Jocuri psihologice: remarci umilitoare si discreditari intre adulti

 

 

jocurile noastre de toate zileleEric Berne (1964), fondatorul Analizei Tranzactionale, a scris o carte foarte populara numita Games people play. Aceasta a fost tradusa si adaptata de Editura Trei cu titlul “Jocurile noastre de toate zilele”. Cartea lui Berne a prins la public foarte multi ani, pentru ca a fost si este plina de semnificatii.

Spre exemplu, un tip de joc la care apeleaza adultii este acela de a-i umili pe ceilalti, gest care este in mod sigur agresiv. Rezultatele unui astfel de joc cresc ego-ul persoanei implicate, conduc la negarea responsabilitatilor in ceea ce priveste propriile probleme, la concluzii de tipul „persoanele din jur nu sunt in regula” si incurajeaza la exprimarea furiei personale.

Unele dintre aceste jocuri constau in a-i invinui pe ceilalti („Daca tu nu faceai …”), in a-i dispretui („Stiu care iti e punctul slab”, „Barbatii vor numai sex”, „Da, dar te inseli”) si in a duce la capat o razbunare („Acum esti la mana mea”).

Berne prezinta o multime de jocuri, unele fiind complexe. Poti sa treci dintr-un joc in altul si poti folosi un joc drept justificare atunci cand te afli in plina desfasurare a altui joc.

Conform AT, „copilul” – starea arhaica a eului, este cel care se bucura de aceste jocuri care ranesc si, care sunt jucate de unii in mod inconstient, de altii partial constient. Este posibil ca „adultul” rational din noi sa nu constientizeze niciodata natura distructiva si ostila a acestor jocuri jucate de „copilul” din noi. Dar daca „adultul” isi da seama macar partial de ceea ce se intampla, ar putea stopa aceste actiuni. Daca acesta are o revelatie, cu siguranta ca va exista o lupta interna intre „adult” si “copil”, lupta care va conduce la un nivel crescut de stres si iritabilitate. Daca “copilul” din individ nu este sanatos si devine dominant, consecintele sunt dramatice.

Sa presupunem ca partii “Copil” din noi, ii place sa flirteze, partial pentru ca flirtul (mai ales daca esti femeie) reafirma conceptia ca barbatii sunt niste animale infidele, iar (daca esti barbat) ca femeile sunt atrase de dulcegarii – in ambele cazuri vorbim de un joc ostil.

Daca „adultul” isi da seama de motivele „copilului” si il opreste sa mai ia parte la astfel de jocuri este posibil sa apara un sentiment de tristete cauzat de senzatia de pierdere a ceva ce provoca amuzament sau distractie. Dar, cel putin vom sti ca am eliminat gandurile si experientele care generau agresiune.

 

Jocurile psihologice

Jocurile sunt uneori inconstiente, dar poate ca in mod constient ii dispretuim sau insultam pe ceilalti prin faptul ca incercam sa le „citim gandurile” sau incercam sa le analizam si sa le explicam comportamentul. In primul rand, cei mai multi oameni au resentimente fata de cei care le spun ceea ce gandesc sau ce simt cu adevarat sau le spun ce motive inconstiente au stat la baza anumitor actiuni savarsite.

In al doilea rand, multe dintre speculatiile psihologice sunt negative (bunele intentii nu au de ce sa fie reprimate). Exemple de conflicte:

Explicatii psihologice: „El e inca un copil, care are nevoie de cineva sa-l ingrijeasca”, „Ea are nevoie de atentie tot timpul, flirteaza cu oricine”, „Ii este teama ca voi avea mai mult succes decat el, de aceea vrea sa fiu casnica”, „Incerci sa ma enervezi doar pentru a avea o scuza sa iesi sa bei cu prietenii”.

Insulte psihologice: „Esti paranoic”, „Esti un homosexual in stare latenta”, „Esti ipohondru – totul se intampla numai in capul tau”.

Acuzatii cu privire la dorinta sau capabilitatea unei persoane de a se schimba: „Esti bolnav, cred ca tu vrei sa fii nefericit”, „Nu-ti pasa de mine, nu vrei sa te schimbi”, „Pur si simplu nu iti pasa ce simt”.

Acuzatii ca celalalt este neintelegator: „Am din ce in ce mai mult de lucru, de ce nu poti sa intelegi si sa incetezi sa ma mai bati la cap?”,”Nu vezi ca sunt suparat si vreau sa fiu lasat singur?”,”Tu chiar nu intelegi, nu-i asa?”

