Invata-ti copilul sa-si construiasca singur obiectivele



mycloset.ro

Cum pot parintii sa isi invete copilul intr-un mod eficient sa isi planuiasca si sa isi construiasca propriile tinte/obiective/idealuri

Mark spune:

Am absolvit liceul cu profil tehnic-mecanic si am urmat un curs de informatica. Am fost fara serviciu timp de 2 ani. Am cautat o slujba peste tot si cred eu am facut tot ce mi-a stat in putinta. Nu am nici un ban. Nu pot nici macar sa ies din casa pentru ca nu imi pot permite nici macar un bilet de autobuz. Cum voi ajunge la oficiul fortelor de munca? Am fost in afara in ultimul timp. Acolo aptitudinile mi-au fost apreciate. Am lucrat la implementarea sistemului IT intr-o companie mica, de familie dar locul acela de munca a fost ilegal asa ca nu am nici o recomandare. M-am intors pentru ca nu mai puteam sa muncesc din cauza ca imi era frica tot timpul.

Cererile angajatorilor sunt atat de ridicate. Am impresia ca nu pot sa fac nimic, altii pot sa faca mai multe si sunt mai norocosi in timp ce eu am atata ghinion. Acasa parintii imi repetau ca munca este cea mai importanta. Au avut intotdeauna loc de munca dar acum mama mea primeste o pensie mica si chiar nu ma poate ajuta, in timp ce fratele meu este inca student. Situatia noastra in acest moment este foarte dificila. Trebuie sa gasesc o slujba, oricare, dar cum sa fac? Toti angajatorii isi exploateaza angajatii. Chiar daca sunt constiincios pot oricand sa ma concedieze daca vor…”

Aceasta poveste poate continua la nesfarsit. Putem intelege temerile si dezamagirea lui Mark; tristetea si depresia legate de obstacolele pe care le vede pe piata muncii. Oricum, trebuie sa observam ca eroul nostru se evalueaza subiectiv si nu poate gasi nici o trasatura pozitiva. Se concentreaza asupra obstacolelor si a dificultatilor care uneori ii scapa de sub control. Percepe situatia prin prisma esecurilor. Foloseste generalizari si scheme. Nu vede clar obiectivele profesionale. Afirmatia „trebuie sa imi gasesc orice slujba” este atat de generala incat realizarea sa este imposibila (dezvoltarea trasaturilor personale faciliteaza gasirea unei slujbe) (Rozwijanie indywidualnych cech ułatwiających zdobycie zatrudnienia. [Development of individual features facilitating getting a job], 2002).

Inainte ca si copiii nostri sa se confrunte cu alegerile profesionale trebuie sa invete sa vada tinta activitatilor lor. Perceperea realitatii prin prisma realizarii scopului si a planificarii nu este usoara nici macar pentru adulti, dar nu exista nici o indoiala asupra faptului ca, telurile concrete sunt de ajutor si constituie sursa motivatiei si a gratificarii dupa atingerea lor (interna sau externa).

Obiectivul, legat de importanta personala, aptitudini si competente ale persoanei care indeplineste acest obiectiv, trebuie sa fie SMART:

  • Specific, concret
  • Masurabil
  • “Atingibil”; Posibil de atins in viitorul apropiat (poate fi stabilit un termen limita exact)
  • Realist
  • “Temporizabil”; Posibil de planificat si esalonat in timp

Atunci cand incercam sa atingem un obiectiv impreuna cu copilul este important ca parintele sa fie atent la:

  • Realizarile anterioare ale copilului
  • Aptitudinile si experientele copilului legate de realizarea a diferite sarcini
  • Modul copilului de a infrunta situatiile dificile
  • Avantajele care apar in urma realizarii unui obiectiv si dezavantajele care rezulta daca nu actionam

Puterile copilului care pot fi de ajutor in realizarea unui obiectiv/tinta Planificarea„pasilor mici ”care este etapa de mijloc a unui obiectiv Analiza obiectivului din perspectiva nevoilor copilului

