Interpretarea testului arborelui

Daca va place ce cititi:

Principii interpretative

Desenele comporta doua nivele de analiza. Un prim nivel, formal, centrat pe indici cu rol de semn, simptom. Specificitatea acestor indici se releva insa in planul analizei corelative, contextuale. Interpretarea nu se opreste la analiza formala, cere si analiza calitativa, contextuala si a simbolurilor aparute in desen.

Koch si discipolii sai aplica testul arborelui mai ales pe copii, realizeaza studii statistice pentru diferiti indici si tabele de frecventa pentru 58 de indici in functie de varsta subiectului.

R. Stora standardizeaza analiza formala a indicilor pe baza unei fise care coteaza 177  caracteristici grupate in 15 rubrici:

1. Libertatea fata de consemne, 2. Solul, 3. Radacinile, 4. Simetria, 5. Crucea, 6. Pozitia in pagina, 7. Forma coroanei, 8. Hasurari sau innegriri ale desenului sau partilor din desen, 9. Trunchiul, 10. Inaltimea totala, 11. Inaltimea coroanei, 12. Largimea coroanei, 13. Iesiri in afara paginii, 14. Trasaturi dominante, 15. Trasaturi suplimentare.

Stora indica semnificatii pentru fiecare dintre caracteristici precum si frecventa lor la copii, pe baza unor studii experimentate realizate pe varste intre 4 si 15 ani. Diferentiaza semnificatia pentru fiecare nivel de varsta si pentru cele doua sexe.

Faptul ca aceste caracteristici par sa se organizeze in diferite tipuri de constelari sau modele ii permite autorului sa realizeze tipologii de “copii-problema”, si a nivelelor de inteligenta si  afectivitate. Stora publica tabele standardizate si  profile de personalitate in  functie de constelatiile de trasaturi pentru criterii precum varsta scolara, debutul scolaritatii, perioada de scolarizare si preadolescenta.

Ca regula fundamentala, analiza se poarta succesiv asupra urmatoarelor aspecte:

1. Plasamentul desenului in pagina.

Plasarea “normala” este cea centrala, cu o relativa deviere spre stanga care poate fi considerata normala; cam 15% de la baza, 15% de la marginea de sus a paginii. In interpretare, plasarea in partea stanga extrema a paginii indica orientarea predominanta spre propria persoana, spre dreapta extrema – orientarea spre exterior. Plasarea in josul paginii indica stare depresiva, in partea de sus, optimism, entuziasm.

2. Marimea desenului.

Desenul foarte mare indica entuziasm dar de tip compensatoriu, iar daca desenul este dezorganizat, necontrolat, indica tendinte de exteriorizare. Desenele mici indica o stima de sine scazuta, eu slab, depresie, sentimente de inadecvare.

3. Perspectiva.

Desenele schematice din cateva linii indica tendinta de a evita, posibil datorita lipsei de siguranta. Desenele incluse intr-un peisaj, deci carora li se adauga alte obiecte, fiinte in afara instructajului, indica in plus nevoia de sprijin, suport afectiv, dependenta subiectului de ceilalti, nesiguranta interioara.

4. Calitatile liniei.

Liniile puternice, negre sugereaza agresivitate; cele usoare, abia vizibile indica abandon, tendinta de a ceda, nesiguranta, eu slab. Liniile schitate indica in general anxietate (cu exceptia profesionistilor), de asemenea nesiguranta si timiditate.

Liniile desenate fara grija, impulsiv, indica tendinte de exteriorizare lipsita de control indiferent de celelalte calitati mentionate pana acum; invers, liniile desenate ordonat, cu precizie, unde predomina controlul si grija indica aceasta capacitate de control a persoanei.

O accentuare pe partea de mijloc a desenului sugereaza probleme legate de imaginea corporala, chiar teama de “dezmembrare”. Simetria evidenta a desenului sugereaza dominanta logicului si controlului, dar cu cat aceasta simetrie este mai accentuata, cu atat putem vorbi de compulsivitate si rigiditate; invers, impulsivitatea sau lipsa totala de simetrie indica tendinte de exteriorizare necontrolata.

