Importanta de a fi constient



 

In general ne e usor sa spunem ca ne intereseaza o viata spirituala, sa discutam despre ea pe topic, sa punem intrebari, sa oferim solutii, insa viata spirituala nu se desfasoara pe un forum, la conferinte pe teme religioase sau la biserica.

Viata spirituala poate fi observata atunci cand astepti in statia de autobuz si esti calcat pe picioare, la munca unde esti luat (poate) la injuraturi pe nedrept, in familie unde esti nemultumit de faptul ca “nu primesti ceea ce ti se cuvine”. Acolo se vede cu adevarat daca duci sau nu o viata spirituala. Viata ta spirituala este cea pe care o traiesti in clipa in care esti singur in camera. Esti atent atunci?

Esti constient de gandurile care ti se plimba prin minte sau te lasi furat de suvoiul de ganduri care apar si pleci cu mintea unde nici nu gandesti? Urmaresti in acele momente sa comunici cu Dumnezeu (in cazul celor care urmeaza calea inimii) ?

Omul ajunge intr-un punct in care isi da seama ca nu poate merge mai departe de unul singur. Aici nu ma refer la faptul ca simte nevoia de a se lasa indrumat de o alta persoana. Nu, vorbesc despre clipa in care omul isi da seama ca pe nivelul la care se afla nu poate gasi ustensilele necesare pentru a face un salt dincolo de conditia sa la acel moment. Unii oameni prefera sa se limiteze la existenta pe acel nivel, care este, desigur, situata la un nivel superior, comparativ cu al oamenilor obisnuiti. Este un loc destul de caldut si care le ofera o senzatie de confort si de aparenta suficienta. Dincolo de toate toate acestea, senzatia de gol interior, de evidenta propriei prostii, de limitarile propriei ignorante si de imposibilitatea de a creste sunt cat se poate de evidente, iar incercarile de a masca aceste lucruri nu fac altceva decat sa sporeasca comportamentul penibil al individului.

Doare foarte tare sa recunosti in sinea ta ca nu stii ce sa faci, ca nu stii incotro sa te indrepti, ca esti o mica jucarie aflata la cheremul influentelor provenite atat din exterior cat si din interior, de la cei din jur, de la societate, de la cultul religios de care ti s-a spus ca apartii, iar exemple sunt o gramada.

Doare foarte tare sa recunosti ca nu poti fi fericit in relatia pe care o ai cu o fiinta pe care spui ca o iubesti si uneori chiar vorbesti serios, ca imediat ce esti in relatie cu cineva, mintea ta fuge deja catre alta persoana care iti face avansuri, ca minti cand vrei sa spui adevarul, ca hotarasti una si faci alta.

Toate aceste lucruri dor, insa fara ele, calatoria nu poate incepe. Daca nu te-ai lovit, inca, de aceste probleme, daca inca ai senzatia despre tine ca stii ce faci, ca ai o directie clara in viata, ca poti schimba lucrurile, inseamna ca mai ai de asteptat pana incepi sa te maturizezi.

Mintea nu doreste sa fie supravegheata. In principiu ea este de acord cu orice prostie, numai sa n-o supraveghezi. Daca bei cantitati mari de alcool, daca te droghezi, daca inghiti cantitati enorme de hrana, mintea va fi de acord, chiar te va indemna sa faci asta. Desi stie ca prin astfel de practici iti faci rau, din punctul ei de vedere e in regula. Insa imediat ce incepi sa iti observi propria minte, vei ajunge la acest blocaj despre care spui si tu. Ocazional, mintea iti va spune ca daca nu renunti s-o observi vei innebuni. Iti va crea stari de disconfort, te va obosi ingrozitor, iti va da o stare de nervozitate si de frustrare ingrozitoare si toate astea pentru ca pur si simplu nu-i place sa fie observata.

Atunci cand nu este observata, mintea este la putere si va face tot ce doreste din tine. Va obliga corpul la tot felul de lucruri, il va asupri in diferite moduri si-l va chinui in toate felurile, apoi te va indemna tot pe tine sa consumi substante care sa te adoarma si sa te faca sa uiti de durere. Sau te va trimite sa te uiti la tv, sa citesti presa, sa stai la o barfa cu prietenii, sa iesi la plimbare in parc, sa faci orice numai sa nu cumva s-o observi in timp ce lucreaza.

Blocajul acesta poate fi depasit, insa in timp, pentru ca mintea ta e cat un munte, iar puterea ta personala este foarte firava, fragila, abia a inceput sa se manifeste. E nevoie de perseverenta si de intelegerea mecanismelor care creaza blocajele.

