Iubire si libertate



avon.ro


In momentul in care simti ca nu mai esti dependent de nimeni, in fiinta ti se instaleaza o tacere profunda, o relaxare
lipsita de febrilitate si tensiune. Dar asta nu inseamna ca atunci vei inceta sa iubesti.
Din contra, vei cunoaste pentru prima data o noua dimenisune, o noua calitate a iubirii, o iubire care nu se mai limiteaza la cuvinte si care se apropie mai degraba de prietenie pura.

 

Iubirea este un subprodus al spiritului meditativ. Ea nu este legata de sex, ci de dhyana – meditatie.
Cu cat patrundeti mai mult in tacere, cu atat mai mult va veti simti in armonie cu voi insiva, cu atat mai mult veti avea o senzatie de realizare si de prezenta a unei noi expresii a fiintei voastre. Incepeti sa iubiti.
Nu o anumita persoana – acest lucru se poate intampla, dar e cu totul altceva – incepeti sa iubiti. Si aceasta iubire devine pentru voi un mod de viata. Ea nu se transforma niciodata in repulsie, pentru ca este mai presus de atractie.

(Osho)

 

 

Iubire si libertateAtunci cand va apropiati, lasati un spatiu intre voi. Lasati vanturile celeste sa danseze intre voi. Iubiti-va, dar nu transformati iubirea intr-un lant: transformati-o mai degraba intr-o mare, ale carei valuri se sparg de tarmurile sufletelor voastre.

Daca apropierea voastra nu se datoreaza pasiunii, iubirea va creste in fiecare zi. Pasiunea reduce totul, caci principiul biologic nu este interesat de permanenta legaturii voastre. El nu este interesat decat de reproducere, iar iubirea nu este necesara pentru acest lucru. Poti face copii si fara sa iubesti.

Am studiat personal comportamentul multor animale. Am trait in munti, in padure. Intotdeauna am ramas foarte uimit sa constat ca ori de cate ori fac dragoste, animalele au un aer foarte trist. Nu am vazut niciodata doua animale facand dragoste cu bucurie. Este ca si cum o forta straina ar face presiuni asupra lor. Actul copulatiei nu este liber in cazul lor; nu le ofera nici un fel de libertate. Reprezinta un lant. Din aceasta cauza, animalele sunt foarte triste.

Am observat acelasi lucru si in cazul oamenilor. Ati vazut vreodata un barbat mergand insotit de sotia lui? Nu poti sa stii niciodata daca un barbat si o femeie sunt casatoriti, dar daca arata foarte tristi, poti fi sigur de acest lucru.avon.ro

 

Odata, calatoream de la Delhi la Srinagar. In compartimentul meu cu aer conditionat nu existau decat doua locuri, iar unul fusese rezervat de mine. La un moment dat, a venit un cuplu. Erau doi tineri frumosi, un barbat si o femeie. Intrucat nu puteau incapea amandoi, barbatul a lasat-o pe femeie sa intre in compartiment, iar el a intrat in altul. La fiecare statie, venea insa sa isi vada iubita, aducandu-i flori, fructe sau dulciuri. Eu priveam intreaga scena.

Intre doua statii, am intrebat-o pe femeie: ”De cat timp sunteti casatoriti?” Mi-a raspuns: ”De sapte ani”. I-am spus: ”Nu ma minti! Poti pacali pe altcineva, dar nu pe mine. Nu sunteti casatoriti”. Femeia a ramas socata. Eram un strain. Nu facusem decat sa-i observ. M-a intrebat: ”De unde v-ati dat seama?” I-am raspuns: ”E foarte simplu: daca ar fi fost sotul dumitale, odata ce ar fi disparut in celalalt compartiment, nu s-ar mai fi intors. Daca ar fi revenit la ultima statie, cea in care trebuie sa coborati, ai fi o femeie fericita!” Mi-a spus: ”Nu ma cunoasteti, nu va cunosc, dar ceea ce spuneti este cat se poate de adevarat. Este iubitul meu, prietenul sotului meu”.
”Asa se explica…”, am incheiat eu.