Acuzatii in ceea pe priveste natura sau trasaturile fundamentale ale celuilalt: „Are un temperament oribil”, „Este prea sensibila”, „Toate femeile sunt nebune”, „Barbatii sunt asa insensibili”,”Doamne, cat de prost poti sa fii”.

Conceptele psihologice sunt in mod frecvent folosite eronat. Este foarte posibil ca remarcile agresive sa ii raneasca pe ceilalti si sa duca la alterarea relatiilor. Atitudinea care sta la baza acestor remarci nu este una de intelegere sau pozitivism. Este vorba despre furie si ostilitate.

 

„Jocurile” pe care le jucam cu ceilalti

Cu siguranta ca am fi mult mai bucurosi si mai linistiti daca am avea relatii pline de compasiune, apropiate si implinite cu cei din jur. Totusi, Eric Berne (1964) a identificat trei nevoi nedorite care motiveaza „jocurile” dintre oameni, jocuri care de altfel interfereaza cu stabilirea unor relatii de prietenie, de dragoste si apropiere.

Cele trei nevoi distructive principale sunt:

(1) Exprimarea ostilitatii fata de ceilalti.

(2) Exprimarea urii fata de propria persoana si a auto-criticii.

(3) Cresterea ego-ului prin exagerarea calitatilor proprii sau a defectelor altcuiva.

Dintr-o data devine limpede cauza pentru care aceste raporturi ar fi inconstiente; ele sunt ostile si/sau egoiste.

 

Ce este acela un joc? Este o interactiune nesincera creata (de catre ceea ce Berne a numit „copil”) pentru a denigra pe cineva sau pentru a umfla ego-ul jucatorului.

Fiecare joc are trei etape:

(1) Interactiunea initiala care pare la suprafata sa fie rezonabila si naturala. Acesta este „scenariul” sau momentul cand celalalt este „agatat” in joc – un scenariu inselator care ascunde adevaratul scop al jocului.
(2) Exista un scop ulterior care este ascuns – si anume nevoia distructiva. Acesta este scopul secret si se face o trecere graduala de la pretext catre scopul real.
(3) Exista un rezultat „nesanatos”, o „plata” care, de obicei, aduce prejudicii insusi jucatorului sau celeilalte persoane implicate.

 

Sa dam un exemplu pentru clarificarea acestui concept. Sa presupunem ca te oferi voluntar sa ajuti o prietena cu niste probleme la matematica. Daca exista o parte din tine („copilul”) care in mod neintentionat face lectia sa para mai dificila sau confuza decat este cazul, atunci probabil ca joci un joc. Daca folosesti faptul ca ea se simte mai putin desteapta pentru ca tu sa te simti destept si superior, atunci joci un joc. Daca iti face placere sa vezi ca se simte incomod si ca e speriata sau te simti satisfacut ca ti-ai demonstrat tie insuti inca o data ca majoritatea femeilor sunt proaste, atunci este un joc, din moment ce tu nu o sprijini cu adevarat, desi la nivel constient iti inchipui ca acela este adevaratul motiv.

Jocurile – asa cum le defineste Berne, sunt intotdeauna distructive pentru oameni. Ele nu reprezinta numai „distractie si jocuri”, ci sfarsesc prin a reprezenta interactiuni foarte serioase si crude.

Atunci, de ce le jucam la nesfarsit? Dupa cum s-a mentionat mai devreme, avem nevoie sa ne „inaltam” propria persoana, sa-i pedepsim pe ceilalti, sa ne simtim siguri de noi insine, sa atragem atentia celorlalti (chiar daca o facem intr-un mod negativ), sa negam propriile frici, indoieli si raspunderi, sa diminuam atributele celorlalti si asa mai departe. In sprijinul acestor nevoi distructive, jocurile aduc o serie de sentimente placute, imediate si primitive.

 

Umilirea celorlalti

Spre exemplu:

  • Sunt mai destept decat tine!
  • Eu sunt intotdeauna cel parasit, deci am dreptul sa ma razbun – sa fiu rautacios.
  • Mereu o dau in bara, nu merit nimic bun. Merit sa fiu pedepsit!
  • Esti un nenorocit! Deci este normal sa te jecmanesc.
  • Altii ar trebui invinovatiti pentru problemele mele, nu eu.
  • Sunt o persoana rea. Cred ca va trebui sa petreci mult timp cu mine, corectandu-ma si pedepsindu-ma.