5. Tratarea diferentiata (exprimarea unei atentii relativ neobisnuite pentru unele parti ale desenului). Omiterea unor parti importante ale figurii desenate poate fi considerata ca ne-accidentala si poate fi interpretata prin efortul subiectului de a face fata unei probleme interioare amenintatoare, presante, legate de  semnificatia simbolica  a  acelei  parti  ceea  ce  se  exprima  prin  evitarea  constienta  a  acelei  parti.

Distorsiunile care apar, precum marimea exagerata a unei parti in raport cu celelalte, accentuari prin linii groase, punctarea foarte apasata, reluarea unora dintre parti, indica de asemenea un conflict interior legat de simbolismul partii distorsionate.

Stergerea prea apasata a unei parti indica acelasi lucru. Umbrirea sugereaza de asemenea anxietate legata de parte de desen umbrita; umbrirea pana la innegrire indica nu numai anxietate ci si agresivitate legata de simbolismul partii respective.

6. Impresia generala pe care o face desenul.

Pentru a putea avea o impresie cu adevarat autentica, cel care interpreteaza isi poate pune intrebarea: Ce s-ar intampla daca brusc desenul ar fi viu? Va cadea datorita slabiciunii!? Exprima furie! Exprima tristete si abandon! Exprima forta vitala! Care ar fi impresia pe care o creeaza viu fiind?

Acest tip de analiza poate duce la ipoteze privind structura personalitatii, relatiile dintre diferitele nivele ale psihismului, autocontrolul, atitudinea prevalenta.

In continuare, interpretarea se va axa pe elementele componente ale copacului distingand intre un nivel stabil: scheletul copacului – radacini, trunchi, coroana si ramuri, si elementele de decorare: frunze, fructe, peisaj.

Radacinile, suporta proiectia situatiei inconstientului si sunt desenate mai ales de copii si in situatia unor tulburari nevrotice sau mentale, prezenta lor la adult fiind un indicator al tulburarilor afective (pana la regresie afectiva), si a unor probleme legate de reprezentarile originii.

Simbolic radacinile  reprezinta originea, legatura cu  pamantul. Copacul creste  in  doua  directii  – ascendent  si  descendent;  traieste  in  lumina  si  prin  lumina  dar  traieste  de  asemenea  in  intunericul pamantului si prin pamant.

Doua moduri de a fi intr-unul singur. Copacul este inradacinat in lumina si in pamant. Puterea luminii si a pamantului se intalnesc in copac. Ramurile coroanei, legatura cu spiritul, cerul, arata ca o radacina intoarsa invers, ca o renuntare la pamant. Radacina este un copac intors, subteran. Radacina este cea mai durabila parte a copacului. Copacul isi poate pierde ramurile, pot fi taiate, dar radacina este protejata de orice interventie artificiala.

Radacina se hraneste din pamant, se intinde in pamant; fara ea copacul nu s-ar sustine. Radacina este inchisa in pamant, este viata invizibila, este inchisa in pamantul care hraneste toti copacii; traieste in elementul comun – pamantul – inconstientul colectiv.

Radacina este simbolul pentru invizibil, inconstient, profunzime, ansamblul experientelor primitive.

Baza  trunchiului este  aproape de  radacina si  este  de  asemenea legata de  aparitia pe  lume, de momentul nasterii la suprafata pamantului, simbolic, de intrarea in viata.

Cu cat baza trunchiului se divide ca o radacina, cu atat exprima greutatea miscarii, nu greutatea omului mort care este intepenit, ci greutatea omului mort care traieste (nevroticii deseneaza radacina la fel de mare ca restul copacului).

Aparitia  unor  ierburi,  neregularitati  la  baza  trunchiului  este  considerata  un  indicator  pentru traumatisme legate de momentul nasterii.

Linia solului, care separa aerul de pamant, este deseori linia care separa doua tipuri de existente – nu numai constientul de inconstient, ci doua moduri de a fi, o viata dubla.

Trunchiul suporta reprezentarile eului stabil si a transformarilor de-a lungul vietii, devenirii proprii pana in momentul desenarii.

