Gelozia si rivalitatea la copii



 

Gelozia este o combinatie a simtamintelor de manie si de teama – manie, deoarece copilul este frustrat in dorinta sa de a fi iubit cel mai mult sau in primul rand, si teama, datorata posibilitatii de a pierde dragostea parintilor sai, a invatatoarei sau a unei alte persoane importante pentru el.

Rivalitatea este acel simtamant de manie care apare atunci cand copilul se simte frustrat in dorinta, sau in incercarea sa de a face cel mai bine un anumit lucru sau de a castiga o intrecere.
Atat gelozia, cat si rivalitatea, pot fi determinante pentru dezvoltarea sanatoasa a personalitatii copilului.

Printre copiii prescolari, gelozia apare in mod frecvent atunci cand fie parintii, fie ingrijitorii din primii ani, par sa-si indrepte atentia de la ei catre altcineva. Gelozia poate fi starnita atunci cand parintii au un alt bebelus de a carui ingrijire se ocupa mai atent si caruia trebuie sa-i acorde mai mult timp pentru a-i satisface nevoile.

Copilul mai mare, care, pana acum, a fost obisnuit sa i se acorde toata atentia, simte deodata ca nu-l mai iubiti, pentru ca nu mai petreceti atat de mult timp cu el. Pe parcursul acestei perioade de acomodare, copilul mai mare poate fi incurajat sa ajute la ingrijirea sau la confortul bebelusului, in timp ce voi, ca parinti, va asigurati ca petreceti cat mai mult timp cu putinta cu el, astfel incat sa nu se mai simta gelos.

Cand trebuie sa fiti impreuna cu nou-nascutul, veti descoperi ca, in general, copiii de trei sau patru ani pot incepe sa inteleaga situatia, atunci cand le vorbiti deschis si le spuneti: „Bogdan se simte rau acum pentru ca ii este dor de mami si vrea sa il iau in brate”. „Uneori, cand ti-este teama sau nu te simti bine ai nevoie de mine ca sa te iau in brate si sa te strang langa mine, dar acum este randul lui Bogdan.”

In acelasi timp, poate fi de folos sa va avertizati din timp copiii ca va mai sosi un bebelus in casa, pentru ca are si el nevoie de cineva care sa-l ingrijeasca. Discutati cu ei despre posibilitatea ca in inima lor sa apara simtamintele de gelozie si indrumati-i cum sa le rezolve inainte de sosirea copilului nou-nascut.

Este interesant de observat ca, in cadrul familiei, intaiul nascut este, de obicei, mai gelos decat urmatorii. Gelozia in familie tinde sa scada o data cu cresterea numarului de membri. De asemenea, exista mai multa gelozie in caminele in care parintii sunt exagerat de grijulii, inconsecventi si gelosi.

Gelozia copiilor mici este indreptata, de obicei, impotriva unei alte persoane – cea despre care copilul crede ca i-a uzurpat locul in afectiunea celor dragi. Uneori, gelozia il face pe copil sa revina la vechile obiceiuri sau comportamente imature, cum ar fi suptul degetului, udarea patului noaptea, o atitudine generala de neascultare, cersirea atentiei prin refuzul de a manca, pretentia ca este bolnav sau ca ii este teama.

De obicei, gelozia apare atunci cand in familie se naste un nou copil, iar copilul mai mare simte ca parintii lui il iubesc mai mult pe bebelus. De ces Pentru ca ei stau atat de mult cu el. in mintea copilului, atentia care i se acorda (timpul) este considerata ca fiind echivalenta cu dragostea.

Cu cat parintii acorda mai multa atentie bebelusului, cu atat copilul mai mare simte ca ei il iubesc pe acesta mai mult decat pe el. Iata cateva sugestii:

1. Incepe sa iti pregatesti copilul mai mare pentru a-l primi pe nou-nascut inainte ca bebelusul sa se nasca. Este nevoie de timp pana cand copilul se obisnuieste cu ideea ca va imparti atentia parintilor cu altcineva.

2. Zugraveste-i o imagine realista cu privire la cum va arata viata familiei o data cu venirea pe lume a bebelusului. Nu-i spuneti ca bebelusul va fi un excelent tovaras de joaca sau ca el, copilul mai mare, isi va iubi foarte mult fratiorul sau surioara.

S-ar putea ca, la sosirea nou-nascutului, nici una dintre ele sa nu fie adevarata!

Spune-i ceva de genul acesta: „Dumnezeu l-a creat pe fiecare copil sa ocupe un loc special in mijlocul familiei. Iar familia noastra, (mami, tati si tu, copilul mai mare), este binecuvantata ca Dumnezeu ne-a ales pe noi sa fim caminul acestui bebelus deosebit. Toti bebelusii sunt deosebiti – dar nu este intotdeauna usor sa traiesti alaturi de ei. Bebelusul nu poate sa vorbeasca, de aceea, cand vrea ceva, plange.