 

Unde gresesc sotii si sotiile? Ei nu cunosc iubirea, dar toata lumea isi accepta sentimentele ca si cum acestea ar fi tot una cu iubirea. In realitate, este vorba de pasiune. Cat de curand, cei doi se plictisesc unul de celalalt. Principiul biologic i-a amagit, facandu-i sa se apropie pentru a se reproduce, dar noutatea dispare repede. In urma ei nu mai raman decat aceleasi fete, aceeasi geografie, aceeasi topografie. De cate ori nu le-au explorat pana atunci… intreaga lume este trista din cauza casatoriei, dar nimeni nu pare sa-si dea seama de cauza. Iubirea este un fenomen extrem de misterios.

Atunci cand va apropiati, lasati un spatiu intre voi. Stati impreuna, dar nu incercati sa va dominati unul pe celalalt. Nu incercati sa va posedati si sa va distrugeti reciproc individualitatea. Atunci cand traiti cu altcineva, lasati un spatiu intre voi…

Daca sotul ajunge mai tarziu acasa, nu este deloc necesar ca sotia sa il interogheze, intrebandu-l unde si cu cine a fost. Barbatul are nevoie de propriul sau spatiu; este un individ liber. Doi indivizi liberi traiesc impreuna si nimeni nu are dreptul sa interfereze cu spatiul lor interior. Daca sotia intarzie, nu este necesar ca barbatul sa o intrebe: ”Unde ai fost?” Ea are dreptul la propria sa libertate.

 

Din pacate, asemenea lucruri se petrec zilnic, in fiecare camin. Cei doi soti se cearta pentru pretexte minore, adevaratul motiv fiind acela ca nu sunt dispusi sa ii acorde celuilalt spatiul de care are nevoie. Preferintele difera de la om la om. Sotului ii poate placea un lucru, sotiei altul. Asta nu inseamna ca cei doi trebuie sa se certe, ca pentru simplul motiv ca sunt casatoriti, ei trebuie sa aiba aceleasi preferinte. Ce sa mai vorbim de toate aceste intrebari…

Fiecare dintre soti se intoarce acasa obsedat de urmatoarele ganduri: ”Oare ce o sa ma intrebe? Si ce am sa-i raspund?” Femeia stie dinainte ce urmeaza sa isi intrebe barbatul si ce va raspunde acesta, stie ca o va minti in fata. 

Ce fel de iubire este aceasta, tot timpul suspicioasa, mereu predispusa spre gelozie? Este suficient ca sotia sa te vada discutand si razand cu o alta femeie pentru a-ti strica intreaga seara. La fel si invers.

Oamenii nu realizeaza ca habar nu au ce este iubirea. Iubirea nu suspecteaza niciodata; ea nu stie ce inseamna gelozia. Iubirea nu interfereaza niciodata cu libertatea celuilalt. Nu se impune, ci ofera libertate, iar libertatea nu este posibila decat daca apropierea include un anumit spatiu, in care fiecare poate sa se desfasoare asa cum doreste.

Un indragostit adevarat ar trebui sa se bucure ca iubita lui este fericita alaturi de un alt barbat, caci tot ce isi doreste el mai presus este ca ea sa fie fericita. Acelasi lucru este valabil si invers. Daca barbatul discuta cu o alta femeie si se simte fericit, sotia lui ar trebui sa fie incantata, nu sa se certe cu el. Cei doi sunt impreuna pentru a-si face vietile mai frumoase, nu pentru a si le urati.

Din pacate, realitatea arata cu totul altfel. Sotiile si sotii stau impreuna numai pentru a-si face reciproc nervi, pentru a-si distruge vietile. Ei nu inteleg semnificatia iubirii. Atunci cand va apropiati, lasati un spatiu intre voi … Nu este nimic contradictoriu in aceasta afirmatie. Cu cat ii acorzi celuilalt un spatiu mai mare, cu atat mai mult veti rezista impreuna. Cu cat ii acorzi o intimitate mai mare, cu atat mai intimi veti reusi sa fiti. Nu veti mai fi doi dusmani intimi, ci doi prieteni intimi.