 

De asemenea, rezultatele jocurilor pe care le jucam confirma parerile noastre anterioare, ne demonstreaza ca aveam dreptate, spre exemplu, `nu sunt placut (nu e ok)`, `toti ceilalti se cred superiori in mod nejustificat (nu e ok)`, `barbatii sunt interesati numai de sex (nu e ok)` etc. In acest mod, jocurile pe care le jucam arata pozitia in care ne aflam, traseul vietii noastre si asteptarile pe care le avem de la ceilalti. Jocurile reprezinta mijloacele principale prin care exercitam in mod inconstient sau nu, asteptarile pe care le avem in raport cu ceea ce suntem si ceea ce vrem sa devenim.

In ultimii 20 de ani, numeroare carti au descris sute de jocuri. Unele sunt specializate, de ex. jocurile sexuale (Sexual maneuvers and stratagems – Chapman, 1969), jocuri studentesti (Games students play – Ernst, 1974), jocuri alcoolice (Games alcoholics play: The analysis of life scripts  – Steiner, 1971), si jocuri care evita apropierea de ceilalti (Game free: A guide to the meaning of intimacy – Oden, 1974). Daca cunosti limba engleza, aceste carti te vor ajuta sa intelegi relatiile pe care le ai cu cei din jur.

Cateva exemple de jocuri te vor ajuta sa recunosti atunci cand tu sau altcineva joaca un joc:

 

Da, dar…

Scenariul: „Ajuta-ma, te rog, sa rezolv aceasta problema”. Cand cealalta persoana incearca sa te ajute oferindu-ti sfaturi, raspunsul tau este „Da, dar eu nu as putea niciodata sa fac asta” sau „Da, dar am mai incercat asta inainte si a inrautatit situatia” si tot asa. Orice sugestie este eliminata (in acel moment cel ajutat si cel care ajuta isi dau seama ca se afla intr-un joc).

Motivele reale sunt urmatoarele: demonstrez ca „nimeni nu-mi poate spune ce sa fac”, controlez conversatia, ma pune intr-o lumina pozitiva, arata ca sunt inocent, ca ma aflu in suferinta, ca sunt o victima aflata intr-o situatie fara rezolvare sau demonstrez ca „Sunt superior – M-am gandit la o intrebare grea si am gasit cate o problema in fiecare raspuns al tau”.

Rasplata: sunt OK (destept si puternic); tu nu esti ok (te inseli de fiecare data!).

 

Hai, pa! (Joc sexual- denumire politicoasa a jocului Violul de grad intai)

Scenariul: o pereche se intalneste pentru a petrece o seara placuta impreuna. El incearca sa o impresioneze, ea flirteaza.

Motivul real: dupa o seara distractiva, el o intreaba daca vrea sa o duca acasa sau sa ramana toata noaptea la el, iar ea raspunde „Ciudatule! Cine crezi ca sunt? Nu sunt o femeie usoara! Esti la fel ca toti ceilalti barbati; nu te gandesti decat la sex”. Sau… el ii spune ca o iubeste si ea se culca cu el, dupa care el o paraseste gandind, „Vai, cat de proate sunt femeile! Cred orice le spui”.

Rasplata: de a dispretui sexul opus, de a-ti flata ego-ul demonstrand ca esti atractiv/a, placerea de a fi urmarita, de a justifica furia/ura fata de sexul opus, de a evita contactul intim si/sau o relatie serioasa, de a-i invinovati pe barbati ca doresc sex facil si murdar sau pe femei ca au o nevoie disperata de dragoste, de a confirma ca eu sunt ok, dar tu nu esti ok.

Societatea declanseaza lupta pentru femei in jocul sexual “Hai, bateti-va”. Femeia poate manevra ca doi barbati sa intre in competitie, sa lupte intre ei, cu promisiunea ca ea va ceda invingatorului. Daca se intampla asa, tranzactia este onesta.
Ca ritual, tinde sa devina dramatic. In timp ce, cei doi se lupta, ea fuge cu al treilea. Pare comic, dar tragismul final releva ca, “lupta cinstita” este pentru fraieri – aceasta este pozitia celor doi parteneri din urma.

