Greseli fundamentale in cresterea copilului



…In primii 6 ani de viata.

greseli fundamentale in cresterea copiluluiVine un moment in viata in care ne intrebam ca si parinti unde am gresit in educatia copiilor nostri. Incercam sa ne dam seama de greselile facute si incercam sa mai reparam cate ceva, insa uneori constatam ca este prea tarziu. Alteori, cadem de acord ca am facut tot ce am putut pentru copilul nostru, in contextul mediului familial, socio-cultural.

De multe ori, privim iubirea catre copiii nostri ca fiind neconditionata, lipsita de orice egoism, interes sau orice alta trasatura umana negativa. Cu timpul, putem descoperi faptul ca ne-am conditionat in mod inconstient dragostea catre copiii nostri. Dupa trecerea timpului vom observa faptul ca nu avem relatii apropiate cu ei, nu cunoastem cercul de prieteni, sunt retrasi cand este vorba despre impartasirea problemelor ce pot aparea o data cu cresterea in varsta, sunt recalcitranti, rebeli, mult prea introvertiti sau grabiti sa paraseasca domiciliul in cautarea unor stimulente care sa umple un gol sufletesc pe care nu-l pot defini cu exactitate.

De altfel si prin asteptarile, ambitiile noastre cu privire la viitorul lor, le putem distruge inconstient din prima clipa de viata, viitorul. Poate este mai bine sa luam atitudine acum spre a evita sa ne intrebam mult prea tarziu, ” in ce moment” si “de ce” am pierdut dragostea lor…

Pentru viitorii si actualii parinti incercam sa aducem in prim plan sugestii pe care noi le consideram a fi pertinente.
Actionand cu buna stiinta, cu fermitate si implicandu-va cu dragoste in viata copilului dumneavostra, nu veti regreta niciodata faptul ca ati facut tot ceea ce a depins de dumneavoastra in cazul in care pe traseul de viata al acestuia vor aparea si decizii gresite. Acestea tin de slefuirea, propria experienta, liberul arbitru al viitorului adult.

In primii ani de crestere, urmatoarele gesturi si atitudini pot goli cupa de iubire a copiilor pentru parintii lor. Si anume:

1. Sa-ti exprimi aprobarea doar atunci cand copilul este bun. Procedand asa, iti iubesti copilul conditionat.

2. Sa exprimi o atitudine critica.

3. Sa tipi sau sa strigi la copil cu dorinta de a-l corecta, atunci cand ai putea sa eviti acest lucru.
Uneori astfel de acte sunt necesare in cazul unei urgente, dar e bine sa ne straduim sa nu facem din asta un obicei.

4. Sa-ti exprimi prin cuvinte sau prin privire, dezamagirea sau neplacerea.
Copiii sunt foarte sensibili si percep orice manifestare subtila, expresiva a parintelui care ii poate afecta vizibil traducand apoi printr-un comportament revoltator.

5. Sa-i aplici „tratamentul tacerii”.
Desi poate fi privita ca o strategie in actiunea de educatie, aceasta tehnica poate face mai mult rau decat bine, daca initial nu a fost precedata de lamuriri din partea parintelui in privinta comportamentului inacceptabil al copilului. Acesta trebuie sa explice de ce copilul a gresit, cum a gresit, ce consecinte poate avea comportamentul sau etc. si sa puna alternativa buna in locul comportamentului discutabil.

6. Sa fii prea ocupat ca sa-i acorzi atentie.
Din pacate, in vremurile actuale, avem din ce in ce mai putin timp de acordat copiilor nostri. Si atunci cand il avem, ori il criticam ori il certam cu presupunerea ca atunci este momentul sa-l educam, sa-l invatam ce trebuie pentru ca  tocmai in ziua noastra libera l-am “prins”. Uitam cat de mult ne-am dorit sa avem un copil, cum ne-am bucurat in momentul venirii lui pe lume, toate acestea transformandu-se in griji si in “povara” de a-l creste.

7. Sa rostesti numele copilului pe un ton jignitor.
Sa i te adresezi cu : “esti mic si prost”, “incapabil” etc.
Deunazi am auzit pe strada o femeie care tipa la copilul ei cu apelativul : “hai ma, idiotule, da o data drumu` la minge!”
In functie de limbajul folosit, de cum ii insuflam valorile asa il vom avea pe viitorul adolescent in casa noastra.

