Indruma-ti copilul spre o cariera de succes



mycloset.ro

Cultiva increderea in copilul tau

 

Ce este increderea in sine?

Increderea in propria persoana este sentimentul de superioritate, narcisist, centrat pe propria persoana. Este sentimentul capacitatii  de a raspunde la orice problema sau pericol si impresia despre propria persoana ca fiind o persoana speciala

(Kavkios, 2004).

 

Impresia ca noi ca persoane suntem importante si speciale este fundamentata de trei factori:

  • De abilitatile noastre practice care ne permit sa raspundem activitatilor profesionale, sociale, culturale si sportive
  • De recunoasterea, acceptarea si dragostea celorlalti
  • De abilitatea noastra de a raspunde cu tarie si demnitate momentelor critice ale vietii noastre personale precum boli, separarea sau decesul celor iubiti, pierderea locului de munca etc.

 

Increderea de sine este exprimata prin cateva modele de comportament si sentimente sanatoase precum responsabilitatea, initiativa, demnitatea, auto-controlul, rabdarea, respectul celorlalti, atingerea obiectivelor etc. Increderea de sine este de asemenea urmata de un sentiment de suficienta al abilitatilor noastre, comunicarea creativa, reflectia asupra gandurilor, planificarea, luarea unor decizii corecte si sentimentul ca persoana este capabila sa isi indeplineasca obiectivele. Increderea in sine nu este cultivata numai cu ajutorul celorlalti ci si cu auto-evaluare prin intermediul responsabilitatilor, experimentarea iubirii si o atitudine puternica in fata greutatilor zilnice.

Irakleous (2007) si alti educatori descriu cateva tactici pedagogice pentru ajutarea increderii in sine :elefant.ro