Iubirea trebuie sa fie un cadou, daruit sau primit, niciodata o cerere. In caz contrar, desi stati impreuna, veti ajunge mai indepartati decat stelele. Puntea intelegerii nu va va uni, caci nu i-ati lasat spatiul necesar.

Nu faceti din iubire un fenomen static. Nu o transformati in rutina. Daca va puteti bucura simultan de libertate si de iubire, nu mai aveti nevoie de nimic altceva. Ati obtinut totul. Nu mai exista nimic mai presus de acest lucru.

 

Cei care au ales relatia de cuplu sunt numiti oameni de lume. Cei care au ales solitudinea sunt numiti calugari, sihastri, oameni retrasi in afara lumii. Ambele categorii sufera, caci au ales doar o jumatate de cale, si orice jumatate tanjeste dupa cealalta. Nu poti fi sanatos, perfect, fericit, decat in totalitate. Jumatatea este nefericita, pentru ca cealalta jumatate o saboteaza, doreste sa se razbune. Ea nu poate fi distrusa, caci este propria ta jumatate! Este o parte esentiala din tine. Nu este ceva accidental, la care poti renunta.

Vaile si muntele sunt complementare. Daca muntele ar incerca sa renunte la vai, nu ar mai exista nici el. Daca o vale ar incerca sa renunte la munte, ar disparea. Tot ce pot face muntele si valea este sa pretinda ca exista singure, ca cealalta parte nu exista. Poti ascunde valea, o poti arunca in profunzimile subconstientului tau, dar ea va continua sa existe, caci nu poate fi distrusa. Insasi natura ei este existentiala. In realitate, muntele/valea este o singura unitate. La fel sunt iubirea/ meditatia, relatia/solitudinea.

Nu te poti bucura de solitudine, decat daca te-ai bucurat de relatie. Relatia este cea care creeaza necesitatea solitudinii. Este ca un ritm interior. Atunci cand ai o relatie foarte profunda cu cineva, in interiorul tau apare dorinta de a ramane singur. Te simti epuizat, obosit, consumat. Este o oboseala placuta, fericita, dar orice pasiune conduce la oboseala. A fost minunat sa fii alaturi de altcineva, dar acum doresti sa ramai singur, ca sa te aduni, sa te reversi din nou, sa iti regasesti radacinile in interiorul fiintei.

In timpul relatiei amoroase, te-ai focalizat asupra celuilalt. De aceea, ai pierdut contactul cu tine insuti. Te-ai lasat imbatat de iubire. Acum simti nevoia sa te regasesti. Cand ramai singur, in tine se naste din nou nevoia de iubire.

Separarea acestor doua realitati a fost cea mai periculoasa prostie pe care a comis-o omul. Oamenii de lume se simt epuizati, goliti de substanta. Ei nu dispun de un spatiu al lor. Nu stiu cine sunt, nu se cunosc pe sine. Traiesc alaturi de altii, numai pentru acestia. Fac parte din multime; nu isi cunosc individualitatea. Aceasta viata nu ii poate implini, caci nu reprezinta decat o jumatate de viata si nici o jumatate nu iti poate aduce implinirea. Numai totalitatea iti poate darui acest lucru.

Pe de alta parte, exista calugari care au ales cealalta jumatate. Ei traiesc in manastiri. Cuvantul calugar inseamna „cel care traieste singur”. Calugarul este cel care a ales sa traiasca singur. In scurt timp, el atinge o stare de preaplin, dar nu are asupra cui sa se reverse. Nu accepta iubirea, relatia cultiva alti oameni. De aceea, energia sa in exces incepe sa se acreasca. In curand, ea devine amara. Atunci cand este tinut prea mult, chiar si nectarul devine toxic. Atunci cand energia nu gaseste o cale de iesire, ea se acreste. Devine apoi amara, trista, urata. In loc sa-ti daruiasca o stare de bine, te imbolnaveste. Toti calugarii sunt oameni bolnavi. A fi calugar este o patologie.

