea sa-ti cumpar un anumit lucru.
SI NU: Cum poti spune asta dupa ce chiar saptamana trecuta ti-am cumparat toate hainele alea frumoase? Nu apreciezi niciodata nimic din ce fac pentru tine. Asta-i problema ta!

 

JULIAN: Niciodata nu ma duci nicaieri!
TATAL: Unde ti-ar placea sa mergi?
SI NU: Cum sa te duc cand intotdeauna sfarsesti prin a face o criza?

 

ZACHARY: Intotdeauna intarzii!
MAMA: Nu-ti place sa ma astepti!
SI NU: Dar tu nu intarzii niciodata? Nu cred ca vrei sa-ti amintesc de cate ori te-am asteptat!

 

JESSICA: Nu-ti pasa ce patesc!
TATAL: Ai fi vrut sa fiu acolo cand ai cazut, cand ai avut nevoie de mine!
SI NU: Cum spui asta dupa tot ce am sacrificat ca sa fii tu fericita?”

 

In toate aceste exemple se poate observa ca atunci cand este folosit cuvantul niciodata sau cuvantul intotdeauna, apar neintelegeri si probleme de comunicare.

Este bine ca parintii sa nu incurajeze astfel de cuvinte prin propriul exemplu: „Niciodata si intotdeauna sunt cuvintele preferate ale copiilor. Ei traiesc intr-o lume a extremelor. Insa parintii, care au invatat ca griul este mai raspandit decat negrul si albul, ii pot invata asta pe copii abtinandu-se sa recurga ei insisi la aceste expresii.”

 

 

Adaptare dupa „Intre parinte si copil” de Haim Ginott

Lasa un comentariu