  • Comunic cu copilul meu sincer si cu interes.
  • Ii arat ca discut cu el cu placere.
  • Imi exprim iubirea cu dovezi fizice precum imbratisari si sarutari.
  • Incep comunicarea cu copilul directionandu-mi atentia asupra trasaturilor sale pozitive si a talentelor.
  • In discutiile noastre nu imi impun  (nici macar politicos)  parerea. Sunt intotdeauna deschis la discutii si intotdeauna sunt cat de democratic posibil.
  • Ii marturisesc copilului meu ca anumite sentimente care il sperie, m-au speriat si pe mine la un moment dat. Copilul se accepta mai bine atunci cand realizeaza ca persoane care sunt importante in viata sa, au avut aceleasi sentimente sau probleme  in viata lor.
  • Ii propun copilului meu sa lipeasca foicele colorate in diferite locuri din camera, cu mesaje pozitive care sa imbunatateasca increderea in sine. De exemplu: “Descopera puterile ascunse din tine”, “Invat sa imi respect slabiciunea si invat din ea”, “Inspira adanc, relaxeaza-te si stai calm”, “incredere in sine”, “iubire”.
  • Imi incurajez copilul sa faca fata cu umor chiar si evenimentelor neplacute.
  • Ii explic ca daca cineva este nervos pe el, isi bate joc de el sau il ataca nu inseamna ca el este o persoana rea.
  • Ii explic ca are posibilitati enorme si daca profita de ele cu mult efort va putea sa aiba succes.
  • Imi indemn copilul sa aiba idealuri mai mari. Imi construiesc asteptarile bazandu-ma pe estimari realiste ale posibilitatilor copilului si nu pe presiunea din mediul social sau de nevoile personale.
  • Imi indemn copilul sa isi stabileasca norme, sa ia decizii si sa rezolve probleme. Il ajut sa isi modeleze succesul, avand obiective progresive si luandu-le pas cu pas.
  • Il ajut sa se tina de normele stabilite pana le indeplineste.
  • Il indemn sa accepte laudele sau bataile de joc, fara sa le ia prea in serios.
  • Il incurajez sa isi exprime adevaratele pareri si sa isi exprime adevaratele sentimente.
  • Il ajut sa isi dezvolte auto-controlul. Sa isi aleaga cu intelepciune reactiile sentimentale in loc sa raspunda spontan la orice provocare.
  • Il invat sa respinga judecatile incorecte, dar sa le primeasca bine si sa le inteleaga pe cele bune.
  • Ii explic ca uneori viata nu se deruleaza asa cum vrem noi.
  • Rasplatesc orice mic progres. Rasplatesc si incercarea, chiar daca nu isi atinge telul.
  • Il incurajez sa se iubeasca si sa se respecte chiar daca nu ii merge prea bine.
  • Il indemn sa scrie o scrisoare altui copil (ipotetic) care are de-a face cu probleme similare. Ii vom scrie sfaturi sau ii vom spune cum sa faca fata problemelor si cum sa faca sa se simta mai bine. Reflectia propriilor ganduri poate fi benefica.
  • Incerc sa ii structurez si organizez viata zilnica, dar fara constrangeri.
  • Il incurajez sa isi asume responsabilitatea pentru faptele sale si sa isi ceara drepturile.
  • Il ajut pe copil sa caute si sa recunoasca aspectele pozitive ale vietii (sa vada partea plina a paharului si nu pe cea goala).
  • Imi ajut copilul sa reactioneze creativ in fata fricii, pericolului sau esecului. Sa faca fata situatiilor grele, calm si dinamic. Sa fie impacat cu temerile sale si sa le infrunte, in loc sa le dea voie sa ii controleze viata. Sa invete din greselile sale. Sa piarda dar fara sa isi piarda demnitatea.
  • Imi ajut copilul sa isi aleaga reactiile sentimentale in  fata  evenimentelor  zilnice. Sa inteleaga  ca faptele  si evenimentele nu sunt  cele care definesc viata ci modul  in care ne confruntam cu ele.
  • Ii explic ca talentele si caracteristicile sale pot contribuie la crearea unei relatii sanatoase.
  • Imi invat copilul sa inteleaga atitudinea agresiva a celorlalti si sa fie indiferent fata de aceasta.
  • Il indemn sa incerce sa vada lumea prin ochii altei persoane. Il  invat sa fie calm si sa respecte diversitatea de caractere.
  • Il incurajez sa gandeasca pozitiv si sa vizualizeze un final pozitiv al evenimentelor dar sa nu fie dezamagit daca acest lucru nu se intampla.
  • Ii explic copilului meu ca isi poate reduce furia, stresul sau frica prin intermediul unei tehnici simple: sa inspire adanc, sa isi relaxeze muschii si sa se concentreze asupra unui gand pozitiv. De ex. “nu ma intereseaza ce cred ceilalti despre mine”, “imi infrunt fricile si devin mai puternic”, “Ma pot controla si relaxa”. Chiar il indemn sa isi concentreze atentia asupra  a ceva neutru ca de exemplu sa numere de la unu la zece sau sa se uite la un obiect de aproape (usa, creion).
  • Ii explic copilului meu ca imaginea pe care o reflecta asupra celorlalti (privire, structura corporala, felul de a se uita la ceilalti, gesturile, expresia faciala, tonul vocii) poate dezvalui teama si insecuritate sau incredere si caracter dinamic. Teama si nesiguranta ii poate face pe oameni sa isi descarce agresivitatea asupra lui.
  • Ii explic copilului meu ca atitudinile arata sau imbunatatesc reflectia increderii in sine. (privire, structura corporala, felul de a privi, gesturi, expresia faciala, tonul vocii).
  • Ii explic copilului meu diferenta dintre aceste comportamente:
  1. Evit comportamentul pasiv: nesiguranta, blocarea exprimarii sentimentelor, plangerea,
  2. frica. Nevoile mele sunt mai putin importante decat ale celorlalti.
  3. Promovez comportamentul dinamic: apararea si cererea drepturilor mele fara a compromite drepturile celorlalti. Nevoile si dorintele mele sunt la fel de importante ca si ale celorlalti. O exprimare sincera a sentimentelor mele.
  4. Evit  comportamentul agresiv: exprimarea sentimentelor prin incalcarea drepturilor
  5. celorlalte persoane. Nevoile si dorintele mele sunt mai importante decat ale celorlalti.
  • Ii explic copilului meu cum sa atraga atentia si interesul celorlalti prin actiuni pozitive.
  • Imi ajut copilul sa isi evalueze imbunatatirile, prin intermediul efortului sau continuu.