Trunchiul conduce ascendent de la baza spre varful copacului. In natura, aceasta forma se intalneste la pomii fructiferi, uneori la par, dar niciodata la mar. Marul este prototipul pomului fructifer, fiind cel mai frecvent desenat. In jumatatea nordica a Europei coniferul este forma de copac cea mai impregnata in copilarie; este mai usor de desenat si face o mai mare impresie – bradul de Craciun.

Fizic, coniferul apare inaintea pomului fructifer, in ciuda  semnificatiei arhetipale atasate pomului fructifer din Paradis, la care Geneza se refera ca la Pomul Vietii si care nu este conifer, chiar daca etnografic se descopera aceasta.

Coniferul are o inradacinare mai veche decat pomul fructifer in constiinta copilului (intr-o stare de constiinta precara, primitiva, in care predomina vitalitatea instinctului, aproape de inconstient, de pamant, de origine), chiar daca pomul cu fructele interzise exista ca arhetip in straturile profunde.

Din perspectiva incarcaturii simbolice alaturi de stereotipia desenarii bradului, retinem consemnul de a desena un pom fructifer – la Koch, un arbore, altul decat un conifer – la Stora.

Trunchiul reprezinta elementul median si mentine echilibrul intre partea stanga si cea dreapta, avand totodata functia de sustinere a coroanei; aceste functii confera trunchiului statutul de cel mai stabil element:

  • trunchiul este centrul: element vertical, purtator, substantial, durabil, stabil, neperisabil.

Ramurile impreuna cu coroana exprima modul de organizare mentala, gradul de diferentiere la care a ajuns individul, dar si modalitatea de aparare sau atac fata de lumea exterioara, de mediu. Directiile centripete sau centrifuge ale ramurilor, bogatia sau saracia coroanei in corelatie cu gradul de coordonare si organizare sunt indici majori pentru coroana si radacini.

La pomul fructifer trunchiul se divide in ramurile coroanei.

In coroana se organizeaza trunchiul; dar in cazul coniferului aceasta organizare lipseste; prin trunchi expresia primitiva, instinctuala si dominatia pulsionala ajunge spre zonele superioare, constiente. Realitatea este invadata de aceste forte primitive care nu sunt, decat in mica masura, transformate de catre intelect. Persoana care deseneaza conifer va fi, de aceea, relativ primitiva, robusta si putin diferentiata.

Coroana si in special extremitatile acesteia formeaza zona de contact cu mediul, de relatie reciproca interior-exterior, de asimilatie, de respiratie. Astfel prin expresia grafica a coroanei vom obtine informatii despre modul de relationare si gradul de insertie al subiectului in mediu.

Accesoriile reprezinta nevoile de reprezentare in contactul si interrelatia cu ceilalti. In acest sens, se pot analiza si interpreta desenarea frunzelor, a florilor si fructelor precum si nevoile de sprijin exprimate prin elementele de peisaj: animale, pasari, integrarea in natura etc.

 

Indexul lui Wittgenstein

Premisa teoretica consta in faptul ca inaltimea arborelui, respectiv distanta de la baza desenului la varful coroanei, contine istoria de viata a subiectului.

Inaltimea arborelui desenat (H), este calculata in milimetri, de la baza desenului pana in punctul sau cel mai de sus. Aceasta dimensiune se imparte la varsta desenatorului calculata in ani si luni (V). Acest raport numeric, H/V reprezinta indexul, x.

Se masoara din nou, inaltimea in mm, de la baza desenului pana la punctul cel mai de sus al zonei de pe trunchi unde apare scorbura, ciotul, intreruperea in desenul trunchiului (h). Aceasta dimensiune se va imparti  la  indice,  rezultatul  insemnand varsta  la  care  s-a  produs  in  viata  subiectului o  trauma,  un eveniment distorsionant. Deci h/x = varsta traumatismului.

Cu ajutorul sau se pot decela pe desen anumite aspecte ale istoriei individuale, in parte uitate, dar care au lasat urme in psihismul subiectului.

Exemplu: subiect de 40 de ani, deseneaza un arbore de 120 mm: 120/40=3. Indexul este 3. Linia stanga a trunchiului este intrerupta la o distanta de 12,9 mm de la baza desenului. Aceasta distanta se imparte la index: 12,9/3=4,3.