Altii isi justifica sexualitatea si modalitatea la care recurg ca sa o obtina, prin jocul “picior de lemn”: “la ce te astepti de la cineva cu o sexualitate atat de puternica, asa ca mine?” Acestia au senzatia ca sunt inzestrati cu o sexualitate puternica si ca abstinenta prelungita poate avea consecinte grave si, desi, concluzia nu este in mod necesar adevarata, ea alcatuieste baza pentru aceasta invocare de scuza pentru actiunile sale sexuale.

Alta justificare : “dupa atata lucru la serviciu, mai trebuie sa am si contact sexual”.

 

Acum esti la mana mea, nenorocitule! (Joc al vietii)

Scenariul: jucatorul foloseste un incident minor, probabil o omisiune sau o simpla eroare pentru „a incerca sa ajute” cealalta persoana sa se simta mai bine sau sa corecteze o presupusa nedreptate comisa de altcineva.

Motivul real: jucatorul, a carui furie s-a acumulat in secret pe o perioada indelungata de timp, a asteptat ocazia ideala pentru a justifica faptul ca urmeaza sa descatuseze furia acumulata impotriva persoanei in cauza.

Exemple: un rival de la serviciu tine minte toate erorile pe care le comiti si „incearca sa te ajute” relatand situatia colegilor si sefilor tai. Sau… tu joci acelasi joc cu seful tau, descoperi ca acesta a comis unele erori si apoi spui tuturor colegilor ca seful este prost si lipsit de experienta. Sau… un fost iubit si-ar putea confrunta fosta partenera pentru ca nu a returnat niste obiecte neimportante (sa spunem niste asternuturi). Tirada are loc in fata actualului partener si se arunca acuzatii otravitoare: „Le faci rau celor din jur si nu-ti pasa…esti cea mai aroganta si egocentrica jigodie pe care am intalnit-o…”

Rasplata: ca agresor, cineva isi poate fabrica o scuza pentru a-si defula furia, poate sa distruga reputatia unei alte persoane, poate sa evite recunoasterea propriilor greseli si slabiciuni, concentrandu-se pe slabiciunile altora, poate sa-si construiasca propriul ego in timp ce demonstreaza ca ceilalti sunt niste nenorociti.

 

Daca nu erai tu (de regula, joc marital)

Scenariul: o persoana, in general aflata intr-o relatie de lunga durata, vrea sa explice de ce a dus viata pe care a dus-o.

Exemplu:

Adolescentul cu note mediocre spune „parintii mei nu erau interesati de scoala si nu m-au obligat sa studiez”.
Un barbat de varsta a doua spune „As fi putut avea mult mai mult succes daca nu trebuia sa ma ocup de sotie si de familie”.
O casnica ar spune „As fi putut studia si as fi putut avea o cariera stralucita, daca nu trebuia sa fac atat de multe pentru familia mea, care nici macar nu ma apreciaza”.

Motivul real: negarea raspunderii in ceea ce priveste propria viata, invinuirea altora pentru ghinioane, cautarea consolarii din partea celorlalti, exprimarea furiei si resentimentelor fata de ceilalti, fata de oameni in general si fata de Dumnezeu.

Rasplata: sa demonstrez ca nu sunt responsabil, ca nu am nici o vina (e ok), tu esti de vina (nu e ok) si meriti sa am resentimente fata de tine. Aceasta este similar cu jocul „Vezi ce m-ai facut sa fac?”.

 

Tineti cont de faptul ca multe jocuri sunt repetate, iar si iar, cu noi victime, dar jucatorul ar putea parcurge aceeasi rutina de sute de ori, ceea ce sugereaza faptul ca jucatorul are deseori nevoie de o anumita rasplata. Altfel spus, exista nevoia repetitiva de a juca anumite jocuri si de a te simti neincetat in anumite moduri, precum furios, neglijat, superior, inferior, inselat, etc.

Uneori, aceste jocuri duc la anumite „strangeri de puncte” pe care le folosim fie in situatii in care ne simtim rau, cand am fost parasiti, fie in cazul in care ne-am simtit bine. Adica, “punctele negative” pe care le strangem in cazul in care am fost raniti, cand ne simtim rau, pot fi „cheltuite” in schimbul unui acces de furie fara a ne simti vinovati sau in schimbul unei alte razbunari. “Punctele pozitive” corespund momentelor in care am fost bunicei si pot fi cheltuite pentru a face ceva care ne bucura – o sesiune de cumparaturi, ne cumparam o tableta scumpa sau iesim seara in oras – ceva ce altfel nu ne-am fi permis daca nu am fi fost atat de buni.