 

Respectati-le alegerile

Familia unui copil intotdeauna joaca un rol important in luarea unei decizii profesionale. Motivul pentru acest lucru este faptul ca parintii fac parte din doua sisteme ale societatii: sistemul economic si cel familial. In afara de asta, parintii in mod constient si inconstient le transmit copiilor valorile sociale, ambitiile, dorintele si ii ajuta sa isi dezvolte asteptarile educationale si profesionale. Pentru un tanar avantajele si dezavantajele profesiei parintilor devin o experienta de viata si in cazurile in care profesia este o traditie de familie influenta este mult mai mare.

In societatea noastra in mod deosebit, parintii detin pozitia dominanta in organizarea vietii copiilor lor si adesea (in mod gresit bineinteles) ii privesc pe copii ca pe o extensie a lor. Ultima dar nu mai putin importanta este situatia economica a familiei care determina cursul pe care un copil il va urma dupa terminarea educatiei de baza.

Pentru tineri, sa se adapteze la aceste situatii noi poate fi o adevarata provocare. Adaptarea parintilor este chiar mai grea si se gasesc adesea in fata unui punct mort in care trebuie sa faca fata anxietatii si grijilor copiilor cu privire la viitor. Lucrurile sunt extrem de dificile pentru parinti care au copii in faza finala a alegerii unei profesii. Sistemul educational s-a dezvoltat in asa fel incat copiii trebuie sa isi aleaga viitoarea cariera foarte devreme, in perioada cruciala a vietii lor. Se simt confuzi in fata excesului de specializari.

Intr-o societate si intr-o piata a muncii de un intens antagonism, singurii care reusesc sunt aceia care sunt capabili sa isi construiasca educatia bazata pe aptitudini, talente si pe caracteristicile speciale ale personalitatii lor.

In efortul lor de a-si ajuta copiii, parintii se gasesc implicati sentimental si intreaga familie adesea experimenteaza o situatie de  un stres  intens. Alegerea educationala si profesionala a copiilor poate deveni un motiv de disputa intre membrii unei familii. Un adolescent este descurajat de o astfel de atmosfera si adesea poate fi condus catre o alegere gresita.

Exista cateva motive pentru care un adolescent ar putea lua o decizie gresita:

  1. Cand un adolescent se confrunta cu opuneri intense din partea familiei asupra vietii sale personale, poate reactiona rau. Aceasta reactie adesea duce la luarea unei decizii gresite.
  2. Cand dorintele sale sunt suprimate, pentru ca el sa satisfaca dorintele parintilor sai.
  3. Cand un adolescent alege un colegiu sau o facultate cu cereri limitate pentru ca el se subestimeaza.
  4. Cand este sovaitor in a alege o facultate sau un colegiu departe de casa, pentru ca parintii sai sa nu trebuiasca sa plateasca o suma mare de bani sau pentru ca simte ca au nevoie de el aproape de ei.

O fiinta umana trebuie sa fie capabila sa se exprime prin profesia sa si sa se simta folositor si creativ. O cariera de succes da nastere la incredere in sine si satisfactie.

 

Fiti informati (poate ar trebui sa va intalniti cu un consilier)

Daca luati in considerare faptul ca o persoana isi petrece o treime din viata la locul de munca, alegerea unei profesii poate fi decizia cea mai critica in viata unui tanar. Pentru aceasta decizie, tinerii trebuie sa stie ce isi doresc si ce isi doresc sa faca. Mai trebuie sa stie ce se intampla pe piata muncii si care sunt tendintele viitoare pentru profesii.

