Hormonii si sexualitatea



„Oare ce face ca o femeie sa fie femeie si un barbat sa fie barbat? Sa fie intr-adevar homosexualitatea o optiune? De ce lesbiana prefera femeile? Cum reusesc trans-sexualii sa fie cu un picior intr-o barca si cu celalalt in alta barca? Ajungeti sa fiti asa cum sunteti pentru ca ati avut o mama agresiva sau pentru ca tatal lucra in schimburi si era o persoana foarte rece sau detasata, sau pur si simplu pentru ca v-ati indragos­tit de invatatoare in clasa a treia? Sunteti cum sunteti pentru ca sunteti al doilea nascut, crescut in saracie, orfan, dintr-o fa­milie destramata, un  leu cu ascendent in scorpion sau pentru ca v-ati reincarnat dintr-o pisica?”

Allan Pease explica cum hormonii stabilesc sexualitatea si formarea creierului masculin sau feminin. Cercetarile spun ca baza de la care pleaca embrionul uman are un tipar feminin. Asa s-ar explica si de ce barbatii au mameloane, fiind o reminiscenta feminina: „de la sase pana la opt saptamani dupa concepere, embrionul masculin  (XY) primeste o doza  masiva de hormoni masculini, care se numesc androgeni;  acestia formeaza testiculele si apoi o a doua doza modifica de fapt creierul dintr-o forma feminina intr-una cu o configuratie masculina”.

Daca embrionul masculin nu primeste suficienti hormoni masculini la momentul potrivit, baiatul se naste cu o structura mai mult feminina decat masculina si va ajunge homosexual pana la pubertate.

Din punct de vedere genetic, un baiat se poate naste cu un creier 100% feminin, desi are organe genitale masculine. El va fi trans-sexual. Persoana apartine din punct de vedere biologic unui sex, dar stie ca de fapt este de sex opus. „Geneticianul Anne Moir, in cartea sa inovatoare  Brainsex (Sexul creierului), aduce dovezi ale multor cazuri de baieti din punct de vedere  genetic care se nasc aratand ca fetite si sunt crescuti ca fetite, numai ca la un moment dat afla ca au penis si testicule care „apar” la pubertate. Aceasta ciudatenie genetica a fost descoperita in Republica Dominicana si un studiu facut pe parintii acestor „fetite” a aratat ca ei si-au crescut copiii ca pe niste fetite si  le-au incurajat anumite comportamente tipice, cum ar fi hainele femeiesti si jucatul cu papusile.

Multi dintre acesti parinti au fost apoi socati sa constate ca s-au trezit cu un fiu la varsta pubertatii, atunci cand hormonii  masculini au preluat controlul, si brusc „fiicelor” lor le-au  crescut un penis si s-au transformat in barbati, avand un comportament specific acestui sex. Aceasta  schimbare s-a petrecut in ciuda unei conditionari sociale si a unor presiuni ale celor din  jur, care solicitau un comportament feminin. Faptul ca majoritatea acestor „fetite” au reusit sa traiasca tot restul vietii lor cu bine ca barbati scoate in evidenta faptul ca mediul social si educatia au un impact limitat asupra vietii adulte. Sigur ca factorul cheie in crearea tiparelor comportamentale ramane cel biologic”.

 

Homosexualitatea este parte componenta a istoriei

La grecii antici, homosexualitatea nu era doar ingaduita, ci si respectata. „Imaginea baietandrului zvelt era idealul lor de frumusete, iar in onoarea acestora se faceau tablouri si statui. S-au scris poezii despre iubirea unor importanti barbati mai in varsta care s-au  indragostit de tineri. Grecii credeau ca homosexualitatea masculina servea un scop nobil si inalt si ii inspira pe tineri sa devina adevarati membri valorosi ai comunitatii”. De altfel, tinerii homosexuali s-au dovedit foarte curajosi si buni razboinici atata timp cat luptau impreuna “indragostiti unii de altii”.

