Hipnoanaliza



mycloset.ro

Spre deosebire de psihanaliza, hipnoanaliza are avantajul ca se inscrie printre terapiile de scurta durata.

Ea cauta sa elibereze pe pacient atat de simptomele de care acesta doreste sa scape, contribuind in acelasi timp si la o restructurare mai profunda in sfera personalitatii acestuia, prin accesul la anumite zone ale inconstientului, unde s-au structurat conflictele generatoare de simptom.

Hipnoza, prin relaxarea rezistentelor pacientului la terapie, scurteaza durata tratamentului, comparativ cu psihanaliza, cura hipnoanalitica durind in medie 20 de sedinte, ceea ce inseamna putin, comparativ cu o cura psihanalitica de 2-3 ani.

Diferenta esentiala fata de psihanaliza consta in aceea ca terapeutul hipnoanalist nu ramane pasiv pana cand rezistentele pacientului se dau cumva la o parte, ci el le ataca frontal, inainte ca acesta sa opreasca progresul psihoterapiei. Singurul criteriu de selectie a pacientilor pentru hipnoanaliza este gradul de hipnotizabilitate al acestora. Cu cat se poate obtine o transa mai profunda, cu atat hipnoanaliza are sanse mai mari, pacientul avand mai usor acces la amintirile uitate din trecutul sau, care ii produc simptome nevrotice sau psihosomatice.

O transa mai profunda faciliteaza si producerea amneziei post-hipnotice care il va proteja temporar pe pacient de amintiri prea penibile, care vor fi aduse in constiinta abia atunci cand pacientul se va simti suficient de puternic sa le faca fata.
In cursul hipnoanalizei i se sugereaza pacientului, aflat in transa, ca isi va putea aminti exact atat cat doreste sa-si aminteasca, si va fi capabil sa uite ceea ce doreste sa uite.

Pentru utilizarea cu succes a hipnoanalizei este obligatoriu ca pacientul, aflat in stare de hipnoza, sa fie capabil sa raspunda la intrebari fara a iesi din transa.

Wolberg considera ca scopurile rezonabile ale unei psihoterapii scurte de tip hipnoanalitic ar fi:

  • reducerea simptomelor;
  • revenirea la nivelul de functionare psihica dinainte de imbolnavire;
  • intelegerea de catre pacient a unor factori, care au favorizat imbolnavirea;
  • recunoasterea unor perturbari ale personalitatii care impiedica pe pacient sa se adapteze in mod eficient la mediu;
  • constientizarea modului in care apar simptomele (psihice si somatice), structurate pe baza experientelor psihotraumatizante trecute si a conditionarilor din copilarie;
  • recunoasterea de catre pacient a legaturii dintre conflictele trecute si boala prezenta.

Hratland (1975) considera ca hipnoanaliza are doua etape principale:

  1. Analitica se refera la descoperirea de catre pacient a conflictelor inconstiente care sunt generatoare de boala;
  2. Sintetica: prin intermediul “insightului” (un fel de intuitie brusca referitoare la natura propriilor probleme) si reeducarii, pacientul este ajutat sa-si elaboreze noi deprinderi de gandire si noi modele de comportament si in consecinta sa-si reconstruiasca increderea in sine, in capacitatea sa de autocontrol si de a face fata existentei asa cum este ea.

Prezentam in cele ce urmeaza principalele tehnici ale hipnoanalizei dupa Hartland (1975):

TEHNICA ASOCIATIEI LIBEREelefant.ro

Insasi inductia hipnotica va inlatura unele rezistente la asociatia libera. Acestea curg mai usor si adesea o singura sedinta va da mai multe informatii decat cateva sedinte in stare de veghe (transa medie,de regula, ajunge).

Hipnoanalistul (ca si psihanalistul) trebuie sa asculte in mod pasiv si sa evite sa intrerupa fluxul normal al asocitiilor pacientului (care vorbeste liber) notand ce si cum spune acesta, (ton, expresie emotionala). Daca remarca ceva deosebit, el trebuie sa-l intrebe pe pacient, in legatura cu problema neclara, directionind fluxul asociatiilor acestuia pe canalul dorit.

Daca pacientul se blocheaza, terapeutul trebuie sa puna mana pe fruntea si sa-i comande:
“voi numara pana la 5 si cand voi ajunge cu numaratoarea pana la 5, iti va veni in minte cuvintul sau imaginea care are legatura cu ceea ce ai spus inainte”.

INDUCEREA VISULUI

Pacientul este instruit sa viseze la comanda in timpul sedintei hipnotice sau i se poate sugera posthipnotic ca va visa, in timpul somnului normal. I se poate sugera chiar si natura visului.
Visul hipnotic are toate caracteristicile visului spontan si este tot atat de senmificativ din punct de vedere dinamic.