Pentru ca ei sa stie „ce vor si ce pot face”, trebuie mai intai sa isi cunoasca abilitatile, interesele, potentialurile si talentele pe care le poseda. Toate aceste caracteristici compun caracterul complex al unei fiinte umane. Modul stiintific complet pentru a afla aceste informatii este cunoscut sub numele de „test de personalitate” pe care consilierii profesionali scolari il folosesc adesea. Cu acuratete mai mica o persoana isi poate determina caracteristicile personale vorbind cu specialisti, profesori, parinti sau cu persoane din mediul inconjurator. Acest lucru trebuie facut cu conditia ca alegerea unei profesii sa nu fie impusa de catre parinti, conform dorintelor lor.

Parintii adesea joaca un rol important in alegerea copiilor si nu ar trebui sa fie arbitrari sau egoisti, ci ar trebui sa depinda de cunostintele despre caracterul copiilor si despre caracteristicile pietei muncii. Asa ca nu am exagera daca am spune ca parintii ar trebui sa urmeze seminarii pentru ghidare profesionala.

Dupa ce un tanar se descopera in cele din urma, el trebuie sa caute informatii cu privire la potentialul pe care anumite profesii il au in tara sa. O sursa importanta de informare este„Foaia de bilant pentru Cerere si Oferta pentru profesii”. Cu ea puteti determina care profesii vor fi cautate inca in urmatorii 5-10 ani, insemnand care profesii cresc in cerere, care nu au nici o cautare si care au o cerere necunoscuta.

Pentru a determina tendintele acestor profesii, a fost folosita o metodologie complexa, stiintifica care foloseste informatii din tendintele economiei si cercetari cu interviuri personale si chestionare. Daca o profesie are mai multa oferta decat cerere, este considerata ca avand un viitor in urmatorii 5-10 ani (asteptari pozitive). In mod contrar daca este mai multa oferta decat cerere pe piata, o profesie este considerata ca avand un potential „negativ”. Unele profesii pot avea un potential „neutru” pentru ca cererea si oferta sunt aceleasi.

Alegerea unei profesii cu un viitor potential  nu ar trebui niciodata  luata ca fiind sigura pentru un succe  profesional, daca un candidat nu este muncitor si nu se mentine la zi cu cunostintele. Pe de alta parte, chiar daca o persoana alege o profesie fara un viitor potential, poate cu cunostintele sale, multa munca si o dorinta puternica sa aiba succes intr-un mediu antagonic.

Cunoasterea tendintelor pietei muncii moderne este o necesitate, daca luati in considerare viteza tehnologiei moderne, care adesea schimba profesii si specializari. Trebuie de asemenea sa subliniem faptul ca, pentru ca un elev sa fie acceptat la studii superioare trebuie sa stie care sunt cererile pentru admitere. Trebuie de asemenea sa stie sa vorbeasca limba engleza (sau alta limba) si sa stie sa lucreze pe calculator foarte bine.

Ultimul lucru care trebuie scos in evidenta este ca o persoana de succes este aceea care isi „construieste” o personalitate completa. O persoana nu trebuie sa se multumeasca numai cu cunostintele pe care le dobandeste prin intermediul  profesiei sale. Pentru ca o persoana sa dobandeasca aceasta personalitate trebuie sa posede cunostinte din toate domeniile vietii precum istorie, literatura, arta si poezie.