8. Presupunerea ca micul copil ar trebui sa reactioneze conform varstei.
Primul lucru pe care parintii ar trebui sa il faca, este sa distinga sentimentele de actiuni. Prin actiuni, intelegem comportamentul exterior al unui copil. Traverseaza strada singur chiar daca i-ati interzis sa faca acest lucru; loveste un coleg de la scoala chiar daca stie ca nu are voie sa o faca; pleaca de la masa fara sa astepte sa termine toti masa, desi este nepoliticos acest lucru. Doreste sa ia toate cadourile pentru el, desi nu ii erau lui destinate s.a.m.d

“Prin sentimente, inteleg emotiile interioare ale unui copil: un copil poate fi fericit sau enervat, poate sa-i fie teama, sa experimenteze timiditate sau afectiune. Este foarte important ca parintii sa faca aceasta deosebire intre sentimente si actiuni, deoarece un copil poate invata sa-si controleze actiunile; nu poate in schimb sa-si controleze sentimentele. Sentimentele unui copil, cum ar fi gandurile sale, parvin in mod spontan spiritului sau. Nu poate controla nici momentul in care acestea apar, nici modul in care le simte.

Parintii nu trebuie sa uite nici o clipa ca un copil care are un comportament suparator este un copil care are cel mai mult nevoie de dragoste, de compasiune si de ajutor. Copilul care va pune cel mai mult rabdarea la incercare are cel mai mult nevoie de dragostea voastra. Copilul care musca, fura, loveste sau foloseste cuvinte „urate” este posibil ca, prin aceasta, sa nu faca altceva decat sa te puna la incercare si, in mod inconstient, sa te intrebe: „Poti sa ma iubesti chiar si atunci cand sunt atat de ingrozitor?” (Ana Savin – Totul se intampla inainte de 6 ani)

9. Sa nu-i acorzi incredere.
Increderea este esentiala, daca vrei sa-i inveti pe copii sa isi abordeze singuri problemele (cerand ajutor si sfat atunci cand este nevoie) si sa ia propriile decizii. Deseori, parintii considera ca ei sunt cei care trebuie sa hotarasca intotdeauna pentru copiii mici, din moment ce adultii stiu ce este cel mai bine de facut. Mai tarziu, atunci cand copiii vor fi crescut deja, parintii se vor mira de ce copiii lor au probleme in a lua singuri decizii. Le puteti da mici sarcini pe care sa le duca la indeplinire in conformitate cu varsta copilului, precum ajutatul in bucatarie, la curatenie, sa fie trimis sa cumpere paine etc.

Este vital sa li se cultive increderea in propria fiinta, incredere in potentialul lor, in capacitatea lor de a deveni ce isi propun chiar daca sunt asa mici la acel moment al vietii.

10. Restrictii de libertate
“Ca sa invete, copiii trebuie sa experimenteze ei insisi viata. Ei trebuie sa se miste, sa exploreze, sa se joace, sa fie ei insisi. Ca sa dezvolte acest simtamant de libertate (acea libertate care conduce la invatare), un copil foarte mic are nevoie nu doar de un mediu care sa-i ofere siguranta fizica, in care sa nu-i fie teama ca, daca va alerga, va sari, se va catara sau va explora, va fi in pericol sa se raneasca, ci si de un mediu care sa-i ofere, in acelasi timp, siguranta psihica – un mediu in care sa nu-i fie teama ca va fi criticat si mustrat.”(Kay Kuzma – Intelege-ti copilul)

11. Sa i se spuna mereu ce sa NU faca.
Majoritatea timpului pe care apucam sa-l petrecem cu el este conturat de cicalirea despre ce nu are voie sa faca, unde sa nu puna mana, unde sa nu umble, unde nu are voie sa se joace s.a.m.d. Aceasta este o greseala des intalnita si executata la un nivel inconstient. Adica, prima reactie chiar este aceea de a spune ce sa NU faca. Ati sesizat acest lucru?
De aceea este important sa-i aratam si cealalta fata a monedei in care sa vada ca sunt si multe alte lucruri pe care are voie sa le faca.

 

Lasa un comentariu