„In perioada victoriana, se refuza recunoasterea existentei homosexualitatii, iar in cazul in care totusi ea se manifesta era considerata lucratura diavolului si pedepsita aspru. Odata ajunsi in secolul al XXI-lea, majoritatea generatiilor mai in varsta inca mai cred ca homosexualitatea este un fenomen recent si „nefiresc”. Realitatea este ca ea exista inca de cand fatul masculin nu si-a primit portia suficienta de hormoni masculini. […]Lesbianismul si-a luat numele de la insula greceasca Lesbos inca din  612 i.C . Nu a fost niciodata privit cu acelasi dispret ca homosexualitatea masculina, poate si pentru ca este asociat cu intimitatea si nu este etichetat chiar ca o „perversiune”.”

 

E genetic sau este o optiune?

In anul 1991, autorul cartii „Limbajul trupului” – Allan Pease si geneticiana Anne Moir au aparut la o televiziune britanica. Moir si-a  facut publice rezultatele cercetarilor sale, care scoteau in evidenta ceea ce savantii stiau demult — homosexualitatea este genetica si nu este o optiune.

Cercetarile evidentiaza transant faptul ca mediul in care suntem crescuti joaca un rol insignifiant in comportamentul nostru fata de cum se credea pana acum. „Savantii au constatat ca in cazul unui adolescent sau al unui adult eforturile parintilor de a inabusi tendintele lor homosexuale practic nu au nici un efect. Si cum impactul hormonului masculin (sau lipsa lui) in creier este principalul vinovat, majori­tatea homosexualilor sunt barbati.

Majoritatea oamenilor sunt mai toleranti si accepta mai usor o persoana la care aceste diferente sunt innascute si nu tin de o alegere care, in opinia lor, este inacceptabila. De exemplu, copiii nascuti cu malformatii congenitale in urma tratamentului cu thalidomida, bolnavii de Parkinson, autistii sau cei care sufera de paralizii ce­rebrale. Lumea ii accepta mai usor pe acestia, pentru ca sunt nascuti asa, spre deosebire de homosexuali, care  se presupune ca isi pot alege stilul de viata.

Putem face oare comentarii rauvoitoare la adresa unui stangaci sau a unui dislexic? Sau a unei persoane care are ochi al­bastri si parul rosu? Sau pentru ca exista un creier feminin intr-un corp masculin?”

Majoritatea homosexualilor presupun in mod eronat ca homosexualitatea lor este o optiune, si se folosesc de forumuri publice in care sa isi expuna „optiunea”, fapt ce le aduce o si mai mare suferinta, generand o atitudine rauvoitoare din partea multor oameni obisnuiti.

In prezent, nu s-a descoperit nici o dovada palpabila, certa care sa arate ca educatia afecteaza in vreun  fel posibilitatea ca un copil sa devina homosexual.

 

De ce sunt invinuiti tatii?

De obicei, cand un baiat le marturiseste parintilor ca este homosexual, cel mai adesea este invinuit tatal pentru aceasta problema. Familia da vina pe tata, invinuindu-l ca s-a comportat sever cu el incercand sa-l antreneze mereu in activitati competitionale, ca i-a reprosat pustiului ca era incompetent in ceea ce priveste indeletnicirile strict masculine, transformandu-l intr-o victima. „Aceasta teorie porneste de la ideea ca baiatul se revolta impotriva tatalui si devine homosexual ca sa-i faca in ciuda, insa nu exista nici un fel de dovada stiintifica pentru a sustine acest punct de vedere.

Explicatia cea mai la indemana este ca baiatul s-a aratat mai interesat de pasiuni tipic feminine decat de fotbal, curse de motociclete, masini sau box. Aceasta ar putea fi o sursa permanenta de agravare a relatiilor cu tatal, care spera intr-o dezvoltare tipic masculina a fiului sau. Cu alte cuvinte, tendintele de efeminare ale fiului au contribuit masiv la reprosurile tatalui sau la atitudinea sa agresiva si nu viceversa”.

Parul rosu si pistruii sunt un fenomen la fel de des intalnit ca si homosexualitatea.

 „Daca lumea ar intelege ca dovezile stiintifice arata ca in majoritatea cazurilor, daca nu chiar in totalitate, homosexualitatea este innascuta, homosexualii ar preocupa tot atat de mult pe cat preocupa persoanele cu parul rosu si cu pistrui  — o combinatie genetica  ce apare la fel de des ca si homosexualitatea.

Lumea ar accepta mai usor homosexualitatea, drept pentru care homosexualii si lesbienele n-ar mai avea atatea probleme in privinta respectului de sine si ar fi tratati cu mai multa demnitate, ar fi mult mai putin respinsi sau ridiculizati. Ceea ce ne desparte este ignoranta ambelor parti”.