4,3 inseamna 4 ani si 4 luni. La aceasta varsta subiectului ii murise mama (traumatism in domeniul feminin-matern).


Cadrul interpretativ general este constituit plecand de la schema grafica a lui Max Pulver conform caruia se disting semnificatii diferite ale diferitelor zone ale hartiei. Dispozitia arborelui, echilibrarea diferitelor parti, situarea predominanta intr-una sau alta dintre aceste zone, orienteaza spre ipoteze diferite privind maturitatea afectiva, relatia dintre interior si exterior, atitudinea dominanta etc.

Pornind de la aceste date, schema de interpretare Grünwald-Koch are urmatoarea configuratie:

  • Pagina de hartie este virtual impartita in patru parti egale, corespondente simetriei liniilor de demarcatie ale unei cruci, verticala care desparte pagina in jumatatea ei dreapta si jumatatea ei stanga, si orizontala care desparte pagina in jumatatea de sus si jumatatea de jos.
  • Partea stanga a paginii  – cu cat suntem mai departe de centru si mai aproape de margine  proiectia  aspectelor  care  tin  de  trecut,  pasivitate,  feminitate,  dependenta  de  afectivitatea maternala, extraversie.
  • Partea dreapta, reprezentari legate de activism, viitor, relatia cu autoritatea paternala, introversie.
  • Partea superioara suporta reprezentari care tin de aspectele constiente, proiectia spirituala, relatia cu aspiratiile, cerul.
  • Partea inferioara a paginii exprima inconstientul, relatia cu pamantul, cu originea.
  • Partea stanga – sus este zona de proiectie a pasivitatii, spatiu “spectatorului vietii”.
  • Zona dreapta – sus, zona infruntarii active cu viata.
  • Partea din dreapta jos, zona pulsiunilor, a trebuintelor si instinctelor, a “nostalgiei” pamantului.
  • Simetric, zona stanga – jos, zona conflictelor legate de debut, regresie, fixatia la stadii primitive.
  •  Delimitand pagina de-a lungul a doua oblice, coltul din stanga sus  poate fi simbolizat de aer, respectiv emergenta in afara, inspre vid, neant. Coltul din dreapta sus  are ca simbol focul, ca punct suprem al aspiratiei, dar in acelasi timp sfarsitul, moartea.
  • Coltul din stanga jos, are ca simbol apa, ca suport pentru reprezentarile legate de origine, nastere, debut. Coltul simetric, dreapta jos, are ca simbol pamantul, reprezentari legate de materie, infern, cadere, demonic.

Interpretari ale simbolului arborelui

Copacul este unul dintre cele mai puternice simboluri ale umanitatii: intrupeaza viata, punct de unire a trei taramuri (cer, pamant si apa), si o axa a lumii in jurul careia este organizata lumealvi.   Adorarea copacului este raspandita in aproape toate partile lumii unde clima a fost favorabila cresterii copacului.

Unele sensuri precum imortalitatea, longevitatea pentru conifere, regenerarea si renasterea pentru copacii care isi pierd frunzele semnifica nevoia omului de a se reasigura in legatura cu continua sa existenta.

Pentru C. G. Jung, dependent de traditia diferitelor culturi, arborele este o expresie a arhetipurilor latente, mostenitelvii. Simbolistica cuprinde virtualitatea interpretarilor atasate arborelui: dezvoltarea, cresterea din radacini ascunse, evolutia spre totalitate, intr-un singur cuvant sensul uman.

Toate mitologiile deriva din fenomenele psihologiei primitive, de aici incarcatura cu continuturi interioare proiectate asupra obiectelor lumii. In simbolismul copacului putem analiza atat sensul de “copac al vietii” cat si pe cel simetric “copac al morti”, dar si copacul ca “axa a lumii”, care permite unificarea intre material si spiritual, intre pamant si cer, conditie a existentei umane, dar si savarsirea simbolica a uniunii mistice spirituale, nuptiae coelestes hierosgamos.

M. Eliade  a realizat un studiu al mitologiilor si traditiilor culturale care au in centru simbolismul copacului, deceland 7 interpretari principale, articulate in jurul ideii de cosmos viu, regenerare continua.

