Hipnoza clinica



answear.ro

 

Hipnoza nu este un fenomen paranormal, ci un fenomen mai rar, dar care face parte din categoria fenomenelor normale. Intre relaxare si hipnoza nu este o diferenta calitativa, ci cantitativa.

Patternul electrofiziologic, si in relaxare, si in hipnoza, este dat de undele α (alpha). Hipnoza este diferita de somn, chiar daca, in anumite stadii foarte profunde si avansate ale hipnozei, se produce amnezia.

Motive pentru care este indicat sa se inceapa sedintele de hipnoza cu relaxare:

  • Subiectii vin la hipnoza cu expectatii foarte nerealiste. Exista doua categorii de expectatii extreme. Unii cred ca hipnoza este un panaceu universal, ca hipnoterapeutul este dotat cu forte paranormale si ii poate rezolva toate problemele cat ai clipi.
  • Altii privesc hipnoza printr-o atitudine negativa; subiectul crede ca se actioneaza asupra lui, ca hipnoterapeutul ii controleaza gandurile, ca il poate determina sa faca sau sa spuna ceva ce nu doreste. O alta prejudecata absurda este ca subiectul poate sa nu se mai trezeasca din hipnoza.
  • Stilul de inductie al hipnozei utilizeaza comenzi de tip monoton, repetitiv, persuasiv, care seamana cu cele din inducerea relaxarii. In plus, unii subiecti foarte buni intra spontan, din relaxare, in hipnoza.
  • Invatarea relaxarii il scuteste pe hipnoterapeut de aplicarea unor teste de hipnotizabilitate, care dureaza mult; el isi poate da seama, dupa expresiile faciale ale subiectului, cat de hipnotizabil este acesta.
  • Multe dintre problemele nevrotice si psihosomatice se pot rezolva doar cu simpla relaxare. Subiectii care nu au un grad prea inalt de hipnotizabilitate pot beneficia de avantajele sugestiei terapeutice.
  • Invatarea relaxarii il inarmeaza pe client cu o tehnica de autoreglare psihica, astfel incat el recurge la hipnoza facuta cu terapeut doar cand problema este mai serioasa.

Definitie: Hipnoza este definita de majoritatea specialistilor ca o stare indusa, de regula in mod artificial, asemanatoare cu somnul, dar diferita de acesta din punct de vedere fiziologic, stare ce se caracterizeaza prin sugestibilitate crescuta, ca rezultat al careia pot fi induse subiectului modificari senzoriale, perceptive, mnezice si motorii (Weitzenhoffen).

Starea subiectului, denumita si transa hipnotica, este indusa prin concentrarea atentiei pe un obiect de dimensiuni mici, de preferat stralucitor; prin concentrarea pe un stimul monoton (pendul, metronom) sau pe o anumita zona a corpului, si prin administrarea de catre terapeut a unor formule sugestive de cald, relaxare, somnolenta.

Gradele de profunzime ale hipnozei

  • nereceptiv: un procent foarte mic din populatie
  • starea hipnoida: sinonima cu relaxarea tip Schultz, in care apare relaxare fizica si psihica, tremurul pleoapelor si inchiderea spontana a ochilor.
  • transa usoara, caracterizata prin catalepsie (greutate, inertie musculara) a membrelor, rigiditate, anestezie in anumite zone ale corpului („in manusa“, adica acolo unde sugereaza terapeutul).
  • transa medie, caracterizata prin amnezie partiala, modificari in sfera personalitatii si distorsionari perceptive, eventual iluzii si halucinatii.
  • transa profunda, de tip somnambulic (atinsa de foarte putini subiecti); se refera la capacitatea subiectului de a deschide ochii fara a iesi din transa; in aceasta stare, se poate realiza anestezie prin hipnoza; subiectul poate urma sugestii bizare; se pot induce halucinatii pozitive (vede ceva ce nu exista) sau negative (nu vede ceva ce exista) si apare amnezia posthipnotica.

In hipnoza pot sa fie realizate modificari ale unor procese si functii psihice:

  • modificari in sfera senzoriala: iluzii si halucinatii;
  • modificari prosexice (ale atentiei): in hipnoza se produce o orientare selectiva a atentiei, care este indreptata predominant spre cele sugerate de terapeut; se pot administra sugestii de crestere a capacitatii de concentrare a atentiei, astfel explicandu-se utilizarea hipnozei in cresterea eficientei invatarii.
  • modificari ale functiei mnezice: fie amnezie partiala sau totala, fie hipermnezie, cu dezgroparea unor amintiri uitate;
  • modificari in sfera gandirii: in urma inductiei hipnotice poate sa functioneze, la unii subiecti, „logica transei“: subiectul poate accepta drept logice, in hipnoza, situatii pe care in starea obisnuita nu le-ar accepta ca atare (spre exemplu, subiectul poate accepta ca are cinci ani si, in acelasi timp, sa converseze cu sotia lui);
  • modificari in sfera motorie: se poate indice relaxare musculara, actiuni automate, rigiditatea corpului, pot fi mentinute pozitii incomode un timp mai indelungat;
  • modificari in sfera afectivitatii: marea majoritate a subiectilor hipnotizati afirma ca se simt foarte bine si traiesc o stare de calm si relaxare. Fac exceptie unii subiecti anxiosi, care se tem de pierderea controlului.

 

Note de curs – Irina Holdevici

dyfashion.ro

Lasa un comentariu