 

Oare „optiunea” poate fi schimbata?

Nimeni nu-si alege orientarea sexuala, nici chiar heterosexualii. Savantii si majoritatea specialistilor in sexualitatea umana sunt cu totii de acord ca homosexualitatea este o orientare care nu poate fi schimbata. Cercetatorii cred ca orientarea in cazul majoritatii homosexualilor se dezvolta inca din uterul mamei, iar tiparul homosexual se fixeaza cam pe la cinci ani si scapa de sub controlul persoanei respective.

Autorul enumera cateva exemple care s-au folosit pentru impiedicarea sentimentelor homosexuale precum: castrarea, terapia cu medicamente, extirparea uterului, lobotomie frontala, psihoterapie, socuri electrice, sedinte de rugaciuni, sfaturi spirituale si exorcismul. Ca rezultat, unii bisexuali s-au orientat sexual spre reprezentantii sexului opus si unii homosexuali au devenit celibatari dintr-un sentiment de vinovatie sau de frica, iar multi altii au fost impinsi la sinucidere.

„Exista o posibilitate de peste 90% ca voi, cititorii, sa fiti heterosexuali. Ganditi-va cat de greu v-ar fi sa va simtiti atrasi din punct de vedere sexual de cineva de acelasi sex si veti incepe sa intelegi cum practic este imposibil sa creati sentimente care nu exista deja. Daca ar fi fost o optiune, asa cum sustin multi, de ce ar alege cineva un stil de viata care il expune la multa ostilitate din partea celorlalti, la prejudecati si discriminari? Vina o poarta hormonii si nu optiunea umana”.

 

„Gena homosexualitatii”

Cercetatorul Dean Hamer a comparat ADN-ul a 40 de perechi de frati homosexuali in cadrul Institutului National de Cancerologie din SUA si „a constatat ca 33 aveau aceleasi structuri genetice in zona X928 a cromozomului X, ceea ce a fost determinat ca localizare aproximativa a genei homosexualitatii.  De asemenea, el a comparat ADN-ul a 36 de perechi de surori lesbiene, insa nu s-a gasit nici  un tipar corespunzator.

Acest studiu arata nu numai ca homosexualitatea ii afecteaza in special pe barbati, dar si ca este categoric un factor genetic. Asemanarea dintre aceste gene depinde in mare masura de prezenta hormonilor de testosteron in perioada cuprinsa intre a sasea si a opta saptamana de dupa concepere. In plus, exista posibilitatea, mica, sa mai apara si alti factori, inclusiv o conditionare sociala care poate activa gena inca dintr-o perioada timpurie, de obicei inainte de cinci ani.

Un alt studiu asupra barbatilor homosexuali a fost facut la Institutul National de Cancerologie si a aratat ca homosexualitatea se mosteneste. Datele adunate de la membrii familiilor genetice a 114 barbati homosexuali arata ca posibilitatile ca fratii, unchii,verii sau parintii unui homosexual sa fi fost si ei homosexuali sunt de trei ori mai mari.

Majoritatea membrilor familiilor cu barbati homosexuali erau din partea mamei si mai putin din partea tatalui. Acest lucru nu se poate deci produce decat genetic si indica faptul ca exista o gena speciala undeva pe cromozomul  X. Acest cromozom este singurul pe care il poate furniza o mama (ea are doi X), ceea ce demonstreaza inca o data transmiterea genetica a homosexualitatii masculine”.

 

Totul se intampla in perioada cand copilul se afla inpantecele mamei

Cercetarile arata ca in primele luni de sarcina daca este oprit testosteronul si fatul este mascul, posibilitatea nasterii unui baietel efeminat sau homosexual creste simtitor, pentru ca hormonii feminini devin cei utilizati in configurarea creierului.

„Un studiu german al anilor 1970 a aratat ca mamele care au suferit traumatisme grave in timpul primelor luni de sarcina au adus de mult mai multe ori pe lume fii homosexuali. Un studiu efectuat de profesorul Lee Ellis de la Departamentul de Sociologie al Universitatii de Stat Minot din Dakota de Nord a aratat ca sarcinile insotite  de stres puternic duc la nasterea unor copii homosexuali. Daca fatul este fetita, el se va forma cu trasaturi superfeminine si probabil ca nu va reusi sa se orienteze in spatiu.