Oamenii de lume se simt goliti de energie, plictisiti. Trag de ei ca sa-si faca datoria in numele familiei, al natiunii, al tuturor acestor idealuri, in realitate asteptand moartea sa vina si sa-i elibereze. Ei nu isi vor cunoaste odihna decat in mormant. De fapt, o viata fara odihna nici nu poate fi numita viata. Este ca o muzica fara pauze, fara momente de tacere, un zgomot continuu, care te imbolnaveste.

Batalia dintre cele doua extreme este veche dintotdeauna, dar reprezinta o prostie. De aceea, feriti-va de ea. Nu creati o opozitie intre sex si tacere. Daca veti crea un conflict, sexul vi se va parea urat, bolnav, iar tacerea stupida si moarta. Lasati sexul si tacerea sa se intalneasca, sa fuzioneze. Marile momente de tacere sunt urmate intotdeauna de marile culmi ale iubirii. Invers, marile clipe de iubire sunt urmate inevitabil de marile momente de solitudine. Meditatia conduce la iubire; iubirea conduce la meditatie. Cele doua sunt parteneri. Este imposibil sa le desparti.

Omul a ales intotdeauna: sa faca parte integranta din aceasta lume sau sa iasa in afara ei. In clipa in care faci aceasta alegere, te lipsesti de ceva. Este o batalie fara invingatori.
Sfatul meu este sa nu mai faceti aceasta alegere. Traiti ambele extreme. Evident, este o adevarata arta. Este mult mai simplu sa alegi doar una dintre ele si sa te atasezi de ea. Orice idiot poate face acest lucru. De fapt, numai idiotii il fac. Cativa idioti au optat pentru lumea exterioara si alti idioti s-au calugarit. Omul inteligent nu le separa niciodata.

Fiti inteligenti. Observati acest ritm si puneti-va la unison cu el. Nu mai faceti alegeri. Singura alegere care merita sa fie facuta este aceea de a fi constient. Contemplati ambele extreme. In aparenta, par opuse, contradictorii. In realitate, nu sunt. In profunzime, sunt complementare. Este acelasi pendul care oscileaza, miscandu-se cand la dreapta, cand la stanga. Nu incercati sa-l fixati numai la dreapta, sau numai la stanga, caci veti strica intregul ceas. Asa au procedat oamenii pana acum.
Acceptati viata in toate dimensiunile ei.

Eu inteleg… Problema este simpla, binecunoscuta. Atunci cand te afli la inceputul unei relatii de cuplu, nu stii sa ramai singur. Asta arata o lipsa de inteligenta. Nu relatia este de vina, ci tu. De aceea, relatia incepe sa te sufoce si nu-ti mai gasesti spatiul necesar pentru a fi singur. In curand, incepi sa te simti epuizat. De aceea, tragi concluzia ca relatia este ceva rau: „M-am decis sa ma fac calugar, sa ma retrag in Himalaya si sa traiesc singur acolo”. Incepi sa visezi. Ce bine va fi cand vei fi singur, cand nimeni nu va mai interfera cu libertatea ta, cand nimeni nu va mai incerca sa te manipuleze, cand nu vei mai fi nevoit sa te gandesti la altcineva.

Jean-Paul Sartre a spus: „Iadul este celalalt”. In mod evident, el nu a inteles complementaritatea dintre iubire si meditatie. „Iadul este celalalt” – da, celalalt poate deveni iadul, dar numai pentru ca nu stii cum sa ramai singur din cand in cand.

Atunci cand nu traiesti decat in mijlocul relatiei, celalalt devine intotdeauna un iad: te oboseste, te enerveaza, te plictiseste. Isi pierde atractivitatea si frumusetea, caci ai apucat deja sa-l cunosti. Te-ai familiarizat cu el; acum, nu te mai poate surprinde. Cunosti prea bine teritoriul; ai calatorit de-a lungul si de-a latul lui de atatea ori ca nu mai are ce surprize sa-ti ofere. Pur si simplu, te simti plictisit.

In realitate, ai devenit atasat. Partenerul sufera in egala masura cu tine, caci tu ai ajuns iadul lui, la fel cum el este iadul tau. Amandoi suferiti; si totusi, amandoi va cramponati unul de celalalt, speriati de despartire… caci orice este mai bun decat singuratatea. Macar acum aveti ceva de care sa va apucati. Mai aveti inca sperante… Poate ca ziua de maine va fi mai buna decat cea de azi. Sunteti disperati, dar continuati sa sperati.

