Imageria mentala in tratamentul persoanelor anxioase



answear.ro

 

Nu poate fi inteleasa importanta recursului la imagerie in tratamentul persoanelor anxioase, decat clarificand rolul confruntarii, respectiv al comportamentului de evitare in mentinerea anxietatii. Asemeni oricarui comportament invatat, raspunsul anxios ar fi de asteptat sa se extinda in cazul in care nu este intarit, in conditiile confruntarii cu situatiile anxiogene, de acele consecinte negative, pe care persoana le anticipeaza.

Ne-am putea astepta deci, ca in cazul anxietatii neadaptive, definita ca teama nejustificata, persoana sa realizeze, in urma confruntarii – sau a confruntarilor repetate – ca temerile i-au fost nejustificate. Ca o consecinta insa a comportamentului de evitare la care persoana recurge cu titlu de mecanism de aparare, sansa acestei experiente pozitive este ratata, fiind in schimb intarit comportamentul care a permis preintampinarea presupuselor consecinte terifiante.

Nu intamplator identifica Salkovskis (1991) principalul vinovat pentru mentinerea anxietatii chiar in acest comportament de evitare. Pe de alta parte, beneficiile rezultate de pe urma asumarii confruntarii, sunt multiple.

Acestea au fost grupate de catre Hallam (1992) in urmatoarele cinci categorii:

Extinctia – confruntarea permite realizarea faptului ca previziunile sumbre legate de situatie au fost nefondate sau, in cel mai rau caz, mult exagerate.

Habituarea – se refera la slabirea unui raspuns reflex, prin expuneri repetate la influenta acelorasi stimuli.

Insusirea unor abilitati de coping – persoana confruntata cu situatii anxiogene poate invata raspunsuri adaptive (de exemplu controlul respiratiei), care ii vor permite reducerea simptomelor.

Modificarile cognitive – persoana expusa confruntarii cu situatia anxiogena beneficiaza de sansa de a-si putea revizui convingerile referitoare la periculozitatea circumstantelor respectiv la propria capacitate de a face fata amenintarii.

Inhibitia reciproca – defineste situatia in care, din doua comportamente incompatibile unul il anuleaza pe celalalt. Uneori, confruntarile din situatiile terapeutice sunt astfel regizate, incat sa includa recursul la comportamente (de exemplu: relaxarea indusa printr-o tehnica insusita in prealabil, manifestarea furiei fata de teama etc) despre care se poate banui ca vor anihila anxietatea.dEpurtat.ro

Sunt forme de interventie psihoterapeutica destinate clientului anxios, care recurg la confruntari directe cu situatiile generatoare de teama nejustificata, aceste interventii fiind intampinate insa de foarte multi clienti cu rezistenta, avand in vedere nelinistea considerabila pe care simplul gand al contactului cu circumstantele in cauza o mobilizeaza.

In astfel de conditii, este recomandabil sa se recurga la o solutie introdusa pentru intaia oara de catre Wolpe, el insusi un specialist in hipnoza, anume la confruntarea prin intermediul imaginarii evenimentului sau situatiei anxiogene. Folosita initial in cadrul desensibilizarii progresive, recursul la imaginatie a inspirat ulterior numeroase alte abordari, rolul acestei mijlociri a confruntarii fiind astazi unanim acceptat. Pentru ca spatiul nu ne permite sa insistam asupra prezentarii detaliate a acestora, ne vom margini in cele ce urmeaza doar la prezentarea uneia dintre aceste tehnici, elaborata de Bandler (1995):

„Acum, imagineaza-ti ca esti instalat confortabil intr-o sala de cinematograf… in fata ta este ecranul alb… si tu stai comod pe scaun… se sting luminile in sala… se face intuneric… si pe ecran te vezi proiectat (a)… intr-o imagine statica in alb-negru… cu cateva clipe inainte de a zari acel lucru care te inspaimanta… si continuand sa te privesti asa… pe ecran… iesi din corpul tau aflat in sala cinematografului… pentru a intra in sala de proiectii… si privind printr-una din acele mici ferestre prin care se proiecteaza filmul… te vezi stand in sala si privindu-te pe ecran… si te vezi pe ecran… in acea secventa statica in alb-negru… asa, e bine, acum lasa filmul alb-negru sa se deruleze… pentru a urmari actiunea in derulare… pentru a vedea cum te confrunti cu situatia de care iti este teama… si cum iesi din situatie… scapand de ce ti-a fost teama… si de senzatiile neplacute generate de intalnirea cu acel lucru (acea situatie)… e bine… si acum, cand totul s-a terminat, opreste filmul. Intr-o imagine statica… si lasa imaginea sa se coloreze… asa, iar acum, intra in corpul tau de pe ecran… astfel incat sa fii in pielea ta, la cateva clipe dupa ce ai trecut de acea situatie de care iti era teama… si deruleaza acum filmul inapoi… cu viteza mare… ca atunci cand derulam videocaseta in sens invers… si toate personajele se misca in sens invers… si tu traiesti totul din interior… doar ca evenimentele se deruleaza cu mare viteza… si in sens invers… si treci in doar cateva secunde prin acea situatie care te sperie… si cand revii la secventa de la care ai pornit, opreste din nou filmul… si gandeste-te la ce simti stand acum in fata confruntarii cu acel lucru de care te temi… si poti constata cum s-a modificat ceea ce simti fata de acea situatie… “.