 

Pana acum am prezentat cateva jocuri care le fac rau celorlalti. Exista insa si jocuri care ne fac rau noua insine, precum dispretul de sine.

 

Doboara-ma sau lasa-ma in pace

Scenariul: cand ne simtim nesiguri sau nedemni de a fi iubiti, s-ar putea sa ne dispretuim pe noi insine si, indirect, sa le cerem celorlalti sa ne respinga sau sa ne raneasca. Suntem atat de auto-critici si ii plictisim cu asta pe altii pana cand decid sa plece. S-ar putea sa ne agatam atat de mult de prietenul sau prietena noastra incat ii sufocam si ii indepartam. Am putea fi atat de neindemanatici sau incompetenti sau nesiguri incat practic ii invitam pe ceilalti sa rada de noi. Este ca si cum ne lipim un mesaj pe spate care spune ”Loveste-ma, merit!”.

Motivul real: sa ne simtim rau,  respinsi si/sau raniti fara sa ne dam seama ca noi, ca jucatori, intentionam sa ni se intample fix acest lucru. Chiar asa este, cei mai multi jucatori ai acestui tip de joc isi proclama apoi inocenta, spunand „De ce mi se intampla asa ceva tocmai mie, eu care sunt asa de simpatic si nevinovat?”.

Rasplata: evitam ca ceilalti sa astepte de la noi sa fim capabili si pe picioarele noastre, evitam dialogul sincer, obtinem simpatia celorlalti si ne face placere sa le relatam celorlalti experientele noastre „oribile”, negam orice raspundere pentru ceea ce s-a intamplat, primim incurajari atunci cand ne dispretuim pe noi insine sau descurajari atunci cand suntem loviti, ne confirmam faptul ca nu suntem in regula („Nimeni nu ma place”) si/sau ca ceilalti nu sunt in regula („Nu poti avea incredere in nimeni”). Sentimentul ca suntem raniti ne ajuta sa colectam „puncte negative” care pot fi utilizate pentru razbunari, pentru a pleca de a casa, pentru o cearta, pentru o aventura amoroasa, un weekend pierdut in oras, etc.

 

„Loveste-ma/da in mine”

Este un joc de auto-infrangere, in care o persoana face glume sinistre, isi face prietenii sa rada de ea sau sa-i dea atentie atunci cand comite greseli, cand bea prea mult, cand fura din magazine, cand conduce periculos, cand isi insala iubitul/a sau cand copiaza la un examen etc. In acest fel, ajutorul prietenului indus in eroare de acest scenariu conduce persoana in cauza catre esafodul auto-infrangerii si mizeriei.

 

Piciorul de lemn (avem un handicap, invocam o scuza)

Scenariul: „motivul pentru care nu sunt un super-star este ca am un handicap”,”am renuntat la scoala pentru ca parintii mei erau saraci si locuiau intr-o parte defavorizata a orasului”, „nu am fost promovat pentru ca nu fac parte din clasa sociala corespunzatoare”.

Motivul real: sa avem o scuza pentru propriile actiuni, sa negam faptul ca suntem raspunzatori pentru propria viata, sa obtinem incurajari.

Rasplata: „cu siguranta ca nu te-ai astepta la mare lucru din partea mea, avand in vedere ca am un handicap, parinti sau prieteni nepotriviti, inaltimea gresita, sexul gresit, varsta gresita, etc.”

 

Alcoolismul

Exista numerosi factori care detemina oamenii sa bea sau sa consume droguri: sa uite de probleme, sa isi reduca inhibitiile si sa prinda curaj sau putere, sa aiba o scuza pentru a face lucrurile pe care nu le-ar face in mod normal, sa aiba interactiuni sociale, sa obtina satisfactie sexuala, sa isi raneasca familia si sa isi satisfaca nevoile psihologice.

Interpretarea in analiza tranzactionala este ca cel care bea simte nevoia de a suferi, de a se simti ingrozitor din cauza mahmurelii, de a fi criticat, simte nevoia de a se degrada.

