Intelegerea emotiilor copilului

Daca va place ce cititi:


Elefant.ro - Premium

 

Parintii descopera adesea ca una dintre cele mai dificile si mai complicate datorii care le revin este aceea de a face fata emotiilor copiilor lor si comportamentului generat de acestea. Motivul este acela ca, atunci cand emotiile copilului sunt starnite, organismul sau se afla intr-o asemenea stare, incat nu ajungi la nici un rezultat incercand sa stai de vorba cu el si sa-i aduci argumente.

In multe situatii, reactiile copilului il fac pe adult sa se simta atat de frustrat, incat propriile emotii incep sa se agite.

Emotia a fost definita ca fiind o stare de agitatie a intregului organism. Atunci cand o persoana trece printr-o emotie, se produc anumite schimbari atat in simtamintele acelei persoane, cat si in comportamentul sau exterior, cum ar fi accesele de ras sau de plans, furia, incruntarea, irascibilitatea. Dar mai mult decat aceste efecte superficiale, emotiile produc schimbari si la nivelul anumitor functii ale organismului, precum circulatia sangelui, respiratia, activitatea glandulara sau procesele senzoriale.

Atunci cand realizezi ca emotiile dau peste cap, in mod real, echilibrul functiilor din organismul unui copil sau al unui adult poti sa intelegi de ce este atat de important sa eviti situatiile care pot genera emotii negative puternice. In primul rand, trebuie sa invatati sa va controlati propriile reactii emotionale, deoarece exteriorizarea emotiilor puternice nu face altceva decat sa starneasca si in ceilalti acelasi raspuns.

De asemenea, ar trebui sa fiti constienti de faptul ca, atunci cand copiii manifesta emotii puternice, este posibil ca si in voi, ca parinti, sa apara un raspuns emotional. Lucrul acesta nu face altceva decat sa complice si mai mult situatia, conducand la neintelegeri mai acute si, adesea, la aplicarea unei discipline aspre, pentru a mentine sub control comportamentul copilului agitat emotional.

Mai ales in domeniul emotional, copilul invata privind la parinti, la alti adulti importanti pentru el sau chiar la copiii mai mari. Atunci cand ii vad pe ceilalti exteriorizandu-si emotiile de nemultumire si de manie intr-un mod aspru si necontrolat, copiii invata ca o astfel de manifestare este buna de copiat.

Este un sfat bun acela de a nu lasa sa va scape de pe buze cuvinte aspre sau manioase. Nu puteti fi in siguranta atunci cand va lasati coplesiti, intr-un mod nedemn si injositor, de emotiile scapate de sub control. Cuvintele voastre si tonul pe care le rostiti reprezinta pentru copiii vostri lectii pline de influenta, cu privire la modul in care sa-si controleze ei insisi emotiile!

Desigur, cu totii facem greseli in aceasta privinta si, din cand in cand, ne pierdem cumpatul; insa intotdeauna ar trebui sa ne aducem aminte ca: „Idealurile sunt asemenea stelelor. Nu le putem atinge niciodata, dar ne putem stabili drumul dupa ele.” Si stabilirea corecta a directiei de urmat, in domeniul propriului comportament emotional, va va asigura un beneficiu dublu, pentru ca ea se va reflecta si in viata copiilor vostri.

Exista multe feluri de emotii. Cele pozitive – afectivitatea, incantarea, buna dispozitie, entuziasmul, speranta sau bucuria – intaresc sanatatea familiala si fericirea personala. In schimb, cele care au componente negative – mania, nemultumirea, dezgustul fata de ceva sau cineva, nefericirea, suferinta, dezamagirea, invidia, frica, gelozia sau rusinea – sunt daunatoare.

Este important sa invatati cate ceva despre aceste emotii si despre efectele pe care ele le au asupra copiilor, astfel incat sa puteti fi mai eficienti in tratarea lor, cand apar. In continuare vom aborda cateva dintre emotiile cu care parintii se confrunta cel mai frecvent.

Supararea

Aceasta este cea mai obisnuita emotie negativa din timpul primei copilarii. Copilul trebuie invatat, inca de timpuriu, cum sa faca fata simtamintelor de nemultumire si cum sa si le stapaneasca, deoarece ele il pot face sa-si piarda controlul asupra propriilor actiuni. Este nevoie de multa intelepciune din partea parintilor pentru a-l ajuta pe copil sa realizeze aceasta cucerire.