„Cautarea propriei excelente” este foarte importanta in definirea unui scop. Subestimarea activitatilor sau a a unor  trasaturi multumita carora un obiectiv a fost atins vor fi nefolositoare pentru copil. Este important ca ele sa fie analizate in contextul actiunilor pozitive chiar daca ele par neinsemnate.elefant.ro

Un parinte poate incerca sa descrie cu copilul o anumita situatie in care OBIECTIVUL a fost indeplinit cu succes. Apoi copilul noteaza toate activitatile care au contribuit la efectul final. Nu inseamna ca un copil trebuie sa invete competente noi dintr-odata dar este suficient daca observa si apreciaza ceea ce a facut deja. Toate actiunile efective pot fi incluse de copil in planificarea atingerii/ obtinerii unui nou obiectiv.

 

Un copil are sansa sa atinga un obiectiv daca:

  • Telul este important din perspectiva nevoilor copilului
  • A fost definit in mod pozitiv
  • Este concret si masurabil

Planificarea propriului viitor este foarte dificila pentru multi adulti (Czarnul, Lukasik, Tarkowska, 2000) imaginarea propriei persoane in viitor este de multe ori insotita de teama, sentiment de nesiguranta – de asemenea legata si de viitorul copiilor si de felul in care se vor descurca in viata de adulti. De multe ori parintii evita sa discute despre aceste chestiuni. Un spatiu/timp pentru discutiile cu copiii sigure dar concrete (la toate varstele, dar mai mult cu cei mai mari) este determinat de„linia-vietii”.

In segmentul legat de trecut discutam (sau scriem) toate activitatile copilului, achizitiile, succesele care au condus la realizarea pozitiva a telului si a sarcinii. In segmentul referitor la viitor un copil poate visa asupra vietii sale personale si vocationale. Ce fel de viata va duce, unde va trai, cum va fi casa, gradina si camera.

Ce slujba va avea? Ce va fi frumos la munca si cu ce anume ar putea avea probleme? In partea referitoare la prezent analizam tot, chiar si cel mai mic dar concret tel pe care un copil il poate atinge dintr-odata pentru a putea sa le indeplineasca apoi pe cele din viitor. Este posibil de asemenea sa analizam cu copilul resursele (trecut), folosirea lor (prezent) si imaginile pentru viitor. De asemenea un parinte poate planui in detaliu impreuna cu copilul obiectivele sale pe termen scurt si cele pe termen pe lung, sa construiasca anumite teluri si sa caute diferite modalitati pentru a atinge telul.

 

 

 

 

Scopurile copiilor si parintilor privind angajarea in activitati

“Kate (15 ani) a fost o eleva buna si nimeni nu putea sa inteleaga de ce uneori ii era teama de scoala, nu a participat la nici o activitate extra-curriculara, adesea dimineata avea dureri de stomac si se simtea rau, simptome care treceau dupa 2 ore de stat in pat. Mama lui Kate nu facea compromisuri din cauza tatalui care dorea sa aiba o imagine buna in fata vecinilor. Tatal era despotic, nu accepta obiectii si uneori folosea pedepse corporale daca era suparat. Problema a aparut cand Kate a trebuit sa aleaga o scoala. Desi profesoara i-a recomandat sa-si continue studiile, tatal a preferat o scoala profesionala si deci, nu a fost de acord sa beneficieze de o consiliere educationala. Mama fiind sub influenta puternica a celor din jur a comunicat informatii contradictorii asteptandu-se ca Kate sa se adapteze lor. Kate s-a pierdut si nu a mai stiut ce isi doreste sa faca. A incetat sa mai invete fapt care s-a soldat cu pedepse din partea tatalui. Mama a continuat sa o convinga ca trebuie sa invete si sa isi imbunatateasca notele (fiindu-i teama de reactiile sotului), mentionand in acelasi timp ca ar fi posibil ca Kate sa nu aiba aptitudini si ar trebui sa aleaga o scoala profesionala. Dupa un timp durerile de stomac si starile de rau erau atat de puternice incat Kate abia mai mergea la scoala.” (Szewczyk, 2002).