 

Datornicul (Joc al vietii)

In SUA aceasta situatie a devenit mai mult decat un joc. Este un obicei. In zonele civilizate ale Statelor Unite ale Americii ramai dator toata viata pentru noua ta casa, fiindca te-ai imprumutat de la banca, daca rudele nu au bani sa te imprumute ele. Aceasta datorie asigura un scop in viata, sa platesti ipoteca si taxele scolare ale copiilor, apoi mai vezi tu ce se intampla. Daca ai achitat tot, societatea trebuie sa-ti dea un alt scop pentru care sa traiesti.

Cei mai multi joaca acest joc la nivel mediu: “daca nu ar fi fost datoriile”, dar majoritatea se mai bucura de viata. Varianta dura a jocului se numeste “Incearca sa recuperezi”, in care jucatorul castiga indiferent de ce se intampla.

Scenariul: O pereche cumpara pe credit numeroase obiecte electrocasnice si spera ca creditorul sa renunte sa-si mai recupereze banii. Demonstreaza ca in general creditorii sunt lacomi si fara scrupule.

Motivul real: Castiga beneficii sociale , o pozitie “de treaba” in fata amicilor.

Rasplata: Se bucura de placerea urmaririi si de folosirea obiectelor cumparate, in cazul in care creditorul nu persevereaza in a-si obtine banii inapoi. Jocul legat de bani promite distractie.

 

Jocuri care ne fabrica un ego bombastic

Comportamentul exagerat de prietenos al unei persoane care vrea sa vanda o masina uzata, al unui politician sau al unui administrator nu cauzeaza prea multe probleme deoarece interesul personal este evident.

Cel mai mare „rau” se intampla atunci cand jucatorul incepe sa creada ca el/ea chiar este superior si ca merita sa aiba anumite privilegii prin prisma veniturilor sale, al statutului, educatiei, aspectului exterior sau a orice altceva. Cateva exemple pe scurt:

 

Comentariu Scop
Prietenul fals: “Chiar imi placi” Uite cat de grozav sunt.
“Eu sunt seful” Adora-ma daca vrei o marire.
“Sefule, ai dreptate” Da, acum imi maresti salariul?
“Esti grozav” Acum arata-mi ca ma placi si zi “si eu”
“Am un doctorat” Ar trebui sa fii impresionat
“Te iubesc” Acum vino in pat
“Nu-i asa ca e oribil?” Hai sa devenim amici si sa ne simtim superiori vorbind pe altii de rau
“Hai sa-l prostim pe politist sau pe sef” O sa le aratam noi cine e cel mai destept
“Secretarele fac cafeaua” Noi managerii suntem superiori. Ceilalti sunt la dispozitia noastra.
“Femeile sunt atat de emotionale” Noi barbatii suntem superiori.

 

 

Un alt joc pentru stimularea ego-ului ar putea fi numit „jocul educatiei”. Daca scrii un paragraf inventat care suna bine, dar e un nonsens total, un elev de liceu iti va spune, „nu inteleg ce inseamna acest paragraf”. Un student va fi nesigur, dar va incerca sa ghiceasca. Studentul de master sau de doctorat iti va spune ca el stie despre ce este vorba si o va spune cu un aer increzator. Cu cat devenim mai educati, devenim mai siguri de noi insine (sau prefindem a fi) decat avem dreptul sa fim.

 

Exista anumite jocuri care pur si simplu genereaza stres, dar stresul are un scop.

Coltul (joc marital)

Scenariul: Un subiect sensibil sau exploziv este adus in discutie inainte de a petrece o seara frumoasa in oras sau de a face ceva important.

Motivul real: eviti sa petreci o seara placuta in oras sau sa devii mai apropiat de partener/a (pentru ca esti suparat pe el/ea sau ti-e teama sa te indragostesti si sa fii respins /sau esti prea nesigur/a pe tine ca sa pui capat unei relatii nefericite).

Rasplata: o cearta pe cinste care reduce apropierea si intimitatea intr-o relatie pentru ca intimitatea te face sa te simti incomod.

 

Lupta pentru putere  – Al meu e mai bun decat al tau

Scenariul: doua persoane, in general soti, colegi de serviciu, sau parinte si copil, incearca sa se impresioneze unul pe celalalt sau sa il determine pe celalalt sa faca ceva. Precum: „casa, masina, aptitudinile mele, etc., sunt mai grozave”.

Motivul real: sa te simti superior injosind cealalta persoana, sa faci ca cealalta persoana sa te serveasca. „_____ e mai mare si mai buna ca a ta; prin urmare, tu ar trebui sa faci ce vreau eu!”

