Insuccesul scolar la copiii cu probleme clinice



 

Copiilor cu rezultate slabe la invatatura li se reproseaza adesea lenea, incapatanarea, li se pun etichete de „copil rau”, „prost”, „needucat”, etc., sunt pedepsiti acasa si la scoala, chiar loviti si agresati verbal.

Ca urmare a insuccesului la invatatura, atat parintii cat si cadrele didactice manifesta fata de ei exigente pe care copiii nu pot sa le satisfaca. Toate aceste reprosuri si exigente adresate copiilor, nu fac decat sa accentueze starea in care se afla, cu repercursiuni si mai profunde fata de capacitatea de a-si insusi cunostintele scolare si de a-si adapta comportamentul la cerintele scolare.

Dificultatile de insusire a cerintelor scolare, se observa relativ usor de catre parinti sau de catre cadrele didactice, dar din pacate de cele mai multe ori nu li se acorda intelegerea necesara, acestia limitandu-se la o atitudine agresiva fata de copil.

Cauzele insuccesului la invatatura trebuie depistate din timp, iar copiii sa beneficieze de programe psiho-educationale si medicale personalizate.

Iata cateva din cauzele insuccesului la invatatura, cel mai des intalnit si care necesita atentia diferitilor specialisti – psiholog, medic, pedadog si nu in ultimul rand a parintilor care trebuie sa inteleaga si sa sprijine copilul pe parcursul dezvoltarii.

O categorie aparte de copii cu dificultati de achizitie a cerintelor scolare sunt copiii cu probleme clinice, cu intarziere temporara in dezvoltarea psihica.

Cauzele intarzierii in dezvoltare sunt variate, ele pot aparea ca urmare a unor afectiuni pe care le-a suferit mama in timpul sarcinii, la nastere – in special nasterile premature, a unor traumatisme, precum si datorita unor afectuni suferite de copil in etapele timpurii ale vietii, etc.

In general in perioada prescolara intarzierea se observa mai greu, prezenta trasaturilor de intarziere constand intr-un comportament spontan, stangacii in activitate sau la autoservire, tendinta de a se implica in jocuri caracteristice etapelor mai mici de varsta, preferinta pentru joc in detrimentul oricarei activitati.

Deoarece la gradinita copiii nu sunt supusi unui regim de cerinte ferm reglementat, iar familia si educatorul privesc aceste trasaturi comportamentale cu indulgenta spunand adesea „ e copil”, nu se instituie masuri eductive adecvate si personalizate.

In mediul scolar, aceste trasaturi devin evidente, deoarece copiii se integreaza cu greu in activitate, nu receptioneaza si nu indeplinesc corect cerintele scolare, se comporta ca la gradinita.

In unele cazuri, intarzierile in dezvoltare sunt mai usoare si se refera la imaturitatea sferei emotiv – volutive, alteori insa, la acestea se pot adauga intarzieri in dezvoltarea gandirii, iar copiii au dificultati de intelgere si interpretare a materialului scolar.

Copiii cu intarzieri in dezvoltare ale caror dificultati nu au fost depistate la timp si au promovat fara a avea cunostintele si deprinderile necesare sunt mult mai greu de recuperat, deoarece ajung treptat la retardare mentala. Aceasta stare se reflecta in comportament – fatigabilitate crescuta, iritabilitate accentuata, absenta interesului scolar – lipsa de concentrare, se plictisesc, sunt agitati sau inerti.

Fara o interventie specializata, acesti copii ajung la esecul scolar si la abandonul scolar. Recuperarea presupune evaluarea si identificarea cauzelor precum si elaborarea unui plan de masuri speciale, cum ar fi:

· Tratament curativ (daca este cazul)
· Abordare individualizata in procesul de invatare – solicitarea componentelor pozitive ale personalitatii lor.
· Strategii comune de abordare aplicate la scoala si acasa.

Aproape toti copiii cu intarziere in dezvoltare, fara alte complicatii – cum ar fi de exemplu dizabilitatile senzoriale, pot obtine rezultate scolare bune, cu conditia sa fie identificati din timp si sa beneficieze de o atitudine educationala strict individualizata (in jur de 6 luni/3 ori pe sapt etc.).

Copiii cu stari astenice

In functie de cauzele care le determina, starile astenice se impart in stari de astenie cerebrala si stari astenice somatogene.
Starile astenice somatogene sunt amplificate adesea de atitudinea nepotrivita a familiei, cadrelor didactice, precum si a actiunilor unor factori traumatizanti (neintelegeri in familie, pierderea unei persoane dragi, starea materiala deficitara etc.)

O trasatura comuna starilor astenice (indiferent de cauzele care le-a determinat) o constituie perturbarea activitatii de invatare, in conditiile unei capabilitati cognitive nealterate.

La acesti copii intervine rapid oboseala, acuza dureri de cap, par tot timpul epuizati nervos si in consecinta se observa o slabire a atentiei si memoriei. Desi nu intampina dificultati de vorbire, ei isi insusesc cu dificultate scrisul, cititul, socotitul.

La citire – pierd adesea randul, tind sa citeasca „pe ghicite”, nu delimiteaza corect propozitiile etc.

La scris fac anumite greseli, nu termina literele sau cuvintele, omit cuvinte sau silabe, contopesc mai multe cuvinte.

La aritmetica isi insusesc cu greu notiunea de numar si intampina dificultati la calculul oral, memoreaza cu greu tabla inmultirii, nu retin datele problemei, ceea ce-i impiedica sa le inteleaga si sa le rezolve.

Gradul de manifestare a problemelor descrise mai sus depinde atat de starea copilului cat si de conditiile in care el isi desfasoara activitatea.

Odata cu acumularea oboselii si in lipsa unor conditii optime de munca, eficacitatea activitatii se reduce simtitor. De asemenea anumite particularitati de manifestare se pot observa si in comportamentul lor. Unii sunt nelinistiti, agitati, exagerat de iritabili, plangareti etc., – altii dimpotriva sunt apatici, sfiosi, lenti, inhibati, nesiguri, tematori.

In situatia in care tulburarea activitatii psihice apare foarte devreme, se manifesta printr-o oarecare insuficienta a gandirii, copilul fiind capabil totusi sa acumuleze un bagaj de cuvinte satisfacator si sa aiba reprezentari despre mediul inconjurator.
Simptomatologia descrisa se manifesta mai accentuat in cazurile de astenie cerebrala.

Astenia cerebrala – poate fi determinata de diverse procese inflamatorii cerebrale – necesita investigatii medicale de specialitate si tratament adecvat – dar si o abordare psihoeducationala personalizata.

Copiii cu astenie raspund adesea in fata provocarilor scolare cu „nu stiu, „nu pot”, „am uitat”.

In cazurile de astenie somatogena – printre particularitatile acestor copii se remarca:

– oboseala accentuata, dureri de cap, iritabilitate
– tulburari ale somnului, scaderea poftei de mancare, instabilitatea dispozitiei, rezistenta scazuta, agitatie motrica, productivitatea activitatilor scazuta.

Desi astenia determina frecvent insuccesul copiilor la invatatura, in conditiile intelegerii corecte a acestei stari si initierii masurilor medicale si psihoeducationale adecvate, copiii cu probleme clinice pot depasi cu succes dificultatile scolare.

 

 

Lasa un comentariu