Incoerenta in atitudine a parintilor nu i-au permis lui Kate sa aiba propriul punct de vedere si sa vada scopul in gasirea unei slujbe. Kate isi pierdea increderea in posibilitatile si aptitudinile sale; nu putea sa vada moduri de dezvoltare profesionala care sa i se potriveasca. Nu putea  sa spuna ce fel de slujba ar vrea sa aiba in viitor, si-a pierdut visele si frica legata de luarea deciziilor s-a transformat in stare de boala. Pusa in situatia de a alege Kate se simtea neajutorata si fara putere iar adultii nu i-au configurat deloc directia de dezvoltare. In urma orelor de terapie, desi nu a reusit sa recupereze ceea ce a pierdut, durerile de stomac au trecut  repede si a putut sa castige din nou incredere in propriile posibilitati si sa spuna cum se vede ea in viitor si ce slujba i-ar placea.

Exemplul de mai sus arata cum lipsa de coerenta in atitudinea parintilor poate influenta procesul de a lua decizii legate de chestiuni profesionale si cum poate inhiba dezvoltarea in acea arie avand ca rezultat neputinta de a se mai vedea pe sine intr-un rol profesional. Din cauza parintilor Kate nu a mai vazut directia si orientarea in lumea inconjuratoare. Lipsa acestei orientari face imposibil pentru un copil sa determine caracterul si calitatea propriilor comportamente, rezultand in „nu stiu cum…” , de exemplu, sa atinga un anumit tel.

Parintii ar trebui sa fie pentru copil ca niste indicatoare; ar trebui sa se exprime si sa comunice in mod clar, sa se comporte intr-un mod coerent si articulat si sa stea „in fata” sa indice directia corecta. Daca un copil creste lipsindu-i orientarea si informarea asupra lumii inconjuratoare, mai ales daca este legata de comportamente sociale, conduce la dezvoltarea nesigurantei si la dificultati considerabile in luarea deciziilor.

Parintii nu trebuie sa dea instructiuni detaliate copiilor lor, dar trebuie sa fie constienti de faptul ca ambiguitatea si contradictia informatiei este daunatoare si are ca rezultat tulburari de dezvoltare. Daca un copil este expus comunicarilor ambigue pentru mult timp el isi va pierde orientarea. Modurile neadecvate de a reactiona la stimulii veniti din mediul inconjurator vor rezulta in evaluari negative.

Consecintele negative, in special, sunt cauzate de informatii contradictorii legate de relatiile interpersonale. Astfel un copil iubit astazi pentru ca se impotriveste dorintelor tatalui (mama isi vede propriul avantaj aici) si pedepsit maine pentru acelasi lucru (parintii se reimpaca) pierde conceptul comportarii fata de parintii, fata de autoritatile din jur si mai tarziu fata de superiori de asemenea. Copiii au nevoie de calauzire rezonabila din partea unui parinte mai ales daca trebuie sa faca ceva pentru prima data. Informatiile date copiilor in legatura cu alegerile lor in directia educatiei sau a slujbei nu trebuie sa fie: contradictorii in interiorul sistemului familial, depreciative cu privire la valori obisnuite, neclare, bazate pe asteptari neclare, in competitie cu scoala si profesorii, generale, si nu ar trebui sa fie prea multe (Greiner, Kani, Paszowska-Rogacz si Tarkowska, 2006).

Parintii de multe ori slabesc activitatea copilului prin realizarea propriilor tinte ca de exemplu: intretinerea relatiilor maritale, propriile ambitii legate de viitorul fiicei sau a fiului, asteptarile cu privire la copii, satisfacandu-si propriile nevoi si nefiind atenti la nevoile tanarului. Un adolescent, precum Kate isi pierde orientarea, devine neajutorat si nu are motivatie pentru actiune, ea nu isi poate vedea propriile tinte. Daca ne dam seama de tintele celorlalti mai devreme sau mai tarziu suferim, dar daca ne vedem propria tinta (chiar si pe cea mai mica) suntem insotiti de optimism si de dorinta de a actiona.

 

Poti sa faci ceea ce esti facut sa faci!