Interventia, apartinand familiei tehnicilor de „programare neurolingvistica”, opereaza cu submodalitati ale procesarii imaginilor vizuale: culoarea, viteza de deplasare a imaginilor succesive, miscarea inainte-inapoi. O alta modalitate ingenioasa de a realiza confruntarea treptata, este de a recurge la evocarea disociata, respectiv asociata a confruntarii cu evenimentele sau situatiile anxiogene.

In cel dintai caz, persoana se percepe doar, actionand in situatie, ca si cand ar asista la un film al carui protagonist este ea insasi, pe cand in cel de al doilea, isi imagineaza evenimentele chiar prin prisma celui care participa nemijlocit la derularea evenimentelor.

Este de la sine inteles ca in acest din urma caz si trairea celor „intamplate” este mai intensa. Merita sa mentionam faptul ca exista o forma de disociere si mai pronuntata, aplicabila mai ales in cazul clientilor, care sunt atat de anxiosi ca nu se pot reprezenta confruntandu-se cu situatia nici macar sub forma disociata. Modelarea protejata (covert nwdeling), elaborata de Cautela, vine tocmai in sprijinul acestor persoane, oferindu-le posibilitatea sa-si imagineze mai intai o persoana straina, cu date personale (varsta, sex, statura etc.) asemanatoare cu ale lor, facand fata unor situatii care pe ele le inspaimanta.

Matthews et al. (1996), reprezentanti ai hipnoterapiei ericksoniene, accentueaza in mai mare masura rolul invatarii prin analogii si metafore terapeutice, decat cel al sugestiilor directe care mobilizeaza la actiune. Scopul lor fundamental este de a ajuta clientul sa dobandeasca o mai mare flexibilitate in cadrul rolurilor sociale si dezvoltarea unei optici mai adecvate din punctul de vedere al adaptarii, asupra situatiilor de viata cotidiene, precum si facilitarea accesului clientului la propriile resurse energetice.

Kirsch si Coe (1996), prin abordarea lor etichetata drept multimodala, se angajeaza de fapt in aplicarea demersului BASIC-ID, conceput de Arnold Lazarus. Interventia tinteste sapte componente fundamentale, relevante (in acest caz) din punctul de vedere al anxietatii: conduita/comportamentul (behavior), emotia (affect), senzatiile (sensatiori), imaginatia (imagery), cognitiile (cognitions), sistemul relatiilor interpersonale (interpersonal), precum si medicamentatia folosita de persoana si modificarile fiziologice asociate de anxietate (drugs [physhology]).

Posibilitatea influentarii acestor factori este vazuta de catre autori prin utilizarea unor mijloace ca relaxarea, imageria mentala, exersarea formelor de comportament adaptat, apropierea treptata de scopurile stabilite si restructurarea cognitiva. Utilizarea hipnozei ar fi indicata indeosebi la acei clienti care se raporteaza pozitiv la aceasta metoda si pentru care recursul la hipnoza confera interventiei un spor de autenticitate.

Consecvent principiilor Terapiei Comportamentale Rational Emotive (TCRE), elaborata de catre el insusi, Ellis (1996) pune accentul pe modificarea convingerilor si a comportamentului, respectiv pe acele tehnici care pot sprijini realizarea obiectivelor propuse.

Din aceasta ultima categorie, considera drept importante combaterea gandurilor irationale, formularea asertiunilor care pot fi puse in slujba coping-ului, insusirea prin modelare si jocuri de rol a cognitiilor si comportamentelor eficiente din punctul de vedere al adaptarii, antrenamentul abilitatilor (skill training), intarirea, si diminuarea sensibilitatii patologice in situatii anxiogene (desensibilizarea in vivo).

Este interesant de observat ca autorul, care considera initial hipnoza drept o abordare incompatibila cu TCRE, a recunoscut ulterior faptul ca hipnoza poate oferi un ajutor pretios in invingerea rezistentelor.

Ion Dafinoiu, Jeno-Laszlo Vargha – Hipnoza clinica. Tehnici de inductie. Strategii terapeutice

dyfashion.ro

Lasa un comentariu