Cu alte cuvinte, va fi foarte mamoasa si ocroti­toare, dar nu va putea parca paralel si nici nu va sti unde e nordul. Brian Gladue de la Universitatea de Stat din Dakota de Nord a aratat ca barbatii heterosexuali se descurca mai bine cu orientarea in spatiu decat femeile  heterosexuale. De ce? Pentru ca la  formarea creierului lor au contribuit mai multi hormoni masculini. Si atunci ce opreste testosteronul? Principalii vinovati sunt stresul, greturile si unele medica­mente.

Se cunosc deja de ceva vreme efectele periculoase ale alcoolului si ale nicotinei asupra copilului nenascut si efectele pozitive ale unui regim corect si ale unei existente fara stres. Noile studii facute de diversi experti, cum ar fi dr. Vivette Glover de la Spitalul Chelsea din Londra, arata ca femeile insarcinate care se confrunta cu diverse forme de stres nasc copii incapabili sa depaseasca momentele de stres”.

Dr.  Glenn Wilson de la Institutul de Psihiatrie din Londra a studiat aceasta problema amanuntit si a tras concluzia ca anumite substante chimice pot influenta functionarea testosteronului, rezultatul ducand la nasterea unui copil homosexual.

Daca fatul este din punct de vedere genetic fetita (XX ) si creierul este dozat cu hormoni masculini, rezultatul va fi un corp de femeie cu o setare masculina a creierului.  In copila­rie, aceste fetite sunt etichetate ca „baietoi”, se joaca mai violent decat celelalte fetite. „Mai mult ca sigur ca vor avea o pilozitate  faciala si corporala mai mare decat alte fetite la varsta pubertatii, vor fi mai pricepute  la jocuri care presupun dibacie sau batutul mingii si, ca adulti, vor fi descrise ca „masculinizate”.

In procentaj mare, ele devin lesbiene. Dozarea accidentala cu hormoni masculini se poate produce in cazul in care mama insarcinata foloseste anumite medicamente ce contin o cantitate  mare de hormoni masculini cum ar fi medicamentele de diabet sau altele.

Un studiu facut pe femei suferinde de diabet si care au fost insarcinate in anii 1950  si 1960  a aratat ca a existat un numar anormal de  fetite ce  au devenit lesbiene dupa adolescenta, pentru ca, din pacate, creierul lor a primit prea multi hormoni masculini, continuti de medicamentele pentru diabetici, intr-o perioada critica a dezvoltarii creierului embrionului”.

Un alt studiu a demonstrat ca in aceeasi perioada la femeile care au primit hormoni feminini in ideea ca ajuta la sarcina a existat o posibilitate de cinci pana la zece ori mai mare de  a aduce pe lume un baietel homosexual. „Pana la adolescenta, circuitul din creier nu este modificat de un val  hormonal, acesta din urma aparand doar intr-un corp de adolescent  si adevarata sexualitate a acestuia devenind  evidenta.

 

Suntem oare robii constructiei noastre biologice?

Allan Pease spune ca: „Savantii stiu cum sa schimbe sexualitatea sobolanilor si a maimutelor inca din pantecul mamei. Unii sustin ca putem stapani prin vointa sau optiune  ce ne place si ce ne displace si ca de fapt cu totii  suntem in stare sa parcam paralel sau sa ne descurcam cu un ghid al strazilor.

Savantii stiu insa ca acesta este un punct de vedere nerealist.  Nu e nevoie sa fii expert ca sa-ti dai seama ca iepurii nu pot zbura,  ratustele nu sunt in stare sa alerge,  majoritatea femeilor au probleme cu descifrarea hartilor, iar barbatii care citesc ziarul asurzesc temporar, intelegerea diferentelor de la nivelul structurii creierului ne face sa fim mai toleranti unii cu altii si ne permite sa avem un control mai bun asupra destinului  nostru si sa devenim mai pozitivi in privinta inclinatiilor si optiunilor noastre.

Inteligenta umana a evoluat pana la punctul in care ne putem stapani mai bine emotiile decat  alte animale si putem reflecta la actiunile noastre. Celelalte animale nu gandesc, ele reactioneaza doar si astfel devin roabe ale biologiei lor.