Nu poate sa manance singur, astfel ca va trebui sa-i dam noi sa manance. Si nu poate sa mearga singur nici macar pana la baie, astfel ca noi va trebui sa-i schimbam scutecele murdare. Bebelusul consuma o gramada de timp, astfel ca noi, toti trei, vom avea mult de lucru ca sa putem avea grija de el. si tocmai cand eu ma voi aseza langa tine ca sa-ti citesc o povestire sau voi incepe sa te ajut sa construiesti ceva din cuburi, s-ar putea ca bebelusul sa inceapa sa planga, pentru a ne spune ca ii este foame sau ca trebuie sa-i schimbam scutecul. Ce crezi ca ar trebui sa facem?”

Discutand cu mult timp inainte cu copilul mai mare aceste situatii specifice, care este posibil sa apara, si lasandu-l sa-si dea seama singur ca va trebui sa mergi sa-l ingrijesti mai intai pe bebelus, il vei ajuta sa accepte mai usor situatia, atunci cand se va ivi.

3. Incurajeaza-ti copilul sa simta ca bebelusul apartine intregii familii, nu doar mamei sau tatalui.

4. Ajuta-ti copilul sa pregateasca un dar pentru bebelusul nou-nascut. Poate ca ar fi bine sa pregatesti si un dar pe care copilul sa-l primeasca din partea bebelusului, la sosirea acestuia acasa.

5. Unii parinti au cumparat o papusa speciala pentru copilul lor mai mare, pe care sa i-o ofere cand vin cu bebelusul de la maternitate. Astfel, in timp ce mama se ocupa de ingrijirea bebelusului adevarat, copilul mai mare se ocupa de bebelusul-papusa.

6. Discuta despre cum poate contribui fiecare la binele celorlalti membri ai familiei. Mentioneaza lucrurile pe care le poate face copilul mai mare pentru bebelus si, de asemenea, ce poate sa faca bebelusul pentru copilul mai mare; de exemplu, sa-i incalzeasca patul inainte de a intra in el pentru culcare, sa-l faca sa rada, sa-i prinda degetele in manutele lui etc.

7. Lasa-l pe copilul mai mare sa-l vada, sa-l atinga si sa-l ia in brate pe bebelus (sub supraveghere) cat mai curand posibil dupa nasterea acestuia, astfel incat sa simta ca nu este tinut departe de el.

8. Cand bebelusul este adus acasa, nu-l obliga pe copilul mai mare sa fie de fata in momentele mai intime dintre mama si bebelus, cum ar fi alaptatul la san sau imbaiatul de seara.

Adeseori, imaginea mamei impreuna cu bebelusul starneste simtamintele de gelozie, mai ales atunci cand mama nu mai are un brat liber sau o „poala in plus”, ca sa il tina si pe copilul mai mare. In astfel de momente, ar putea fi de folos ca o alta persoana sa ajute la ingrijirea bebelusului in primele cateva zile, astfel incat mama sa aiba suficient timp si doua brate libere pentru a-l reasigura pe copilul mai mare de dragostea ei.

9. Fii pregatit sa treci testul dragostei. Acest test al dragostei este ceva ce apare foarte frecvent, atunci cand in familie se mai naste un copil. Copilul mai mare ii vede pe parinti petrecand atat de mult timp cu bebelusul, incat incepe sa creada ca parintii il iubesc pe acesta mai mult decat pe el si, de aceea, le pune dragostea la incercare, facand tot felul de lucruri interzise ca, de exemplu, sa-l trezeasca pe bebelus din somn sau sa rastoarne ligheanul cu scutece puse la inmuiat.

Daca vei tipa la copil si il vei pedepsi, vei cadea la testul dragostei, facandu-l sa simta prin aceasta ca il iubesti mai mult pe bebelus. Apoi, chiar daca nu va avea motive, copilul mai mare nu se va putea multumi cu o astfel de situatie, asa ca va continua sa iti puna dragostea la incercare.

Singura cale de a pune capat acestui comportament de punere la proba este aceea de a-l convinge pe copil, inca de la primul test al dragostei, ca este iubit la modul absolut, nici mai mult, nici mai putin, ci cu toata puterea ta de a iubi. Cand esti supus la test, incearca acest raspuns: „Sunt sigura ca te gandesti la faptul ca il iubesc mai mult pe bebelus pentru ca am stat mai mult cu el decat cu tine si acesta este motivul pentru care i-ai rupt carticica, dar sa stii ca nu este asa. Te iubesc foarte, foarte mult.”

Apoi ignora-i purtarea nepotrivita si petreceti un timp placut impreuna. Dupa cateva minute, i-ai putea spune: „Atunci cand incepi sa simti ca il iubesc pe bebelus mai mult decat pe tine, vino la mine si spune-mi ca paharul tau de dragoste este gol, iar eu ti-l voi umple de se va revarsa!”

Dati-mi voie sa va avertizez ca trecerea testului dragostei nu vine de la sine. Fiecare nerv din corpul vostru va simti indemnul de a aplica o pedeapsa. Dar, daca o veti face, exista cele mai multe sanse ca testarea dragostei sa continue!

