Intentiile parintilor in cresterea copiilor



 

A fi parinte este o bucurie, dar este si o provocare permanenta. Parintii care isi iubesc copiii incearca sa faca tot ce este mai bun pentru ei sau pentru relatie.

Dar pentru a sti cum sa reactionezi corect fiind parinte, este necesara o cunoastere si o imbunatatire a abilitatilor si a metodelor de comunicare eficienta: „ A fi parinte presupune un sir nesfarsit de mici incidente, de conflicte periodice si de crize neasteptate care pretind o reactie. Iar reactia nu e lipsita de consecinte: ea influenteaza, in bine sau in rau, personalitatea si respectul de sine. Ne place sa credem ca numai un parinte in neregula reactioneaza in moduri nocive pentru copil. Dar, din nefericire, chiar si parintii afectuosi si bine intentionati invinovatesc, umilesc, acuza, ridiculizeaza, ameninta, mituiesc, pun etichete, pedepsesc, predica si moralizeaza.” (Haim Ginott)

Ce anume declanseaza aceste reactii la parinti? In primul rand ei reactioneaza astfel pentru ca, de cele mai multe ori, repeta patternuri din trecut, repeta propria istorie. Este foarte posibil ca raspunsul pe care il dau sa fie raspunsul pe care ei l-au primit in copilarie de la parintii lor.

Ei nu realizeaza ca vor ajunge sa faca aceleasi greseli pe care le-au facut parintii lor in relatia cu ei. Este de cele mai multe ori un proces inconstient care se declanseaza in momentul in care ajung si ei parinti.

Cuvintele pe care le folosesc parintii in momentul in care comunica sunt foarte importante. Ele au putere de distrugere sau au putere de vindecare. Ele pot de asemenea sa aline suferinta unui copil sau o pot agrava.

Daca parintii sunt constienti de aceste lucruri, atunci vor putea sa gestioneze mult mai bine relatia.

Foarte multi parinti cred ca este indeajuns daca isi iubesc copiii si daca se bazeaza pe intuitie, pe bun simt.

In realitate, nu este indeajuns: „ Ce am spune oricare dintre noi daca un chirurg ar intra in sala de operatii si, inainte ca anestezistul sa-si faca treaba, ne-ar atrage atentia: <<De fapt nu am cine stie ce experienta in chirurgie, dar imi iubesc pacientii si ma bizui pe bunul-simt?>> Am intra probabil in panica si ne-am salva viata fugind. In cazul copiilor ai caror parinti cred ca iubirea si bunul-simt sunt de ajuns nu este la fel de simplu. Asemenea chirurgilor, parintii trebuie sa capate o calificare speciala ca sa devina competenti in mestesugul de a raspunde cerintelor cotidiene ale copiilor.”

Este foarte important ca parintii sa constientizeze nevoile zilnice ale copiilor lor. Acestia nu au numai nevoi mari, fara de care nu pot supravietui, de tipul hranei sau adapostului, ci au si nevoi particulare care ii ajuta in dezvoltare si in crestere interioara (nevoia de a fi inteles, nevoia de a fi acceptat, de a se simti iubit, de a primi atentie pentru lucruri marunte, etc).

Nici un parinte responsabil nu doreste sa ii faca rau copilului. El vrea sa aiba un copil iubit si iubitor, care sa fie adaptat la societate si care sa fie fericit, dar, pentru a ajunge acolo, este important ca parintele sa isi invete copilul sa devina om, „adica o faptura avand compasiune, daruire si curaj, o persoana a carei viata se ordoneaza in jurul unui nucleu de putere si al unui cod de fair-play.”

 

Adaptare dupa Haim Ginott – „Intre parinte si copil”

Lasa un comentariu