Influenta ereditate-mediu asupra fiintei umane



Dezvoltarea psihica este un concept fundamental pentru psihologia copilului, pentru ca de continutul si valoarea lui explicativa si interpretativa depinde abordarea tuturor celorlalte probleme.

Psihologia contemporana considera ca viata psihica, asa cum se prezinta la omul adult, este rezultatul unui lung proces de dezvoltare care este multideterminat si multiconditionat.

Intre factorii si conditiile care intervin, trei sunt considerati fundamentali, in sensul ca lipsa lor ar face imposibila sau ar compromite dezvoltarea psihica. Acestia sunt: ereditatea, mediul, educatia.

Ereditatea si rolul sau in dezvoltarea fiintei umane

Primul dintre factorii fundamentali care se manifesta este ereditatea.

Definitie:
Ereditatea este proprietatea fiintelor vii de a transmite urmasilor caracterele dobandite de-a lungul filogenezei  (proces de dezvoltare a vietii pe Pamant).

Mecanismul transmiterii acestor caracteristici este codul genetic, adica totalitatea genelor caracteristice unei specii si a modului lor de organizare.

Specia umana are circa 40.000 de gene organizate in 46 cromozomi care formeaza 23 de perechi. La fiecare fiinta umana materialul genetic provine de la parinti, astfel: 23 de cromozomi de la mama si 23 de cromozomi de la tata. Genele sunt organizate intr-un mod propriu la fiecare si astfel formeaza un genom unic, care intrand in interactiune cu mediul formeaza fenotipul.

Biologia contemporana a demonstrat rolul determinant al ereditatii in formarea si dezvoltarea organismului. Se transmit ereditar:

  • particularitati de statura si greutate;
  • caracteristici structurale si functionale ale diverselor organe;
  • specificul structural si functional al sistemului nervos si al organelor de simt;
  • particularitati ale biochimismului sanguin;
  • aspecte fizionomice caracteristice (forma fetei, calitatea tenului, culoarea ochilor si a parului, etc.).

Pentru a se releva in ce fel contribuie ereditatea la dezvoltarea psihica s-au facut urmatoarele tipuri de cercetari:

  • asupra particularitatilor fizice si psihice ale parintilor si copiilor in scopul relevarii gradului de asemanare;
  • asupra particularitatilor psihice ale mai multor generatii pentru a vedea ce ramane constant si ar putea fi legat de ereditate;
  • privind felul in care se dezvolta din punct de vedere psihic, cei care s-au nascut cu deficiente ereditare;
  • asupra asemanarilor si deosebirilor intre gemenii monozigoti si dizigoti; asupra familiilor celebre pentru a se vedea la cati dintre membrii ei se manifesta o anumita aptitudine.

Asa s-a cercetat familia renumitului compozitor J.S.Bach.

Analiza datelor obtinute prin cercetarile amintite a dus la urmatoarele concluzii privind rolul ereditatii:

  • Ereditatea este un factori necesar pentru dezvoltarea psihica pentru ca ea asigura baza organica a fiecarui fenomen sufletesc.
  • Ereditatea este un factor potential si polivalent, adica fara interventia celorlalti doi factori fundamentali, potentialul ereditar nu se transforma in componente ale vietii psihice. Este polivalent pentru ca pe aceleasi premise ereditare se pot forma componente diferite ale vietii psihice in functie de felul in care au actionat mediul si educatia.

De exemplu, pe baza aceleiasi activitati cerebrale fine, din lobul temporal, se pot forma si aptitudini muzicale dar si pentru limbi straine.

  • Aportul ereditatii nu este acelasi pentru orice varsta sau pentru orice componenta psihica. Ereditatea actioneaza mai puternic la varstele timpurii, in cazul formarii unor procese si functii psihice mai apropiate de ale animalelor, asa cum sunt cele senzoriale, perceptive, motrice, contribuie mai mult la dezvoltarea unor componente ale personalitatii cum ar fi temperamentul si aptitudinile.
  • Ereditatea nu este suficienta pentru dezvoltarea psihica pentru ca ea nu se transforma automat in componente ale vietii psihice umane. De exemplu, copiii crescuti de animale si-au format comportamente ca ale fiintelor cu care au vietuit si astfel ereditatea a fost modificata in manifestarile ei, de mediul in care au crescut.
  • In acord cu nivelul general de dezvoltare al stiintelor, din acest moment este corect sa se considere ca „ereditatea asigura premisele vietii psihice”.