Specialistii sunt de parere ca abilitatea de a visa in stare de hipnoza este antrenabila, ea crescand de la o sedinta la alta. Pacientul este instruit sa viseze in timpul transei si apoi sa-si analizeze visul fara sa se trezeasca.
Visele din timpul hipnozei nu trebuie analizate in stare de veghe, pentru a nu traumatiza pacientul care nu este inca pregatai de a face fata unor conflicte subconstiente ascunse.

TEHNICA SCRISULUI AUTOMAT

Se plaseaza un creion in mana pacientului aflat in transa si i se sugereaza ca mana si bratul sau sunt complet detasate de corp si nu-i mai apartin. I se sugereaza apoi ca scrie fara sa-si dea seama de ceea ce scrie. Produsul este adesea indescifrabil (fraze incomplete, litere fragmentate etc.).
Daca pacientul poate deschide ochii fara sa-si intrerupa transa, el poate fi solicitat sa scrie corect, utilizind tehnica scrisului automat. Daca acesta nu poate deschide ochii fara sa se trezeasca, i se poate sugera, post-hipnotic, ca sensul a ceea ce a scris ii va fi clar dupa ce se va trezi.

Desi primele incercari pot esua, odata ce subiectul se antreneaza, tehnica poate fi incununata de succes. Multi pacienti pot utiliza tehnica in transa usoara (dezavantajul la acestia consta in aceea ca ei nu pot surprinde semnificatia ascunsa a ceea ce au avut sa comunice, asa cum se intampla cu cei aflati in transa profunda).

DESENUL HIPNOTIC

Rezultatele pozitive se obtin numai cand pacientul atinge o stare de transa profunda, de tip somnambulic, cand el poate deschide ochii fara sa se trezeasca.

EI poate fi instruit sa deseneze ce doreste sau i se poate sugera ce sa deseneze. In desen pacientul poate reflecta atitudinea lui inconstienta fata de membrii familiei si chiar fata de terapeut. Uneori el poate fi solicitat sa-si ilustreze visele sau trairile care il domina.

Tehnica da rezultate daca e combinata cu tehnica regresiei de varsta, cand pacientul regresat isi exprima mai usor atatudinile si sentimentele prin desen, decat la varsta adulta.

TERAPIA PRIN JOC

Si in acest caz pacientul trebuie sa fie capabil sa deschida ochii fara a intrerupe transa. Multe din rezistentele pe care le au adultii fata de terapia prin joc sunt inlaturate in stare de hipnoza.

Indata ce pacientul aflat in hipnoza realizeaza ca nu trebuie sa astepte in mod pasiv indicatiile terapeutului, el se joaca cu multa placere cu materialele puse la dispozitie de acesta.

Terapia prin joc este, de regula, utila pentru a exprima agresivitatea si gelozia inconstiente fata de parinti, frati sau alte persoane.

Materialul consta in papusi ce reprezinta un barbat si o femeie, un batran si o batrana, un baiat si o fetita de circa 1o ani, un baiat si o fetita de 4 ani si un bebelus. Sunt prezente, de asemenea, animale, mobilier, un pat mare, tren, masini, arme, soldati, cat si hartie, creioane si plastelina (pentru a evidentia eventualele tendinte agresive).

Pacinetului i se spune sa construiasca si sa se joace cum ii place, dar sa povesteasca ceea ce face.
Uneori terapeutul alege ceea ce trebuie facut, pe baza materialului obtinut in urma asociatiilor libere. Daca terapeutul a sesizat conflictele esentiale din viata pacientului,  el il va regresa exact la varsta respectiva.

TEHNICA DRAMATICA

In hipnoza profunda, rezistentele din starea de veghe la dramatizare sunt inlaturate. Pacientul e instruit sa reproduca in stare de hipnoza incidentele dramatice din cursul existentei sale si sa retraiesca pe plan emotional situatiile si experientele ca si cum le-ar trai din nou.

In transa profunda el face acest lucru cu atata reprezentare ca si cum ar trai cu adevarat la experienta respectiva. Adesea experienta e atat de puternica si intensa, incat se produce o adevarata abreactie (catharsis).
Cel mai dramatic exemplu de abreactie apare in tratamentul nevrozelor de razboi (pacientul traieste situatia el mimand clar mitralierea inamicilor).

Daca tehnica e combinata cu regresia de varsta,ea devine si mai eficienta.
Terapeutul poate asista pasiv la scena, dar uneori este necesar ca el sa intervina accentuand una sau alta din caracteristicile situatiei respective. Tehnica este deosebit de utila mai ales pentru exprimarea deschisa a agresivitatii si ostililtatii.

REGRESIA DE VARSTA

Consta in sugerarea pacientului ca are o alta varsta decat cea reala, de regula mai mica.