Copiii isi exprima supararea in multe feluri. De obicei, la copiii mai mici aceasta se manifesta prin accese de nervozitate, prin tipete, apnee (tinerea respiratiei) sau acte agresive, precum lovituri si muscaturi. Pe masura ce cresc, copiii invata adesea ca, atunci cand isi exprima nemultumirea in mod deschis, vor fi pedepsiti; astfel, ei incearca sa-si exprime supararea in alte moduri, bosumflandu-se, planuind sa se razbune, sugandu-si degetul mare, mancand peste masura, retragandu-se in camera lor sau refuzand sa vorbeasca.

Copiii se supara din multe motive. Unul dintre motivele pe care il intalnim frecvent la copiii mici este faptul ca parintii ii intrerup din anumite activitati care lor li se par deosebit de interesante (cum ar fi sa verse apa pe podea). Deseori, supararea este rezultatul interventiei parintelui care incearca sa-l oblige pe copil sa faca ceva ce el nu doreste (sa se imbrace sau sa mearga la toaleta).

Comportamentul la suparare se schimba, pe masura ce copilul creste. Pe parcursul primilor trei ani, majoritatea izbucnirilor de nemultumire ale copilului se manifesta prin eliberarea necontrolata a energiei acumulate, prin lovituri, muscaturi sau alte gesturi de felul acesta.

Aceste izbucniri apar pe neasteptate si, de multe ori, fara nici un semnal de avertizare. Ele se pot intampla frecvent, dar de cele mai multe ori dureaza mai putin de cinci minute. Pe masura ce copilul creste, nemultumirea incepe sa fie indreptata mai mult asupra obiectului sau persoanei care a generat-o; este mai putin violenta, mai simbolica si mai verbala.

Pe masura ce copiii incep sa se asocieze cu alti copii, se inregistreaza o intensificare a izbucnirilor de nemultumire, datorata conflictelor care apar in legatura cu obiectele sau cu locul de joaca; uneori, intre copii au loc atacuri fizice sau verbale, aruncandu-si unul celuilalt tot felul de porecle jignitoare. Copiii se supara si atunci cand datorita vocabularului lor limitat, nu reusesc sa-i faca pe ceilalti sa inteleaga ce spun sau ce vor. Nu este simplu sa intelegi sentimentul de
nemultumire si sa stii cum sa-l tratezi. Adesea, copiii se supara cu usurinta daca nu se simt bine, chiar daca este vorba doar de o raceala.

Supararea este mai des intalnita la copiii care sunt in convalescenta dupa o boala grava, decat la cei care nu au fost bolnavi. De asemenea, ea se pare ca izbucneste mai frecvent inainte de ora mesei, decat in oricare alt moment al zilei. Cauza acestei realitati este, probabil, dubla. Copiii sunt obositi si iritabili datorita scaderii glicemiei inainte de masa, iar parintii sunt, de obicei, mai ocupati, in acest timp, cu pregatirea mesei, astfel ca nu reusesc sa-si supravegheze copiii
indeaproape sau sa le satisfaca nevoile emotionale de dragoste asa cum ar dori micutii.

Supararea este, de asemenea, legata si de mediul in care se afla copilul. Cu cat sunt mai multi adulti in casa, cu atat este mai probabila izbucnirea unei crize de nemultumire la copil. Atunci cand parintii trec dintr-o data de la o metoda de disciplina la alta, apar mai multe izbucniri de nemultumire. S-a observat, de asemenea, ca acei copii care se afla in procesul acomodarii cu mersul la toaleta sunt mai predispusi la suparare dupa noptile cand se mai intampla sa
ude patul, decat dupa cele in care s-au pastrat uscati.

Se pare ca sunt dezamagiti de propriul comportament si devin frustrati. In acelasi timp, cercetarile au reliefat ca, in cazul copiilor care merg la gradinita, starile conflictuale si izbucnirile de suparare sunt mai frecvente cand copiii au la dispozitie un spatiu de joaca mic, decat atunci cand acesta este mai larg.

Numarul limitat de jucarii sau de alte lucruri pe care toti copiii le-ar prefera in acelasi timp este, de asemenea, un factor generator de suparare. Acesta este motivul pentru care bancheta din spate a automobilelor este, atat de adesea, scena unor adevarate batalii intre frati.

Una dintre cauzele pentru care nemultumirea este atat de obisnuita printre copiii mici este aceea ca unui copil nu-i ia prea
mult timp sa descopere ca accesele de nemultumire reprezinta o metoda usoara si rapida de a obtine ce doreste. Parintilor nu le place sa-si vada copiii suparati. De aceea, fara sa se gandeasca prea mult, ei nu fac altceva decat sa le incurajeze comportamentul irascibil, oferindu-le ce doresc pentru a-i impaca, in loc sa astepte pana cand acestia isi depasesc izbucnirile emotionale.