Simbol al evolutiei ascensionale continui, care asigura comunicarea dintre subteran (radacini), suprafata pamantului (trunchi) si inalt, ceresc (coroana, ramurile si varful atrase de lumina soarelui).

Simbol al raporturilor cer – pamant: ramurile si frunzele copacului aduna puterile luminii si ale aerului, iar prin radacini, puterile pamantului si ale apei. Simbol al centrului spiritual al lumii, de aici conotatia de arbore al lumii, respectiv de axa a lumii. Simbol al verticalitatii, drumului ascensional din lumea vizibilului spre cea a invizibilului.

Simbol al deosebitului, al maretiei deosebite (stejarul celtic, teiul la germani, maslinul in islam, frasinul la scandinavi, bradul la romani…). Simbol al nemuririi, al continuei regenerari. Simbol al intelepciunii (copacul care poate aduce iluminarea lui Buddha).

Ca simbol sexual, copacul apare ambivalent (Jung). Pomul vietii este o imagine a  androginului originar: ca trunchi inaltat spre cer, este expresia falica, imagine arhetipala solara a tatalui; ca arbore scorburos, cu frunzis des si invaluitor, care rodeste periodic, este o imagine arhetipala lunara a mamei fertile.

Copacul are o dubla conotatie, ca falus si matrice in acelasi timp si, in acest dublu aspect, Jung vorbeste de simbolistica legata de individuare in care contrariile se reunesc. In legendele despre arborii tati si arborii mame, Jung descopera contextul mitic care conduce spre ideea “arborelui strabun”, a arborelui genealogic. La acest sens trimite si conotatia de arbore biblic (Isaia 11) ca simbol pentru generatiile a caror istorie o rezuma Biblia si va culmina cu venirea Mantuitorului.

Rasturnarea copacului, echivalenta dintre radacini si coroana, simbolizeaza rolul soarelui in cresterea fiintelor: viata vine din cer si patrunde in pamant, este indrumata in jos.

In simbolismul hindus, arborele este rasturnat in sensul ca radacinile apar ca principiu al manifestarii, ramurile ca dezvoltare a acestei manifestari (Bhagavad Gita). Omul este o planta cereasca, un copac intors – spune Kabbala, vorbind despre radacinile ceresti.

Ca simbol al fertilitatii, arborele apare inclus in multiple ritualuri magice din multiple culturi, in toate timpurile si locurile. Uciderea spiritului unui copac primavara promoveaza sau grabeste cresterea, asociata unei revitalizari a spiritului.

O figura interesanta aparuta in mai multe culturi este aceea a “omului verde”, o figura protodionisiaca, zeu al vechii Europe, ce apare in ritualuri sau reprezentari sculptate medievale, este unul dintre cele mai puternice simboluri ale fertilitatii, – energia masculina care impregneaza pamantul cu viata, el insusi subiect al ciclului etern al decaderii si reinnoirii.

Apare ca fiu, iubit si pazitor al marii Zeite in cultura bazinului danubian. Din el descinde si  Dionisos ca fiu al lui Zeus in Grecia antica si multe ritualuri in care apar statui impodobite cu vegetatie, cu fete cu barbi uriase de frunze. Are corespondenti in  padurile din nordul Europei, in Irlanda si Scotia, ceremoniile lunii mai din Franta, Germania, Anglia si tara noastra.

Fragmente din Introducere in tehnici proiective – Mihaela Minulescu

Daca v-a placut acest articol:

3 Raspunsuri pentru “Interpretarea testului arborelui”

  1. clara moldovan says:

    interesant sa poti sti atat de multe de un om doar din desenarea unui copac

  2. perian steluta says:

    Buna ,am fost si am dat un test psihologic si mi-a dat sa fac un pom si l-am picat ,cred ca din cauza pomului .Cum sal fac sa iasa bine??Chiar mi se pare interesanta treaba cu pomul .

  3. naomik says:

    Super tare interpretarea testului. Mi-se potriveste perfect mai ales in cazul aflari momentului unei traume, etc … . Felicitarii celor care au postat.

Lasa un comentariu