Rasplata: o discutie competitiva despre cine e mai competent si cine ar trebui sa fie seful. Intotdeauna exista speranta de a iesi castigator astfel incat relatia continua, dar fara a avea o profunzime emotionala.

 

Rezumatul jocurilor si cum sa le oprim

In primul rand, trebuie sa recunosti faptul ca jocurile implica suferinta si dezamagire. Modalitatea prin care sa opresti jocul este sa vezi, sa observi ceea ce se intampla cu adevarat. Asta nu e usor de facut, dar intreaba-te daca oricare dintre jocurile descrise anterior suna familiar sau este similar propriului tau comportament. Acesta este singurul indiciu pe care il vei avea; nu te astepta ca intotdeauna sa intelegi totul din prima si sa gandesti „Eu fac acel lucru”. Subconstientul nostru nu se deschide ca o floare la primul stimul.

In al doilea rand trebuie sa intelegem ca fiecare dintre noi are momente de frustrare si furie. Jocurile implica o multime de rautati si umilinte. Nu e de mirare ca incercam sa ne exprimam sentimentele negative intr-un mod subtil. Este mai usor sa fii siret! In plus, este mult mai dificil ca cineva sa se apere de un atac secret, pe care nu-l poate detecta.

In clipele in care ne simtim furiosi sau suntem rautaciosi, este mai putin stresant daca nu ne gandim la propria ostilitate, adica atunci cand nevoile noastre distructive sunt impinse in inconstient. Prin urmare, interactiunea intr-un joc este relativ stranie: nimeni nu stie exact ce se intampla!

Nici jucatorul, nici victima nu sunt constienti de scopul acestui mijloc de interactiune sociala, pana cand rasplata nu este colectata. Chiar si atunci, s-ar putea ca nici una dintre persoane sa nu inteleaga ce s-a intamplat, jucatorul stie doar ca se regaseste de multe ori in situatii similare, a intrat in situatii-pattern.

In plus, o interactiune cu o persoana oarecare poate avea mai multe deznodaminte, unele dezirabile, altele distructive, altele amestecate. Acest fapt ajuta la camuflarea jocurilor. De exemplu: un profesor caruia ii place sa isi certe si sa isi umileasca elevii atunci cand acestia  nu isi fac temele, ar putea fi totusi un profesor competent in alte circumstante, cand preda sau cand glumeste cu cei din jur. Detectarea si controlul jocurilor necesita intuitie si o motivatie constienta de a schimba aceste interactiuni inconstiente.

 

Singura solutie pentru jucator este ca „adultul” sa devina constient de laturile inconstiente. Cum preia „adultul” controlul asupra interactiunilor nocive? Poate face asta:

(1) Prin recunoasterea jocurilor si recompenselor,

(2) Prin recunoasterea situatiilor in care se joaca, si

(3) Prin luarea deciziei „adulte” de a opri manipularea si de a refuza viitoarele recompense bolnavicioase.

 

Atunci cand recunoastem o situatie in care recurgem la jocuri (incearca sa detectezi inceputul scenariului), o putem evita sau putem avea o interactiune placuta, constructiva, sincera si apropiata, in loc sa jucam un joc. Cand admitem tendinta de a-i umili pe ceilalti, ne putem stradui sa fim buni cu ei si sa ne intarim capacitatea de intelegere a felului de a fi a celuilalt. Daca avem tendinta de a ne umili pe noi insine, ne putem imbunatati stima de sine. Fii mandru de ceea ce ai invatat despre tine si despre faptul ca detii controlul in mod constient asupra reactiilor tale.

Daca esti victima jocului altcuiva, refuza sa participi.

Exemple: daca el/ea se joaca de genul „Da, dar…”, refuza sa-i rezolvi problemele. Daca el/ea te umileste, poti pur si simplu sa refuzi sa iti asumi vina si te poti indeparta de jucator. Nu uita, jucatorul s-ar putea enerva daca refuzi sa intri in joc, mai ales daca incepi sa-i „analizezi” comportamentul. Asigura-te ca ii vei rasplati sinceritatea. De asemenea, aminteste-ti ca el/ea nu este neaparat constient/a de joc. Dar acest lucru nu inseamna ca tu trebuie sa suporti consecintele.

 

 

Lasa un comentariu