Infirmitatea secolului XXI –NOUL analfabetism, noua sclavie



 

La sfatul unui prieten, am citit Televizorul, computerul sau cartea in timpul liber, de pe ScriTube.
Textul preluat de pe scritube are cateva sublinieri pentru a atrage atentia asupra pericolului in care ne aflam noi toti, mai ales copiii nostri, copii ai generatiei crescute cu televizorul si calculatorul.

ANALFABÉT, -A, analfabeti, -te, s.m. ti f., adj. (Persoana) care nu stie sa scrie si sa citeasca; nestiutor de carte. Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète.

Nu stie sa citeasca poate avea doua cauze:

1. Nu a invatat niciodata sa citeasca
2. A invatat, dar a uitat sa citeasca

Studiile realizate in America demonstreaza ca “majoritatea” tinerilor intampina mari dificultati in intelegerea unui text ce depaseste nivelul gimnaziului, in a trage concluzii dincolo de faptele simple, in a urmari punctul de vedere al autorului sau succesiunea unei argumentatii, ori in a-si prezenta propriile argumente. Copiii nu pot intelege -patrunde semnificatia-, nu-si pot aminti si explica tot ceea ce au citit.

Exista, oare, o legatura intre vizionarea TV, statul in fata computerului si declinul abilitatii de a citi? Un studiu facut pe un grup de 500 de copii intre 9 si 10 ani, a indicat faptul ca, toti au declarat ca prefera sa se uite la televizor, sau sa foloseasca computerul in scop recreativ decat sa citeasca.

Aceasta este, de fapt, situatia generala la nivelul tuturor societatilor occidentale, unde s-a generalizat ritualul zilnic al vizionarii TV sau al activitatii in fata monitorului ccomputerului. Chiar si in Romania este usor de constatat ca nici copiii si nici tinerii crescuti cu TV si calculator nu mai citesc carti.

“Urmarirea emisiunilor TV si navigarea pe internet sunt mai provocatoare, mai relaxante, nu pretind niciun efort, spun copiii, si de aceea le prefera” . Nici adultii, chiar cei cu studii superioare, nu mai citesc carti. Le este lene!! Sufera majoritatea de o atrofiere a creierului, ramas mult timp nefolosit, dupa terminarea studiilor.

Cercetarile si anchetele asupra comportamentelor de consum de programe audio- vizuale ale elevilor, realizate prin contract cu CNA de catre CURS SA (coordonator principal prof. dr. Dorel Abraham), in cooperare cu Centrul de Studii Media si Noi Tehnologii de Comunicare, Universitatea Bucuresti in 2005, precum si un numar impresionant de studii efectuate in ultimii patruzeci de ani in mai multe tari, converg spre concluzia ca televiziunea reuseste sa impuna in scurgerea istorica a generatiilor si a tipologiilor culturale ale identitatii umane o noua generatie – cea a carei formare este mediata in principal de televiziune (de semnele televiziunii si mai putin de semnele culturii scrise, ale cartii indeosebi).

Datele anchetelor releva acest fenomen istoric inedit: copiii si adolescentii de astazi au devenit si in Romania prima generatie care, fizic si simbolic, creste cu televizorul. Acesta s-a instalat de mai mult timp ca membru central al familiei ca furnizor de modele culturale (evident, pseudomodele) si stiluri de viata mai puternic decat scoala, familia si cultura cartii. Televiziunea preia – ca rol principal acela de mediator cultural – si exercita succesiv sau simultan rolul de mama, de doica, de parinte si de invatator sau profesor, de pedagog national.

Televiziunea, devenita atotputernica in zilele noastre, a ajuns a fi un incubator si o pepiniera in care cresc la scara planetara exemplarele unei noi linii in evolutia speciei umane – video-copiii, cum ii numeste Sartori; un produs deviat de la modelul uman definit prin cultura scrisa si vorbita si transformat prin televiziune in homo videns.

Multi ganditori acuza raritatea canalelor TV (in afara celor de desene animate) destinate in mod special copiilor de varsta scolara, adolescentilor si tinerilor, ceea ce are ca efect faptul ca, in medie, 80% dintre emisiunile vizionate de copii sunt adresate, de fapt, adultilor.

Indicatorul “audienta cumulata” (toti cei care privesc la TV in decursul unei saptamani, indiferent de durata vizionarii) arata ca, practic, toti elevii sunt in contact cu televizorul, in timp ce procentul celor care citesc carti scade dramatic, iar lectura se reduce preponderent la fragmente literare cerute/recomandate de programele scolare.

