Interventii terapeutice pentru tratarea persoanelor depresive



answear.ro

Multa vreme, hipnoza a fost considerata o interventie nu doar ineficienta, ci chiar contraindicata in tratamentul persoanelor afectate de depresie.

Schimbarea de optica, sesizabila in abordarea psihoterapeutica a depresiei din ultimii ani, are la baza cateva premise importante. Prima dintre ele este reprezentata de recunoasterea rolului jucat de schemele cognitive negative si de atitudinile disfunctionale negative in depresie, recunoastere datorata mai ales lucrarilor lui Beck si colaboratorilor sai.

In al doilea rand, putem aminti descoperirea contributiei mecanismelor hipnotice si autohipnotice la asimilarea si activarea acestor convingeri si, implicit, a ideii ca hipnoza ar putea fi utilizata pentru a contracara si a anula efectele acestei autohipnoze negative (Yapko, 1989; 1990; 1992; Alladin, 1994).

Semnificativa este in acest sens deschiderea manifestata de reprezentantii terapiilor cognitiv-comportamentale (Dowd, 1997; Ellis, 2001) fata de includerea interventiilor hipnotice in arsenalul propriu de tehnici, ceea ce a echivalat cu asocierea hipnozei cu o abordare a depresiei, care isi castigase deja o larga recunoastere in randurile specialistilor angajati in tratamentul depresiei.

Interventia care vizeaza intarirea eului, dobandeste in cazul tratamentului clientilor depresivi o importanta „vitala”, datorita faptului ca tulburarea dispozitiei se asociaza aproape organic cu stima de sine scazuta, respectiv cu sentimentele de neajutorare si deznadejde.

Nu este intamplatoare in acest sens frecventa relativ crescuta a recursului persoanelor afectate de formele severe ale depresiei la suicid, ca la o ultima si disperata tentativa de a pune capat suferintelor, intalnita la cei 15% dintre acesti clienti (Akiskal, 2001), daca avem in vedere observatia lui Beck si Steer (1988), dupa care deznadejdea constituie principala cauza a sinuciderilor.

Astfel, consideram pe deplin justificate eforturile depuse de psihoterapeutul angajat in tratamentul persoanei depresive, in vederea intaririi stimei de sine a clientului.

O astfel de interventie este cea propusa de Havens si Walters (1989), purtand titlul „Testul de auz”, in fapt o foarte frumoasa metafora care vizeaza cu precadere intarirea stimei de sine a clientului.

„Si ce crezi despre Beethoven, care pe masura ce imbatranea, devenea din ce in ce mai surd, dar continua sa scrie, compunand o muzica minunata, pe care insa el nu o putea auzi ?

Totul a durat pana intr-o seara, cand dirija o orchestra care canta o simfonie, chiar ultima dintre cele pe care le-a compus. Si cand concertul s-a terminat, toata sala a erupt in aplauze. Publicul il aclama, dar el nu putea sa-l auda. A ramas cu fata la orchestra, nestiind ce se intampla in spatele lui, pana cand cineva s-a dus spre el si l-a intors sa vada ceea ce nu putea auzi.
Numai atunci a aflat ceea ce toata lumea ar trebui sa stie, dar uneori nu poate auzi, asa cum nu putea auzi nici acea femeie de care am auzit, o bruneta cu ochi negri, bine facuta, exceptionala pe plan profesional, dar care se ura si ura viata pe care o traia. Credea ca este urata si respingatoare, si credea ca aceasta era cauza pentru care i se intamplau atatea lucruri rele.dEpurtat.ro

Dar intr-o amiaza, cand era la masa cu un prieten, un artist pe care-l cunostea de o vreme si i-a spus acestuia, cu o unda de regret in voce, ca sunt atatea femei frumoase si ca toate par sa fie pe acea strada in acea zi, acesta i-a raspuns pur si simplu : «Cred ca tu esti cea mai frumoasa femeie pe care am vazut-o vreodata» si a continuat sa manance ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.

Si acea simpla observatie, acea simpla exprimare a unei pareri, care in mod evident nu era o flatare, nu putea fi retrasa si nu putea disparea. Prietenul ei era un artist care stia ce inseamna frumusetea, asa ca ea n-ar fi putut ignora sau uita parerea lui.

Deci, in loc sa procedeze astfel, a inceput sa se priveasca zilnic in oglinda si a inceput sa-i priveasca si pe ceilalti, sa fie atenta la felul cum aratau, cu cine erau, si pentru inceput i-a fost greu si chiar putin infricosator, sa admita cat de mult a gresit ea, cat de mult a gresit mama ei si in cat de multe feluri, in ceea ce o priveste.
Dar dupa un timp a acceptat ideea ca nu era urata, ca nu era proasta si ca nu era rea, recunoscand in cele din urma, ca era chiar atragatoare, placuta si draguta si ca nu trebuia sa ceara, nici de la ceilalti, nici de la viata, mai putin decat merita.

Dupa cum si-a schimbat modul de a gandi, astfel s-a simtit schimbata si ea. Viata ei s-a schimbat toata, datorita unui simplu comentariu si a privirii pe care a indreptat-o asupra ei insesi. Viata ei s-a schimbat datorita admiterii unui fapt, pe care n-a fost in stare sa-l accepte inainte, ca adevarul e frumusete si frumusetea e adevar si ca adevarul despre cineva, despre frumusetea cuiva, se gaseste in privirea respectivei persoane.

Dar ceea ce auzim, nu poate fi masurat intotdeauna cu audiometrul. Beethoven auzea astfel in mintea lui, sunetele si muzica pe care urechile lui nu le mai puteau auzi, la fel cum multe animale pot auzi sunete pe care urechile omului nu le pot auzi. Si tot ceea ce avem nevoie sa auzim vreodata este ca nu avem nimic altceva de facut decat sa auzim frumusetea a ceea ce este.”

Hipnoterapeutul poate crea, in functie de nevoile clientului sau, astfel de interventii care vizeaza intarirea stimei de sine a clientului, putand recurge si la tehnicile pe care le prezentam in sectiunea dedicata intaririi eului, din aceasta lucrare. Interventii deosebit de utile pentru intarirea stimei de sine a clientului depresiv sunt si „Linistirea copilului interior” (Hunter, 1988), respectiv „Epava” (Havens si Walters, 1989).

 

Ion Dafinoiu, Jeno-Laszlo Vargha – Hipnoza clinica. Tehnici de inductie. Strategii terapeutice

dyfashion.ro

Lasa un comentariu