Biologia noastra este motivarea care sta la baza multora dintre actiunile care ni se par ilogice. Deci, chiar daca suntem mai stapani  pe situatie decat celelalte animale, inca nu putem distruge complet sistemul”.

 

De ce barbatii homosexuali nu sunt toti la fel?

Pe intelesul tuturor, intr-o maniera mai simpla, exista doua centre principale care definesc comportamentul homosexual: „centrul imperecherii” si „centrul comportamental” .

„Centrul imperecherii” este localizat in hipotalamus si hotaraste de ce sex ne vom simti atrasi. La barbati, el trebuie alimentat cu hormoni masculini, pentru a-l face sa functioneze ca atare, adica barbatul sa fie atras de o femeie. Daca primeste insuficienti hormoni masculini, el va ramane in mai mica sau in mai mare masura operativ feminin, astfel incat barbatul va fi atras de alti barbati.

„Centrul comportamental” de la nivelul creierului nu poate sa primeasca suficienti hormoni masculini ca respectivul comportament sa devina unul masculin. Cum reconfigurarea sa nu este suficient de masculina, comportamentul va fi in mare masura feminin.

„Continua sa ramana un mister cum centrele de imperechere si de comportament primesc cantitati diferite de hormoni masculini, dar asta demonstreaza clar de ce nu toti barbatii efeminati sunt homosexuali si nu toti masculii feroce sunt heterosexuali”.

 

Prin ce sunt diferite lesbienele?

„Daca in cazul unui embrion feminin creierul primeste o cantitate suplimentara inadecvata de hormoni masculini, centrul imperecherii poate fi masculinizat. Aceasta inseamna ca femeia va fi atrasa de alte femei. In cazul in care centrul sau comportamental este si el masculinizat, ea va prelua din comportamentul masculin, dar si din vorbirea si limbajul trupului specifice acestui  sex.

In cazul in care centrul comportamental nu este transformat de hormoni masculini, pe de o parte, ea va ramane feminina in comportament, dar va continua sa fie atrasa de alte femei. Aceste rezultate au fost si ele demonstrate experimental pe femele sobolan si maimuta.

In vreme ce este limpede ca „baietoii” lesbiene sunt rezultatul structurii lor biologice, multi sunt cei care continua sa se opuna ideii ca lesbienele feminine sunt si ele prizonierele propriei lor structurari. Ei sugereaza ca aceste  femei de fapt au ales sa fie homosexuale, pentru ca nu arata ca atare.

Uitati-va cati barbati spun atunci cand vad o lesbiana foarte feminina, foarte „rujata”: <<Pun pariu ca as putea s-o fac sa se  razgandeasca>>. Aceste femei insa in realitate se simt atrase de alte femei”.

 

Adaptare dupa „De ce barbatii se uita la meci si femeile se uita in oglinda” – Allan & Barbara Pease

2 Raspunsuri pentru “Hormonii si sexualitatea”

  1. Dorian says:

    1. De unde ,,primeste “creierul fatului in perioada intrauterina descrisa, hormoni androgeni , ca sa se formeze ca un ,, creier masculin”? Din circulatia feto-placentara materna ? De la ovarele mamei? De la suprarenalele materne?
    2. Daca doi gemeni univitelini masculi dezvolta ulterior comportamente sexuale diferite, unul heterosexual, altul homosexual, asta cum se potriveste cu afirmatia despre hormonii masculini primiti identic de de creierele lor intrauterin?
    Toata stradania asta de a exonera parintii si educatorii de grija pentru formarea normala a viitorului barbat sau viitoarei femei este deplorabila. Nu crestem copiii numai cu mancare, imbracaminte si jocuri pe computer/tableta.Binele si raul, normalitatea si abnormalitatea sunt repere morale care se invata si cultiva la om.

  2. mircea a says:

    Orice orientare nefiresca poate fi indreptat spre normalitate.Trebuie sa se faca evaluari periodice in cazul in care apara manifestari de optiune si identitate sexuala de la varste fragede.Asa cum bolile psihice care inseamna modificarea compozitiei chimice si configuratiei creierului sunt tinute sub control cu medicatie si climat socio psihoptotector la fel si orientarile homosexuale si lesbiane pot fi controlate medical.Stiinta se afla la un stadiu destul de avansat

Lasa un comentariu