Mai devreme sau mai tarziu, incepeti sa simtiti ca v-ati simti mai bine singuri. Va retrageti in solitudine. Cateva zile, viata vi se pare sublima (la fel cum vi se parea si la inceputul relatiei, cand erati indragostiti unul de celalalt).
Exista o luna de miere a meditatiei, la fel ca si in cazul relatiei de cuplu. Timp de cateva zile te simti liber. Esti numai cu tine, nimeni nu iti cere nimic, nu te bate la cap, nu asteapta nimic de la tine. Daca vrei sa te trezesti devreme dimineata, o poti face; daca nu vrei, poti dormi oricat de mult doresti. Daca vrei sa faci ceva, nu se opune nimeni; daca nu vrei sa faci nimic, e in regula. Nu te forteaza nimeni.

Timp de cateva zile, viata ti se pare o fericire continua. In curand, incepi sa obosesti din nou. Fericirea emana din tine, dar nu are asupra cui sa se reverse. Ori de cate ori apare din abundenta, energia simte nevoia sa fie impartasita. In caz contrar, devine grea, o povara. Te simti cocosat din cauza propriei energii in exces. Ajungi sa iti doresti pe cineva cu care sa imparti aceasta energie. Solitudinea incepe sa semene cu singuratatea. Luna de miere s-a terminat. Nu mai visezi decat la celalalt. Dintr-o data, acesta nu iti mai pare un iad, ci un rai.

Optiunea de a ramane singur a creat o umanitate foarte bolnava. Nici oamenii care traiesc in mijlocul lumii nu sunt mai fericiti. Nimeni nu este fericit in aceasta lume. Toti sufera. Poti alege, dar numai intre suferinta acestei lumi sau suferinta singuratatii. Orice ai alege, fericirea nu dureaza mai mult de cateva zile.

Mesajul meu este unul nou: nu mai trebuie sa alegeti. Continuati-va viata fara a alege, [continuati-o] intr-o stare de luciditate. Nu schimbati circumstantele, oricare ar fi ele, dar deveniti inteligenti. Cu cat esti mai inteligent, cu atat poti fi mai fericit. Cultivati simultan relatia si solitudinea.

Ajutati-va partenerul sa devina constient de acest ritm al naturii. Orice om ar trebui invatat ca iubirea nu poate dura 24 de ore pe zi. Ea trebuie sa alterneze cu perioade de odihna. Iubirea este un fenomen spontan; atunci cand se intampla, se intampla. Cand nu se intampla, asta este! Nu se poate face nimic. Daca incerci sa faci ceva, nu vei avea parte de o iubire autentica, ci de o pseudo-iubire.

Iubitii inteligenti se vor ajuta reciproc sa devina constienti de acest ritm: „Atunci cand doresc sa raman singur nu inseamna ca te resping. De fapt, iubirea ta este cea care m-a ajutat sa pot ramane singur”. Daca femeia doreste sa ramana singura timp de cateva nopti, nu trebuie sa te simti ranit. Nu trebuie sa consideri ca iubirea ta a fost respinsa. Respecta-i decizia si las-o singura timp de cateva zile. In mod normal, ar trebui sa fii chiar fericit! Inseamna ca iubirea ta a fost atat de coplesitoare incat nu mai rezista; simte nevoia catorva zile de odihna.
Asta inseamna sa fii inteligent.

Oamenii obisnuiti se simt respinsi. Daca femeia nu doreste sa fie alaturi de ei timp de cateva zile, se simt tradati. Egoul lor este lezat. Nici un ego nu este foarte inteligent. Inteligenta nu are un ego. Ea constata fenomenul si incearca sa inteleaga: de ce doreste femeia sa ramana singura? Cu siguranta, nu pentru ca te respinge. Doar stii cat de mult te iubeste. Pur si simplu, este un moment in care doreste sa fie singura. Daca o iubesti cu adevarat, o vei lasa sa se retraga, nu o vei tortura, nu o vei forta sa faca dragoste cu tine.