Tabloul lecturii este chiar sumbru: copiii si tinerii din zilele noastre nu mai citesc decat subtitrarea filmelor difuzate la TV sau “titlurile zilei” din cadrul jurnalelor de stiri TV. Este evidenta predilectia copiilor pentru canalele TV comerciale.

Majoritatea copiilor percep televiziunea ca pe un reper dupa care isi orienteaza viata si chiar modul de a gandi lumea. Aproape doua treimi dintre elevi apreciaza ca televiziunea este importanta sau foarte importanta pentru viata lor!

Televiziunea apare, astfel, in postura de principal promotor al valorilor succesului, ca realizare de imagine in care valorile materiale sau sclipirile spectaculare eclipseaza valorile intelectuale, rezultand un tablou confuz de valori. Totusi, familia si scoala concureaza televiziunea (inca) si previn inca instalarea ei ca un mediator absolut al structurarii modelului valoric al copiilor.

Astfel, valori fundamentale ca adevarul si respectul (compasiunea, generozitatea), prin excelenta valori etico-morale, sunt considerate ca fiind invatate de la familie, in proportoie de 65%, respectiv 79%. Scoala detine inca o influenta semnificativa in cultivarea unor valori civice si socio-profesionale ca: libertatea de expresie (49%), creativitatea (67%), competenta (61%), comportamentul activ (49%), cultura civica (82%), patriotismul (53%).

Functia principala a programelor de televiziune este de a pregati creiere disponibile pentru publicitate, asa cum declara chiar directorul general al TF1, cel mai puternic canal TV din Franta.

Anchetele au aratat ca peste 51% dintre copii urmaresc cu regularitate publicitatea TV. Astfel, publicitatea ii pregateste temeinic pe copii si pe adolescenti pentru o societate a consumului. Ei sunt abordati de televiziune in ansamblu si in special de publicitate, ca viitori buni consumatori.

De altfel, obisnuinta de a citi a fost substituita cu vizionarea TV sau cu navigarea pe internet si pentru cei mai multi dintre adulti. Diferenta dintre copii si adulti este, insa, semnificativa. Cu toate ca multi dintre adulti se uita astazi la televizor sau stau in fata calculatorului mai mult decat citesc carti, fata de tinerii crescuti in fata micului ecran sau in fata monitorului, au avantajul ca, atunci cand citesc o carte, inteleg din continutul acesteia cu mult mai mult decat pricep tinerii generatiei TV/Internet, parcurgand aceeasi carte.

Deci nu este vorba de o lipsa de maturizare ideatica, ci de incapacitatea de a intelege sau a lega sensul cuvintelor in fraza.

Cercetatori din Olanda (Universitatea Leyden) au identificat principalele mecanisme prin care televiziunea submineaza lectura:
– televiziunea anuleaza satisfactia pe care o produce lectura inlocuind-o cu placerea facila a micului ecran si, astfel, inhiba dezvoltarea abilitatilor necesare citirii;

vizionarea solicita un efort mental inferior celui cerut de lectura, ceea ce-l face pe copil sa gaseasca cititul ca fiind prea dificil;

– dependenta de televizor/calculator micsoreaza timpul pe care copiii sunt dispusi sa-l petreaca spre a gasi raspunsul la problemele pe care trebuie sa le rezolve si, ca atare, ingreuneaza sau descurajeaza desfasurarea unei activitati precum cititul. Aceasta activitate necesita ragaz pentru reflectie, rabdare si tenacitate in decodarea semnificatiilor;

lectura elibereaza imaginatia, trebuie sa construiasca, sa se imagineze intelesul cuvintelor, al lucrurilor citite. Televizorul blocheaza procesul imaginativ, oferind imaginile de-a gata (deja formate);

– lectura presupune un ritm mai lent sau mai rapid, in functie de capacitatea de intelegere a textului, in timp ce televiziunea, impunand un ritm foarte alert, cel al derularii imaginilor depaseste capacitatea omului de a procesa informatia;

cititul inseamna concentratia mintii, dezvoltarea atentiei, iar televizorul, dimpotriva, sustine o atitudine pasiva, atentia nefiind dirijata din interior, ci captivata si sustinuta prin stimuli externi.