 

Oferiti cunostinte si nu decizii

Un parinte trebuie sa isi foloseasca pozitia in asa fel incat sa nu isi impuna deciziile/ dorintele ci sa dea mai departe cunostintele lor. Daca aceasta informatie va fi gandita, decizia va fi luata de catre copil si nu de adult. Parintii adesea aleg informatia care este mai relevanta pentru cauza lor (facandu-i pe copii sa urmeze decizia lor). Esecul de a da mai departe informatia care poate fi cruciala poate da nastere luarii unei decizii gresite de catre copii. Un exemplu ar putea fi sa ii spuneti copilului dumneavoastra ca este bun la numere si ca ar trebui sa devina contabil si sa nu ii spuneti ce alte profesii ar putea alege care necesita aceasta caracteristica.

 

Abordati deciziile gresite cu tactici corecte (Folosirea corecta a argumentelor)

S-a observat adesea ca un tanar urmeaza tendintele din mediul exterior (televizorul, prietenii) care nu sunt cele mai bune exemple de urmat. Din aceste informatii un tanar poate lua decizii care nu sunt cele mai bune pentru interesele sale.

Parintii ar trebui sa abordeze aceasta problema cu un set de reguli, care il vor ghida inapoi pe calea cea buna, cu argumente corecte dar fara sa ii impuna credintele lor. Trebuie sa poata sa ia decizii singur. Parintele prin discutii trebuie sa ii ofere toate argumentele pentru dezinformarea sa anterioara si sa le inlocuiasca, cu cele corecte.

Un punct de baza pentru o discutie fundamentala este evitarea opiniilor negative cu privire la prima decizie. Tactica „intrebarii” poate fi mai eficienta. Intrebarile il vor conduce, in asa fel incat el va disputa validitatea deciziei sale. In acel moment un al doilea set de intrebari „creative” ar trebui sa inceapa, pentru a il ghida spre decizia „corecta”. Este de asemenea vital ca un parinte sa mentioneze toate  legaturile lipsa care nu au fost puse pe masa in procesul luarii deciziei (prima).

 

Ascultati ce are de spus copilul

Un parinte vorbeste uneori fara dialog, pentru a promova parerile personale si experientele, acestea nefiind discutabile. Acest tip de comportament din partea unui parinte cu siguranta va avea rezultate negative, tactica unei conversatii deschise va aduce rezultate mai bune. Tanarul este capabil sa se exprime, are sansa de a-si pune mintea la contributie, sa sugereze  si apoi sa decida pentru el.

Este deosebit de important ca tanarul va simti dupa aceasta conversatie, ca decizia a fost a lui si nu a parintilor. In acest fel orice dificultate intalnita in viitorul apropiat, va corespunde deciziei sale si nu a parintilor. Astfel nu va renunta atat de usor invinuindu-si parintii pentru aceste probleme.

 

Incercati sa evitati conflictele

Toata lumea stie ca pubertatea este o perioada dificila a vietii oricarui individ. Pubertatea incepe la varsta de 11 ani si se incheie la varsta de 18 ani si este caracterizata de primele stadii de socializare ale adolescentului. Este dorinta intensa de independenta de familie si integrarea intr-o echipa, de obicei cu persoane de aceeasi varsta, cu propriul lor cod de comunicare.

Efortul unui adolescent pentru autonomie si independenta deranjeaza linistea si stabilitatea care a existat in relatiile de familie. Inainte, copilul era identificat intens cu parintii sai; ii privea ca modele. Acum, ca adolescent, are nevoie, psihologic vorbind, sa fie diferentiat de parintii sai si sa isi caute propria identitate. Acest lucru este absolut normal si in cele mai multe cazuri se obtine tacit, fara rupturi deschise, prin actiuni, de genul: imbracamintea ciudata si frizura, preferintele muzicale si timpul crescut pe care il acorda prietenilor. In anumite familii, aceste tendinte pentru diferentiere pot deveni motive pentru conflicte intense si agitatie.