Toate aceste abilitati de a trata cu propria minte se deprind in timp. Mintea o sa-ti spuna acum sa te grabesti, sa depui cat mai multe eforturi, o sa te provoace pentru ca apoi sa dea cu tine de pamant si sa-ti spuna ca nu esti bun de nimic. Cu asta o sa-ti inchida gura si o sa te faca sa nu mai ai curaj sa-i observi activitatea. Insa tine minte un lucru: mintea este foarte smechera si abila, insa nu este inteligenta. Nici nu are cum sa fie inteligenta, din moment ce este un simplu mecanism. Singura inteligenta reala se afla in constienta si mai devreme sau mai tarziu mintea va trebui sa inteleaga faptul ca trebuie sa se supuna.

Nu te forta sa faci ceva in legatura cu mintea, doar observa-i activitatea. Vei avea stari foarte neplacute, insa nu se poate evolua altfel. Tu ai o minte foarte puternica si nu se va lasa cu una cu doua, insa si acest lucru este foarte bun: o minte puternica te poate servi mult mai bine decat una slaba. Cand simti ca obosesti, e bine sa iei o pauza de inconstienta. Si aici iti spun un mic secret: fa in asa fel incat pauza de inconstienta sa fie voita, controlata de tine. De exemplu, incepi sa-ti observi mintea si la un moment dat simti ca a obosit si ca nu se mai poate continua. Ok, spune-i mintii, “o sa-ti dau acum o pauza de inconstienta”. Aprinzi o tigara, dai drumul la tv, faci tot ce faceai si pana acum, dar de data aceasta cu buna stiinta.

A fi constient ca esti constient este posibil doar in situatia in care mintea mecanica se opreste. In mod normal, mintea functioneaza mecanic (cel mai bine observi asta atunci cand te obsedeaza o anumita melodie si se tot repeta in minte sau cand iti doresti ceva – o haina, un accesoriu interesant – si mintea cere acel lucru proiectand tot felul de imagini cu tine si lucrul pe care ti-l doresti). De asemenea, avem momente in care mintea mecanica se opreste in mod natural (de exemplu atunci cand te sperii, pret de 2 – 3 secunde mintea se blocheaza, ori cand te trezesti, la fel, timp de 5 – 10 secunde mintea mecanica este oprita). Daca esti atent in momentele acelea, poti lua contactul cu starea in care se afla mintea unui iluminat.

Se poate spune ca un om perfect constient este la fel ca un om complet inconstient – diferenta, daca e sa faci una, e ca cel treaz este supus in totalitate Legii Divine si nu poate decat sa exprime vointa acesteia orice ar face, pe cand omul inconstient este supus in totalitate legii intamplarii – evident, fiecare se va comporta ca atare.

In legatura cu desecretizarea trairilor personale, Iisus spune foarte bine sa te rogi atunci cand nu te vede nimeni, la miezul noptii, cand ceilalti dorm. Dezvaluirea propriilor trairi nu face altceva decat sa risipeasca energia dobandita din acea traire.
De regula, pastrarea propriilor trairi ca pe niste comori personale, ajuta la aprofundarea acestora si la evocarea acelor trairi atunci cand este cazul. Desigur, noi aici suntem ca in familie si putem vorbi deschis unii cu ceilalti despre trairile personale, insa cu cat ele sunt mai profunde, cu atat este mai bine sa le pastram pentru noi insine si sa reflectam la ele in tacere. In felul acesta, trairile respective patrund in subconstient si ca prin minune incep sa “lucreze” pentru noi, din interior catre exterior. Asteapta sa devii cristalizat, sa ai contact cu propriul sine, apoi vei putea spune altora oricat doresti despre experientele tale, fara ca prin asta sa epuizezi vreun pic din energia dobandita.

Psihologia spune ca toti oamenii sunt constienti si prin asta se refera la faptul ca nu dormim in timp ce desfasuram o activitate. Adica, pentru psihologie, starile constientei sunt cam asa: somn profund, somn cu vise, constienta. Din punctul de vedere al psihologiei, atunci cand nu dormim si facem ceva suntem constienti. Daca privim lucrurile din punctul de vedere al psihologiei, toti oamenii care nu au probleme psihice sunt constienti.

Pe de alta parte, jocului realitatii spune asa: se observa ca atunci cand oamenii desfasoara activitati fiind constienti din punctul de vedere al psihologiei (adica atunci cand desfasoara activitatile respective, nu sforaie), le scapa foarte multe lucruri si in primul rand le scapa atentia fata de propria persoana, contactul cu ei insisi. Putem vorbi cu altii, putem munci, putem scrie carti, ii putem ajuta pe cei din jur, ne putem ruga, putem face dragoste, putem calatori, putem face orice activitate fara sa fim atenti la noi insine. Se numeste asta constienta? Raspunsul imi pare clar: e o constienta partiala.

Cauta sa prinzi prezentul: sa te simti pe tine ca entitate biologica vie, ca fiinta ce pulseaza in corp, e posibil doar in prezent, doar ACUM. In alea 5 minute, fa eforturi sa existi in ACUM – daca nu existi in ACUM, existi ori in trecut, ori in viitor.

Citit si articolul: “Mecanismele de functionare ale omului ca intreg



Lasa un comentariu