O afirmatie de genul “poti sa realizezi un lucru pentru care esti facut” este legata atat de copii cat si de parinti. Consilierii profesionali, lucrand cu diferiti clienti, propun gasirea activitatilor si a slujbelor care sa ni se potriveasca cel mai bine si care sa corespunda cu preferintele noastre si cu lucrurile pe care ne place sa le facem. (Tiger si Tiger, 1999). Inainte ca un copil sa gaseasca un loc potrivit pentru el in viata personala sau cea profesionala, se confrunta cu multe schimbari si cauta diferite tinte. Va pierde multa energie pentru a se motiva pentru actiune, dar in final va crede ca a meritat.

Parintii transfera modelele lor de viata asupra copiilor si in relatie cu viata lor profesionala. Este bine copiii sa invete de la parinti ca gasirea unei slujbe potrivite este de o mare importanta pentru toata lumea. In locul viselor de a castiga la loto, de a face o munca fascinanta impreuna cu oameni interesanti in locuri exotice, multi dintre noi trebuie sa munceasca – de multe ori din greu si pentru mult timp.

Daca avem o slujba care nu ni se potriveste timp de 40–50 de ani (pentru ca nu suntem motivati sa o schimbam), respingem o parte considerabila a vietii noastre. Este nefolositor si trist.

Un parinte ar trebui sa il faca pe copil constient  de faptul ca o slujba potrivita creste/mareste valoarea vietii. Aduce implinire personala pentru ca ea cultiva un aspect important al personalitatii. Se poate potrivi cu felul in care ne place sa ne comportam si sa ne reflecte. Permite folosirea abilitatilor  naturale, nu ne obliga sa facem ceva ce nu ne place.

Exista cateva semne care ne pot spune daca avem slujba potrivita, daca am facut alegerea potrivita:

  • Suntem fericiti cand ne gandim ca mergem la munca
  • Simtim placere cand ne indeplinim sarcinile
  • Ne putem motiva in realizarea sarcinilor si in combaterea obstacolelor
  • Simtim cum contributia noastra este respectata si apreciata
  • Ne plac si ii respectam pe oamenii cu care lucram
  • Vedem viitorul intr-un mod optimist

Uneori pentru a gasi drumul spre o cariera potrivita copiii vor avea nevoie de sprijin continuu pentru a fi motivati in actiune. Pentru a rezuma sa ne reamintim ce este important in construirea si intarirea /consolidarea motivatiei:

  • Resurse bine definite, forte

Cand analizam resursele ca sursa de intarire a propriilor motivatii cautam lucrurile pe care le facem foarte bine. Aici sunt importante aptitudinile pe care un copil le-a dobandit in fiecare stadiu al educatiei sau pe care le are datorita cursurilor pe care le-a urmat. Resurse reprezinta si laudele, parerile profesorilor, parintilor, sau ale prietenilor care au fost incantati de actiunile noastre. Tot ce un copil face bine trebuie luat in considerare aici.

  • Un plan detaliat a ceea ce vrem sa facem

Este important sa facem copilul constient de nevoile sale in legatura cu educatia, munca, planurile de viitor si sa elaboram un plan de actiune.

  • Contacte personale

Fiecare persoana din mediul inconjurator poate constitui un suport pentru formarea/construirea motivatiei si de asemenea o sursa de informare pe diferite cai ale dezvoltarii profesionale. Un copil ar trebui sa traiasca si sa se dezvolte intr-un mediu social larg. Relatiile sociale il vor ajuta sa reduca tensiunea in situatiile dificile, sa caute noi idei, pentru ca ele energizeaza actiunea si il apara de atitudini pasive.

  • Sustinere sociala

Sustinerea si increderea in succes reprezentata de rudele copilului joaca un rol important in gasirea motivatiei. Un copil trebuie sa fie sigur ca va fi sustinut de familie sau chiar de rudele apropiate. Prietenii de asemenea joaca un rol important, critica lor constructiva si noile puncte de vedere pot asigura sustinere in momentele dificile ale unui esec. Specialisti din diferite organizatii precum: oficiul fortelor de munca, oficiul pentru sustinerea carierei, centre de informare profesionala, Centrele scolare de sustinere profesionala si Agentia Fortelor de Munca pot de asemenea sa motiveze pentru actiune, si pot asigura informatii necesare despre ofertele de munca, cursuri si pregatiri.