In timpul hipnozei pot fi induse doua tipuri de regresie:

  • In cadrul primului tip, pacientul actioneaza conform conceptiei sale despre modul cum era el la o varsta mai mica. EI se comporta asa cum crede ca ar fi facut-o in calitate de copil la varsta respectiva. Aceasta este un fel de simulare a unei perioade trecute
  • In al doilea tip de regresie se produce o reintoarcere reala la o perioada timpurie de varsta, cu o reactivare a acelor modele de comportament existente la timpul respectiv. (Inclusiv hipnotizatorul primeste rolul unei persoane din perioada respectiva de viata a pacientului: invatator, parinte, ruda)

Aceasta este regresia de varsta in adevaratul sens al cuvantului, in care pacientul este capabil sa aiba acces la amintiri si sa traiasca evenimente si stari care au fost de mult uitate (reprimate). Regresia de varsta se combina, de regula cu celelalte tehniei de hipnoanaliza.

Pentru regresia adevarata este necesara o transa de tip somnambulic.

Exista doua metode pentru a obtine rergresia de varsta.

Pacientul, aflat in stare de hipnoza  este tratat dezorientat cu privire la timpul si locul in care se afla (ziua, saptamana, luna si in cele din urma, anul). Cand el se afla deja intr-o stare confuza este reorientat spre perioada de varsta dorita.

Atunci cand este necesar sa se investigheze se un anumit simptom, i se cere sa si-l aminteasca si sa retraiasca timpul cand a aparut pentru prima data simptomul respectiv.
Cu subiectii foarte buni se poate trece direct la sugerarea varstei dorite, fara dezorientarea prealabila.

I se spune subiectului ca el se va intoarce inapoi in trecut si se va simti ca si cum va trai din nou perioada sugerata. Pe masura ce se intoarce in timp, el va deveni tot mai mic, din ce in ce mai mic, etc.
Mainile si picioarele vor deveni tot mai mici, tot mai mici si se va reintoarce la perioada cand avea zece ani, i se cere sa ridice bratul (mana) drept.
Inainte de a trezi pacientul, este mai indicat sa i se spuna ca va uita tot ce s-a intamplat. I se spune, de asemenea, ca deindata ce va fi suficient de puternic pentru a face fata celor aflate, materialul ii va reveni treptat in memorie.

TEHNICA PRIVIRII IN BILA DE CRISTAL (sau in oglinda)

Si aceasta tehnica se utilizeaza numai atunci cand e suficient de profunda, incat pacientul sa poata deschide ochii fara a iesi din transa.
Subiectul este instruit sa priveasca cu ochii deschisi intr-o bila de cristal (sau intr-o oglinda in care se reflecta tavanul alb) si sa descrie exact ceea ce vede. Adesea e util sa se sugereze pacientului ca el se imagineaza pe sine privind intr-o bila de cristal.

Tehnica e utila pentru a scoate la iveala o serie de amintiri uitate. Pacientul va halucina adesea scene din trecutul sau, evocand conflicte, situatii psihotraumatizante.

Tehnica e mai eficienta atunci cand pacientul se disociaza de ceea ce vede privind imaginile ca avand loc pe o scena.

TEHNICA TENSIUNILOR EXPERIMENTALE

Multi pacienti si-au rationalizat atat de mult comportamentul incat sunt incapabili sa admita ca exista forte inconstiente care le influenteaza conduita.

Aceasta inseamna, de fapt, ca sunt impulsuri de care se simt rusinati. Oricat de evidente ar fi conflictele lor, ei refuza sa le admita.
In astfel de cazuri inducerea unui conflict experimental va demonstra pacientului influentele ce se exercita asupra inconstientului sau, ajutandu-i sa ajunga la constientizarea modului in care se produc simptomele.

Obiectivul tehnicii consta in a demonstra pacientului cum emotiile si impulsurile inconstiente pot fi generatoare de simptome (ex: ostilitatea refulata poate genera simptome psihosomatice).

Tehnica este urmatoarea: in transa profunda se sugereaza de exemplu un sentiment puternic de ostilitate pe care pacientul sa nu o poata exprima (de pilda, i se spune ca a fost nedreptatit). El va trebui sa simta emotia intens, fara insa a-i da curs, fiind nevoit s-o refuze. Apoi i se sugereaza pacientului ca atunci cand se va trezi, situatia ii va reveni in minte. El nu va fi constient despre ce este vorba exact, dar va avea ceva in minte, care il va nelinisti, ii va influenta actiunile si cuvintele.

Cand se va trezi, conflictul inconstient ii va provoca aceleasi simptome ca atunci cand el traieste in mod spontan ostilitatea.

Mai tarziu, intr-o noua sedinta de hipnoza, i se ofera pacientului explicatia cu privire la conflictul sugerat si i se sugereaza sa-si aminteasca de cele petrecute si atunci cand se afla in stare de veghe. Aceasta ii faciliteaza” insightul” (iluminarea) cu privire la propriile probleme.

 

Irina Holdevici – Hipnoza si fortele nelimitate ale psihismului

astratex.ro

Lasa un comentariu