La fel, daca barbatul doreste sa fie singur, femeia nu trebuie sa creada ca el nu mai este interesat de ea, ca se simte atras de alta femeie. O femeie inteligenta il va lasa singur, ca sa se regaseasca, dobandind astfel din nou energia de care are nevoie pentru a o impartasi. Acest ritm se succede continuu, la fel ca ziua si noaptea sau ca vara si iarna.

Iubirea autentica este intotdeauna atenta la nevoile celuilalt. Cu cat trece timpul, cu atat mai constient devii de ritmul sau natural. Treptat, propriul tau ritm se pune din ce in ce mai mult la unison cu ritmul sau. Acesta este miracolul iubirii. Cand tu simti nevoia de a face dragoste, la fel va simti si el/ea. Se creeaza o sincronicitate.

Nu ati observat niciodata acest lucru? Atunci cand intalnesti doi indragostiti autentici, constati multe similitudini la ei. Parca ar fi frati si surori. Felul in care vorbesc, in care se misca, gesturile lor – toate seamana, de parca ar fi o singura fiinta. Procesul se intampla in mod natural. Stand atata timp impreuna, ei se pun la unison. Adevaratii indragostiti nu trebuie sa-si vorbeasca, caci se inteleg intuitiv unul pe celalalt.

Daca femeia se simte trista, barbatul o lasa sa ramana singura, chiar daca ea nu-i spune nimic. Daca barbatul se simte trist, femeia intelege si ii acorda spatiul de care are nevoie. Gaseste un pretext si il lasa singur. Oamenii lipsiti de minte procedeaza exact pe dos. Ei nu isi acorda nici o clipa de repaus, devin agasanti, sacaitori, plictisitori.

Iubirea iti acorda libertatea de care ai nevoie si te ajuta sa fii tu insuti. Este un fenomen extrem de paradoxal. Pe de o parte, te face sa te simti ca un suflet in doua trupuri; pe de alta parte, iti confera individualitate, unicitate. Te ajuta sa renunti la egoul tau marunt, dar sa iti cunosti sinele suprem. In acest fel, problema dispare. Iubirea si meditatia sunt doua aripi pe aceiasi umeri. Ele se echilibreaza reciproc. Numai atunci cand le cultivi pe amandoua poti creste, poti deveni implinit.

 

 

O fata si un baiat se indragostesc si imediat isi propun sa se casatoreasca.
Fata ii spune: – Dar cu o conditie….
Baiatul ii raspunde: – Accept orice conditie, caci nu pot trai fara tine.

Fata insista: – Mai intai asculta conditia. Gandeste-te la ea. Nu este o conditie obisnuita. Conditia este sa nu traim in aceeasi casa. Eu am un teren imens, cu un lac frumos, inconjurat de copaci si gradini. Iti voi construi o casa, pe malul opus al lacului fata de casa in care locuiesc eu.

– Bine, dar ce rost are sa ne mai casatorim atunci?

Casatoria nu inseamna sa ne distrugem reciproc. Eu iti acord spatiul de care ai nevoie. La randul meu, am si eu nevoie de spatiu. Din cand in cand, atunci cand ne plimbam prin gradina, ne-am putea intalni accidental. Sau poate in timp ce ne plimbam pe lac, cu barca. Cateodata, te-as putea invita la ceai, la mine acasa.

– Este o conditie absurda, ii spuse baiatul.

– In acest caz, uita de casatorie, ii raspunde ea. Daca nu vom proceda astfel, iubirea noastra nu va putea creste, caci noi nu ne vom putea pastra prospetimea. Vom ajunge sa credem ca avem drepturi unul asupra celuilalt. Eu am tot dreptul sa iti refuz invitatia. La fel si tu. In acest fel, libertatea noastra nu va fi afectata si ea reprezinta solul fertil pe care poate creste iubirea. Evident, baiatul nu a reusit sa inteleaga ce vrea fata sa spuna, asa ca a renuntat la ea.

 

 

Fragmente preluate din Iubire, libertate si solitudine – Osho
Editura Mix

 

avon.ro

Lasa un comentariu