Incurajati copiii sa faca alegeri



Sunt unele momente in care un parinte stie cu siguranta mai bine ce este de facut decat un copil. A fi adult inseamna a avea in mod automat un bagaj de experiente pe care un copil nu le poate avea. Aceasta nu inseamna insa ca un copil nu poate sa fie incurajat sa faca alegeri de viata, alegeri mici si dirijate de catre parinte.

Cea mai buna metoda de a incepe sa fie lasat sa faca alegeri, este metoda alegerii dirijate de parinte in sensul in care copilului i se da posibilitatea de a alege intre doua sau mai multe lucruri preselectionate de catre parinte. Daca de exemplu o fetita de cativa ani trebuie sa mearga la o petrecere si trebuie sa fie imbracata intr-o rochita mai frumoasa, mama ii poate scoate din dulap doua rochite, ambele potrivite pentru acel eveniment si o poate lasa sa aleaga cum vrea sa fie imbracata.

Ceea ce este important aici este ca fetita va alege dintre doua lucruri care in prealabil au fost alese de catre parinte. Practic parintele a decis dinainte ca ambele ar putea sa fie bune pentru ce anume este nevoie in acel moment, dar copilul simte ca poate sa decida si ca alegerea lui este respectata, deci ca alegerea lui este valida.

Acest fel de a actiona il va invata pe copil in timp ca el este important, ca ceea ce gandeste sau simte conteaza pentru parintii lui si pentru micile grupuri in care se invarte si ca, mai tarziu, va putea sa ia decizii bune de viata.

Principalele domenii in care un copil poate sa inceapa sa faca alegeri sunt: mancarea, hainele, temele pentru acasa, banii de buzunar, animalele de companie, lectiile particulare din afara programului scolar, prietenii. Desigur ca ei pot face mici alegeri in mult mai multe domenii. Aceasta libertate acordata depinde foarte mult de parinti.

In ceea ce priveste mancarea, ei pot sa decida inca de la varsta de doi ani daca vor un pahar de lapte sau o jumatate de pahar de lapte de exemplu. Daca parintele simte ca ar fi mai bine pentru copil sa bea mai mult, atunci la inceput poate sa puna lapte intr-un pahar mai mare, dar sa il lase sa aleaga in continuare daca vrea sau nu paharul plin.

Tot in ceea ce priveste mancarea, li se pot oferi de asemenea optiuni de pregatire a acesteia. In cartea „Intre parinte si copil”, Haim Ginott spunea: „ Copiilor trebuie sa li se ofere in mod deliberat multe ocazii de a face alegeri. Parintii selecteaza situatiile; copiii aleg. Un copil nu trebuie intrebat : <<Ce vrei la micul dejun?>>, dar poate fi intrebat, de pilda, <<Vrei ouale omleta sau ochiuri?>>, <<Vrei sa-ti prajesc painea sau nu?>>, <<Vrei laptele pentru cereale fierbinte sau rece?>>, <<Vrei suc de portocale sau lapte?>>. Ceea ce i se transmite copilului este ca el are o anumita responsabilitate in privinta treburilor proprii. Atitudinea parintilor trebuie sa-i transmita un mesaj clar: noi iti oferim multe optiuni – responsabilitatea ta e sa alegi.”

La capitolul haine, este important pentru copii si mai ales pentru adolescenti sa poata alege ceva ce le place si sa se imbrace conform propriului lor gust. Desigur ca nu se vor putea imbraca oricum pentru ca in primul rand cumpararea hainelor implica o anumita suma de bani: „Cand le cumparam haine copiilor mici este responsabilitatea noastra sa hotaram ce articole le trebuie si cati bani sa dam pe ele. In magazin selectam mai multe variante, toate acceptabile pentru noi ca pret. Copilul o va alege pe aceea pe care prefera s-o poarte. Astfel, chiar si un copil de sase ani poate sa-si aleaga ciorapii, camasile, rochiile, pantalonii – dintre cele selectate de parinte. Exista multe camine in care copiii nu capata nici o experienta si nu-si formeaza nici o aptitudine in privinta cumpararii hainelor proprii. De fapt exista adulti incapabili sa-si cumpere un costum fara sa aiba alaturi pe cineva, un consilier, care sa faca alegerea.”

Cand un copil primeste un animal de companie, este foarte important ca el sa si-l doreasca si sa-l aleaga. Exista multe beneficii pe care le poate avea un copil de pe urma cresterii unui animal la care sa tina. A avea un animal presupune multe responsabilitati si multe alegeri.

Fiind insa vorba despre o fiinta si nu despre un obiect, deci implicit despre a hrani si a ingriji acel animal, responsabilitatea principala este bine sa fie a parintilor si nu a copiilor. De multe ori parintii lasa in seama copilului totul, dar responsabilitatea unei vieti este uneori mult prea mare pentru a putea fi dusa de catre un copil.

Chiar daca, de exemplu, copilul trebuie sa il hraneasca pe noul catel al familiei, este bine ca parintele sa ii reaminteasca uneori prieteneste acest lucru sau sa verifice daca a fost indeplinit. Daca nu o va face, copilul se poate speria foarte tare cand face o greseala si o poate resimti puternic daca neglijenta sau neputinta lui a ranit o vietate.

 

 

Adaptare dupa „Intre parinte si copil” de Haim Ginott

Lasa un comentariu