Jocul terapeutic in viata copiilor



 

Folosirea jocului in diferite situatii ale vietii unui copil poate aduce alinare si perceperea pozitiva a acelei situatii.
Adeseori parintii prea obositi, prea aglomerati de griji sau de probleme scapa din vedere faptul ca alaturi de ei creste un copil. Un copil care percepe viata din prisma jocului si din dorinta de a se face inteles de parinti prin aceste manifestari comportamentale numite “joc”.

Jocul este folosit atat ca metoda instructiv-educativa in vederea invatarii si asimilarii unor informatii intr-un cadru formal (gradinite), cat si ca procedeu terapeutic de depistare a anumitor suferinte (psihice sau organice) si de comunicare a acestora.

Deoarece ne aflam intr-o perioada mai apropiata de familie, cand putem sa ne dedicam mai multe ore copiilor nostri, va propun sa va jucati cu copii dvs cateva jocuri.

1. Jocuri de constientizare a propriului corp

– JOCUL UMBRELOR– Descrierea jocului
Pentru acest joc nu este nevoie decat de o sursa de lumina si un paravan sau chiar peretele din incapere. Copilul este pus intre lumina si paravan/perete, fiind antrenat in a proiecta pe perete diferite segmente ale propriului corp. În tot acest proces copilul va fi ajutat de parinte; in prima faza a jocului se poate ca parintele sa fie cel care realizeaza demonstrativ jocul umbrelor, copilul doar incercand sa recunoasca fiecare umbra carui segment corporal ii apartine; ulterior copilul va fi cel care va proiecta umbra unor parti ale corpului sau.

Argument psihologic
Se considera ca teatrul de umbre este preferat de copii deoarece imbina relaxarea cu invatarea prin joc. Este solicitata imaginatia copiilor, atentia si spiritul de observatie, perceptia umbrei propriului corp si ulterior recunoasterea diferitelor segmente ale acestuia.

De urmarit : – care segmente ale corpului sunt mai usor recunoscute si in cazul carora apar dificultati; – care segmente ale corpului sunt proiectate de mai multe ori sau cu mai mare placere de catre copil; – reactiile copilului din timpul jocului.

2. Jocuri de constientizare a primelor semne de boala

– JOCUL “JUCARIA E BOLNAVA”– Descrierea jocului
Copilul este invatat ca si jucaria sa preferata (se va folosi numele jucariei) sufera de aceeasi boala ca si el, doar ca jucaria vorbeste numai cu el, asa incat e singurul care stie in ce moment jucaria simte prima durere. Astfel, daca vrea ca jucaria sa nu planga din cauza durerii, trebuie cat mai repede sa o anunte pe mamica si impreuna sa ajute jucaria.

Daca uita si spune prea tarziu, jucaria nu mai poate lua medicamentele si atunci nu-i mai trece durerea. Dupa ce anunta durerea jucariei, i se poate spune copilului ca trebuie sa ia medicamentul impreuna cu aceasta – fiinca jucariei ii este frica – dar el poate sa-i dea un exemplu bun, fiindca e mai mare si mai curajos.

Argument psihologic
Proiectia asupra jucariei preferate e un procedeu usor de asimilat si de aplicat in jocurile pentru copii. În jocul descris mai sus se urmareste proiectarea senzatiei de durere a copilului asupra jucariei si verbalizarea acestuia cu mai mare usurinta. In plus, copilul se simte valorizat, fiind cel care poate ajuta jucaria sa nu mai sufere.

De urmarit:
– frecventa cu care copilul declara ca jucaria simte durerea
– ce jucarie foloseste pentru acest joc; masura in care ceea ce declara copilul se confirma ulterior

(In acest joc este important sa folosim si alte surse pentru a ne da seama daca copilul fabuleaza sau descrie stari care le simte)

3. Jocuri pentru exprimarea sentimentelor

– JOCUL “SUNT POVESTITOR”– Descrierea jocului
Se da un inceput de poveste pe care copilul este rugat sa o continue, spunandu-i-se ca el poate fi povestitor si poate compune singur povesti. Inceputul dat se stabileste in functie de anumite stari pe care banuim ca le are copilul si dorim sa ni le clarificam: „Sunt trist pentru ca………”, „Un copilas de x ani (varsta copilului), cu par brunet si ochi albastri (personajul poate semana cu copilul) a pornit intr-o zi de primavara spre………..”, etc

Argument psihologic

Faptul ca i se da copilului posibilitatea de a fi povestitor sau scriitor constituie un factor de valorizare, de apreciere a copilului, care va contribui la cresterea stimei de sine a copilului – adica a parerii pozitive pe care el o are despre propria persoana. Povestea compusa de copil reflecta un mesaj intern al acestuia, anumite dorinte, ganduri, nevoi, inclusiv cele asociate sau provocate de boala.

Inceputul dat ne ofera posibilitatea de a controla informatia pe care dorim sa o obtinem de la copil, deoarece a fost ales in functie de ceea ce dorim sa ne clarificam.

De urmarit:
– fluenta ideilor; directia pe care o ia povestea
– personajele folosite si corespondenta acestora cu personajele cunoscute de copil
– pauzele sau blocajele de pe parcursul povestii
– tonalitatea vocii in general si in functie de personajele care vorbesc
– starea afectiva a copilului in timpul jocului si chiar dupa terminarea acestuia

Orice se intampla in timpul jocului si nu va este clar poate fi notat si discutat cu specialistii din domeniu, la care puteti apela ori de cate ori ceva din comportamentul copilului va sugereaza ca ar putea fi vorba de o afectiune sau va indica un disconfort de orice fel al acestuia.

 

Sursa: scribd.com



Lasa un comentariu