Pe parcursul anilor de dinainte de scoala, baietii au tendinta de a manifesta mai multe accese de suparare decat fetele, pentru ca, de obicei, parintii dezaproba mai mult izbucnirile de nemultumire ale baietilor decat ale fetelor.
In general, atunci cand un copil devine nemultumit, indiferent care ar fi motivul, te poti astepta la anumite feluri de exprimare a nemultumirii si trebuie sa fii pregatit sa-l ajuti sa-si trateze mania intr-un mod mai degraba constructiv, decat distructiv.

Simtamintele de manie ale copilului nu trebuie sa fie negate, deoarece pentru el sunt foarte reale. Nu trebuie sa-l faci sa se simta vinovat ca are aceste simtaminte, ci trebuie sa-l inveti sa le trateze intr-un mod constructiv.
Una dintre caile prin care copilul poate invata acest lucru este comportamentul tau. Si tu, ca adult, te poti mania cu privire la anumite lucruri, dar nu trebuie sa dai frau liber simtamintelor de nemultumire.

Chiar daca esti suparat, te poti comporta cu mult calm, fara sa te lasi dominat de emotii, folosind aceste simtaminte pentru a schimba situatia care a generat nemultumirea. Pentru ca supararea poate fi provocata de multe lucruri diferite, este foarte important sa determini adevaratele cauze si sa le tratezi in mod direct pe acestea, in loc sa reactionezi fata de starea de nemultumire, in sine.

Sa nu te simti amenintat atunci cand copilul tau se supara. Adu-ti aminte ca este un copil, neadaptat cadrului social, si ca, probabil, actioneaza normal (chiar daca neplacut), pentru varsta lui. Tu, pe de alta parte, esti un adult care, printr-o stapanire de sine matura, poti tempera furtunile emotionale ale copilului tau.

Iata cateva sugestii care te pot ajuta sa previi izbucnirile de nemultumire ale copiilor tai sau manifestarea lor neplacuta si violenta.

1. Propria stapanire de sine reprezinta cea mai buna garantie pentru autocontrolul copiilor tai.
2. Copilul nu trebuie sa aiba prea multi „sefi”, care sa-i dea instructiuni contradictorii si care sa aiba asteptari contradictorii din partea lui. Cooperarea intre parinti este cea mai importanta.
3. Fiecarui copil trebuie sa i se ofere o disciplina si o indrumare consecventa inca de la primele semne de nemultumire, in loc sa se astepte pana cand ajunge sa-si exteriorizeze supararea intr-un mod violent si suparator.
4. Trebuie sa-i porti de grija copilului printr-o rutina flexibila, care sa-i asigure hrana, odihna si activitatea, inainte ca el sa resimta acut si dureros nevoia de ele.
5. Trebuie sa faci tot posibilul pentru a evita oboseala sau agitatia excesiva.
6. Trebuie sa raspunzi cu promptitudine cererilor de ajutor ale copilului, inainte ca el sa devina nemultumit.
7. Nu ar trebui sa-i ingadui copilului sa obtina prin izbucniri de nemultumire ceea ce doreste; cu alte cuvinte, nu incuraja aceasta.
8. Ajuta-ti copilul sa invete cum sa obtina ce doreste printr-un comportament lipsit de manie. Aceasta poate insemna sa-l inveti cum sa ceara ce doreste, sa astepte pana cand ii vine randul, sa aduca argumente pentru a convinge, sau chiar sa spuna: „Te rog!”
9. Cu mult calm, ajuta-ti copilul sa gaseasca satisfactie in inlocuitori ai lucrurilor pe care le doreste si nu le poate avea, inainte de a deveni nemultumit.
10. In caminul tau trebuie sa domneasca o atmosfera calda, din punct de vedere emotional. Atunci cand viata copilului este plina de emotii pozitive, exista mai putine sanse ca cele negative sa fie exprimate.
11. Spune-i clar ce anume este ingaduit si ce nu, in ceea ce priveste comportamentul. De exemplu: „Nu ai voie sa strigi la mine. Cand vei vorbi pe un ton linistit, te voi asculta.”

Urmatorul articol: Agresivitatea si accesele de manie la copii

 

,

Daca v-a placut acest articol:

Lasa un comentariu