  • Gandirea pozitiva, experimentarea succesului

Concentrarea asupra problemelor si a esecului slabeste activitatea si nu ofera rezultatele pe care le asteptam. Este mai bine sa ne amintim propriile succese. Gandirea pozitiva, daca este relationata cu lucruri concrete, devine un izvor de resurse si creste dorinta de actiune.

  • Observarea schimbarilor in toate stadiile

Nevoile, aptitudinile, interesele si valorile se schimba cu varsta. Pe masura ce ne dezvoltam dobandim noi aptitudini. Telurile noastre se schimba pe masura ce trec anii. Invatarea despre sine este o sursa excelenta de motivatie

 

De retinut:

  • Suntem motivati sa actionam conform nevoilor noastre, adica dupa ceea  ce vrem, ne dorim si avem nevoie.
  • Un plan bun si o tinta pozitiva intaresc motivatia si te fac sa iti doresti sa fii activ
  • Surse de intarire pot fi gasite in propriile forte dar poti sa profiti si de ajutorul oferit de ceilalti
  • Nu renunta la o activitate inceputa
  • Succesul intareste, asa ca de ce sa ne concentram asupra esecurilor?

 

 

Exercitiu:Obiceiuri bune si rele”

Discutati cu copilul :

1. Care dintre telurile de viitor sunt importante pentru voi ?

2. Ce este realist si ce anume puteti numi concret mai tarziu in viitor?

3. Cum veti sti ca urmariti teluri prezente ?

4. De cat timp aveti nevoie pentru a urma o tinta ?

5. Cine poate fi un sprijin pentru voi in realizarea acestor tinte?

6. Ce veti face pentru a avea casa aceea minunata cu gradina mare?


O
biceiuri bune si obiceiuri rele ale telurilor si ale planificarii

 

 

 

Exemple:

Obiceiuri bune: “momente de liniste”-

  •  un timp numai pentru copil in care nimeni sa nu il deranjeze; planificarea in scris (dificila pentru copii)
  • sa faca sarcini pentru materii similare in acelasi caiet;
  • determinarea timpului pentru fiecare sarcina
  • determinarea unor termene limita pentru anumite sarcini
  • planificarea unor  sarcini in concordanta cu nevoile si interesele.

Obiceiuri rele:

  • Amanarea sarcinilor pentru mai tarziu
  • Pauze nechibzuite (ex. SMS-uri, discutii la telefon)
  • Indeplinirea mai multor sarcini care nu au nici o legatura cu tinta
  • Perfectionismul – prea multa precizie si concentrarea pe detalii
  • Dependenta de echipamente tehnice
  • Intreprinderea unor actiuni fara existenta propriei determinari (ex. alegerea unei scoli sub influenta celor de aceeasi varsta)

Acestea sunt exemple de obiceiuri care pot sa influenteze indeplinirea unei sarcini sau planificarea. Parintii pot sa elaboreze chiar ei asemenea liste de obiceiuri bune si rele ale copiilor lor. Apoi impreuna –mama  si tatal- pot cauta modalitati de a intari ceea ce este bun si sa indeparteze ceea ce deranjeaza.

Planificarea si prezicerea evenimentelor viitoare este o aptitudine necesara in dezvoltarea profesionala, in alegerea unei scoli, functionarea la un loc de munca, sprijina dezvoltarea carierei si crearea unei vieti independente. Persoanele care nu poseda acest suport nu se pot descurca cu timpul si cheltuielile; iau educatia intr-un mod incoerent cu interesele lor; trateaza munca temporar pentru ca nu o pot combina cu telurile lor pentru viata, este dificil pentru ei sa fie independenti in viata de adult.

 

Proiect in parteneriat: “Parintii ca facilitatori in alegerea traseului profesional pentru copiii lor. Program de pregatire a consilierilor scolari bazat pe cooperarea cu parintii.”


astratex.ro

Lasa un comentariu