Mediul si rolul sau in dezvoltarea psihica umana

Cel de-al doilea factor fundamental al dezvoltarii psihice poate fi definit astfel:

Mediul este totalitatea influentelor naturale si sociale, fizice si spirituale, directe si indirecte, organizate si neorganizate, voluntare si involuntare, care constituie cadrul in care se naste, traieste si se dezvolta fiinta umana.

Prin urmare, conditiile de mediu sunt foarte variate si actioneaza asupra tuturor dimensiunilor fiintei umane. Conditiile geografice si, in deosebi, cele climatice influenteaza metabolismul si alte functii ale organismului.

Regimul climatic are importanta pentru dezvoltarea fizica generala si pentru activitatea creierului si in ultima instanta pentru evolutia psihica.

Dar pentru acestea din urma, sunt si mai importante influentele de urmatoarele feluri:

  • socio-economice, privind conditiile materiale de existenta;
  • socioprofesionale, reprezentate de statutele si rolurile profesionale ale celor din jur;
  • socioculturale, referitoare la mijloacele de instruire, la accesul la cultura si la nivelul de scolarizare si pregatire a celor din preajma;
  • socioafective, referitoare la frecventa si calitatea legaturilor cu ceilalti si la climatul afectiv ce genereaza procese si stari afective iferite si contribuie la formarea de atitudini si insusiri de personalitate.

Aceste tipuri de influente se exercita in ponderi diferite si cu grade diferite de intensitate, in functie de fiecare tip de mediu cu care fiinta umana interactioneaza  dupa nastere. Primul mediu care exercita astfel de influente este mediul familial.

Pentru cei mai multi copii intre zero si trei ani, mediul familial este cel ce le stimuleaza si asigura dezvoltarea psihica. Pentru o parte dintre copiii intre un an si trei ani poate sa intervina si mediul cresei. Mai departe, intra in actiune mediul gradinitei, scoala primara, cea gimnaziala, liceala, postliceala, universitara, postuniversitara.

In timpul anilor de scoala se adauga si mediul reprezentat de grupul informal alcatuit din prieteni si cunostinte. Dincolo de anii scolii incepe sa actioneze mediul locului de munca. Apoi comunitatea rurala sau urbana, zona tarii si a continentului unde se desfasoara viata fiecaruia.

De cele mai multe ori, intre influentele exercitate de aceste medii sunt relatii de convergenta si acest fapt sustine favorabil dezvoltarea psihica. Dar pot fi si relatii divergente si, in acest caz, dezvoltarea poate intarzia si poate fi mai dificila.

Pentru a se demonstra rolul mediului in dezvoltarea psihica umana s-au facut urmatoarele tipuri de cercetari:

  • asupra copiilor care vin din familii defavorizate, in comparatie cu cei ce vin din familii cu conditii foarte bune de viata;
  • asupra copiilor ce apartin unei familii care prin munca parintilor este mai izolata de comunitatile umane;
  • asupra celor ce prin emigrare si-au schimbat brusc mediul de viata;
  • asupra elevilor din scoli, rurale sau urbane, scoli centrale si scoli periferice din marile metropole;
  • asupra copiilor crescuti de animale;

Inainte de a preciza rolurile mediului, aceste numeroase cercetari au aratat pe de o parte, ca acesta nu exercita doar influente pozitive ci si negative, si, pe de alta parte, ca numai un singur mediu nu poate asigura dezvoltarea cat mai deplina a fiintei umane. De aceea, reducerea relatiilor cu unele medii, la care ne-am referit, limiteaza drastic dezvoltarea psihica a copiilor si tinerilor.

Cu privire la rolurile mediului, aceleasi cercetari au aratat:

Mediul este primul mare „transformator” care actioneaza asupra fondului ereditar al fiecaruia, il activeaza si il face sa contribuie la dezvoltarea psihica.

Este factor de socializare pentru ca in mijlocul celorlalti fiecare invata sa comunice, sa coopereze si sa colaboreze cu cei din jur. Pregateste pe fiecare pentru a avea acces la cultura comunitatii in care s-a nascut.

Da semnificatie sociala comportamentelor fiecaruia si le face sa fie de tip uman.
Genereaza valori si criterii apreciative care devin factorii principali ai orientarii, dezvoltarii individului.
Mediul poate exercita atat influente pozitive cat si negative care trebuie contracarate de cel de-al treilea factor fundamental, educatia.

Mediul este un factor necesar, dar nu suficient pentru dezvoltarea deplina a fiintei umane.

 

Fragment din Psihologia copilului – Tinca Cretu

Lasa un comentariu