Cercetarile mai arata, de asemenea, ca, in cazul in care o primesc de la televizor, copiii proceseaza informatia in mod diferit decat atunci cand o lectureaza: “Cei care au vazut povestea la televizor au descris efectele vizuale si actiunea personajelor, in timp ce grupul care a lecturat textul a descris mai mult dialogul povestirii si a dat in mod semnificativ mai multe informatii despre continutul textului si despre personaje.”

Obisnuiti cu televizorul, copiii asteapta ca lectura sa le puna la dispozitie (sa aduca cu sine) si imaginile, asteapta ca intelesurile sa fie primite de-a gata, ca cititul sa fie comod, relaxant si pasiv, ca ritmul in care se primesc informatiile sa fie rapid, caci, altfel, isi pierd rabdarea. Daca asteptarile le sunt inselate, prin confruntarea cu o experienta cu totul diferita, atunci se plictisesc, incep sa se gandeasca la altceva sau pur si simplu citesc alunecand peste litere si cuvinte, fara sa priceapa sensul!

Prin prisma celor prezentate anterior, se poate ajunge la concluzia ca structura corticala a celor care au crescut cu televizorul ca baby-sitter va defavoriza in mod decisiv capacitatea de a citi.

Asadar, incapacitatea de a citi a copiilor de astazi nu e data atat de indispozitia pe care ei ar arata-o fata de aceasta activitate, care cere un efort mai mare decat o vizionare TV, cat mai cu seama, e data de o dezvoltare sub limitele normale a cortexului, fenomen care ingreuneaza intelegerea si insusirea semnificatiei lucrurilor citite!

Pentru copiii societatii tehnologiei moderne, cartea se pare ca este un lucru plicticos, fiindca nu o mai poate citi, urmari si intelege.

Prin urmare, calculatorul, ca si televizorul, indiferent de utilizarea sa, constituie un important factor de stres pentru creierul uman. In cazul computerului, insa, analiza trebuie particularizata in functie de modul in care este utilizat.

De exemplu, nu acelasi lucru este sa citesti un text pe ecran cu a uita de sine, lasandu-te absorbit in spatiul virtual al jocurilor video. Impactul negativ are o intensitate mult mai mica atunci cand calculatorul este folosit ca instrument pentru informare si cercetare sau pentru invatare. De altfel, folosirea Internetului ca resursa pentru educatie se bucura de un sprijin aproape universal din partea elevilor, studentilor, parintilor, profesorilor, institutiilor.

Concluzionand, cercetatorii afirma ca, proportional cu timpul acordat vizionarii TV si jocurilor pe calculator, scade capacitatea copiilor de a mai adanci intelesurile ascunse dincolo de randurile parcurse prin citire, de a gandi, de a face conexiuni, iar rezultatele scolare si performantele lor intelectuale sunt din in ce mai slabe.

Consecintele sunt la fel de dramatice si in cazul adultilor: atrofierea tuturor functiilor de gandire, simultan cu intrarea in ceata, care ii fac sa-si traiasca viata ca pe un teatru al absurdului. Nu mai vad sensul nicaieri, nu mai deosebesc valorile, traiesc totul intr-o continua confuzie.

Totodata, cei care apeleaza excesiv la vizionare TV sau la activitati recreative asistate de calculator sunt predispusi si altor riscuri ca:

tulburari de limbaj;
– probleme de atentie cu sau fara hiperactivitate ;
– deficiente de invatare;
– apatie si dezinteres pentru lectura, pentru citit;
– afectarea capacitatii de memorare, a imaginatiei, a vointei, a motivatiei;
– cresterea gradului de irascibilitate, agresivitare,impulsivitate;
– tulburari de somn, anxietate;
– efect hipnotic si dependenta.

Adultii, parinti si profesori, principalii factori de indrumare, consiliere si educare a copiilor au sarcina de a organiza si supraveghea timpul liber al acestora. Astfel, ei trebuie sa selecteze activitatile recreativ-distractive sanatoase si utile pentru copii si sa-i orienteze spre ele, pentru a le asigura o dezvoltare adecvata si armonioasa.

“Nu este alta mai frumoasa si mai de folos in toata viata omului zabava, decat cetitul cartilor”.(Miron Costin)

“Un popor, ca si orice om in parte, atata pretuieste cat a inteles din Evanghelie si cat poate sa urmeze invataturii lui Iisus”. (Academician Simion Mehedinti 1869-1962)

 

Sursa : vorbindinliniste.blogspot.com

Un raspuns pentru “Infirmitatea secolului XXI –NOUL analfabetism, noua sclavie”

  1. Mirela says:

    Foarte adevarat!

Lasa un comentariu