Asadar, conflictele cu adolescentii au nevoie de o abordare speciala. Cateva modalitati conform Comitetului de Ajutor pentru Prevenirea si Lupta impotriva Violentei in Familie, sunt urmatoarele:

1. Negociati cu el:

Gasiti o solutie care sa fie acceptabila pentru ambele parti , asa cum ati face daca ar exista o disputa intre 2 adulti. Acest lucru va aduce rezultate mai bune decat sarcasmul, blamarea, vocile ridicate si trantitul usilor.

2. Respectati-i parerile:

Nu va asteptati ca unui copil sa ii placa tot ce va place dumneavoastra sau sa fie de acord cu tot ce spuneti.  Pubertatea este o perioada a disputarii parerilor si persoanelor, inclusiv a parintilor. Copilul dumneavoastra adolescent va vor respecta  parerile daca si dumneavoastra le respectati pe ale sale.

3. Adolescentul trebuie sa stie ca sunteti de partea sa:

Un copil mai mare stie cum sa traiasca pe cont propriu fara sprijinul permanent al parintilor. Oricum, el continua sa aiba nevoie de dumneavoastra. Oricat de independent poate parea un copil, trebuie sa stie ca veti fi de partea sa, pentru a simti confortul si sprijinul.

4. Amintiti-va cum este sa fii la varsta pubertatii!

Anii adolescentei sunt adesea o perioada  dificila, atat pentru  parinti cat si pentru copii. Adolescentul se poate comporta ca un adult si ca un copil in acelasi timp.

5. Respectati viata personala a copilului:

Copiii mai mari in special au nevoie de o viata privata. Are nevoie de propriul spatiu, timp liber si dreptul de a nu vorbi despre anumite aspecte  ale vietii sale, cum sunt de exemplu relatiile sale. Daca aratati respect pentru viata sa personala, este mai probabil sa fiti incredintat cu secretele sale.

6. Nu va impuneti propriile idei:

Este normal sa avem pareri diferite, in timp ce adolescentii au nevoie de ghidari clare catre granitele acceptabile ale comportamentului lor. In orice caz, daca va impuneti parerile sau incercati sa fortati un adolescent sa fie de acord cu dumneavoastra, singurul lucru care pe care il veti obtine va fi acela de a inrautati lucrurile.

Atitudinea parintilor si in general a celor care vin in contact cu adolescentii trebuie sa fie o atitudine de intelegere, suport si acceptare, astfel incat orice dificultate sa fie depasita fara probleme. Daca nu exista intelegere, ci masuri represive, corective si violente, atunci este mult mai probabil ca intensitatile si problemele sa se mareasca. Este un fapt ca, atunci cand un tanar simte ca un adult il respecta, il va respecta si el si va stabili cu el o relatie de colaborare (Bettelheim 1987).

 

Exercitiu: „Educatie

Atat parintii cat si copiii trebuie sa raspunda la aceste intrebari:

1. Considerati ca alegerea unei profesii ar trebui sa fie decizia copilului, parintilor sau a ambilor?

2. Credeti ca puteti realiza o lista cu argumente pentru ocupatiile preferate? Daca da, va rugam sa scrieti cateva.

3. Credeti ca luati decizii bazate pe logica sau pe sentimente?

4. Ati accepta o folosire corecta a argumentelor de alte persoane?

5. Credeti ca exista o comunicare buna in familia dumneavoastra intre parinti si copii asupra oricarui subiect?

6. Evaluati urmatoarele (1-5) in functie de cei mai importanti factori in discutarea alegerilor despre educatie:

  • Sa se asculte unii pe ceilalti ……………………………
  • Folosirea corecta a argumentelor…………………………
  • Evitarea conflictelor (luptelor) …………………
  • Respect fata de ceilalti……………………….
  • Tonul vocii corect………………………………..

 

Acest test ar trebui sa va ajute sa creati o structura de baza a comunicarii intre participanti.

 

Proiect in parteneriat: “Parintii ca facilitatori in alegerea traseului profesional pentru copiii lor. Program de pregatire a consilierilor scolari bazat pe cooperarea cu parintii.”

astratex.ro

Lasa un comentariu