10. Pe masura ce copilul mai mare ajunge sa-l accepte pe bebelus si este dispus sa ajute la ingrijirea lui, nu-l descuraja, pe motiv ca tu poti face lucrul acesta cu mai multa eficienta. Cauta acele lucruri mici, dar folositoare, pe care copilul le poate face, si acorda-i increderea si aprecierea ta. Rasplateste-i dorinta de a fi vrut sa ajute, chiar daca efectul eforturilor sale a fost tocmai contrar.

Rivalitatea intre copii, desi foarte obisnuita, nu este in mod necesar si sanatoasa. Ea poate conduce la o competitie exagerata, la minciuna sau la egoism. si, in acelasi timp, ea poate aduce suferinta si haos in camin.
Rivalitatea poate fi generata de multe lucruri, cum ar fi acela de a-i ingadui unuia dintre copii sa fie „sef” peste ceilalti, de a face favoritisme, de a permite competitiile sau chiar de a crea plictiseala prin a nu le oferi copiilor anumite lucruri de facut.

Pentru a preveni pe cat posibil rivalitatea, incearca urmatoarele:

1. Asigura-te ca petreci in fiecare zi un timp anume cu fiecare dintre copii, pentru a-i oferi fiecaruia simtamantul ca este special. Daca unul dintre copii are nevoi emotionale deosebite si iti este dificil sa acorzi tuturor un timp „egal”, ar putea fi intelept sa faci o planificare saptamanala a timpului, astfel incat fiecare copil sa poata privi inainte, catre momentul cand va veni randul lui sa fie singur cu tine.

2. Cauta sa spui ceva pozitiv despre fiecare dintre copii. Fii suficient de atent incat sa observati lucrurile cele mai mici, cum ar fi parul pieptanat, sireturile legate la pantofi sau un „te rog” din proprie initiativa. Ai grija ca gesturile tale de apreciere sa nu-i faca pe ceilalti copii sa se simta vinovati ca nu au facut si ei acel lucru.

Fiecare copil trebuie sa primeasca suficienta apreciere incat sa se simta multumit si sa aiba incredere in admiratia parintilor.

3. Evita comparatiile intre copii. Cum toti copiii doresc ca ei sa fie cei mai buni, cei mai rapizi sau cei mai curati, parintii cad adesea in capcana de a folosi comparatii intre copii, cu scopul de a-i stimula sa faca tot ce pot sau sa se conformeze cererilor parintilor.

Daca spuneti: „Ia uite cat de curata si-a lasat Loredana farfuria! Cine vrea sa fie urmatorul care sa si-o curete la fel?”, aceasta remarca s-ar putea sa-i faca pe ceilalti copii sa manance tot din farfurie, dar este posibil ca, in acelasi timp, sa starneasca rivalitatea intre ei, din moment ce Loredana a fost prezentata ca fiind cea mai buna din familie „la spalat farfuria”.

Uneori este dificil sa eviti comparatiile intre copii. De exemplu, amandoi copiii tai s-au jucat cu cuburile de construit. Sorin a construit o structura fantastica, inalta aproape cat el, complet simetrica si echilibrata, in timp ce Ionut de-abia a reusit sa aseze claie peste gramada cateva cuburi.

Consideri ca ar trebui sa faci cateva comentarii. Ce vei spune? Reactia cea mai tipica este aceea de a-i spune lui Sorin: „Ce constructie fantastica”, si sa nu-i spui nimic lui Ionut. Dar, facand astfel, faci o comparatie foarte evidenta. Alti parinti spun acelasi lucru ambilor copii: „Ce constructie frumoasa! imi place.” Dar Ionut stie ca, in realitate, nu gandesti chiar asa, deoarece este evident, chiar si pentru el, ca ceea ce a construit nu este chiar atat de dragut.

Secretul este sa fii specific. Nu faci nici o comparatie daca ii spui lui Sorin: „imi place cum ai asezat cuburile in echilibru”, iar lui Ionut: „imi place podul tau; daca vrei, cred ca as putea sa-ti gasesc o masinuta potrivita, care sa poata trece pe sub el”.

4. Daca acesti copii sunt interesati de competitie sau de „depasirea recordului”, lasa-i sa faca acest lucru. Nu conteaza cat de talentat este altcineva; ceea ce conteaza este faptul ca micutul tau da tot ce poate si doreste sa-si dezvolte talentul pe care il are.

5. Concentreaza-te asupra unicitatii fiecarui copil. Spune-i copiilor ca Dumnezeu i-a creat diferiti, pentru ca are o lucrare diferita pentru fiecare dintre ei. Chiar si in cadrul familiei, ei pot avea roluri diferite, dar la fel de importante. incurajeaza pe fiecare copil sa descopere si sa aprecieze talentele si capacitatile deosebite ale celorlalti membri ai familiei.

Fa in asa fel, incat fiecare copil sa se simta ca un superstar intr-un anumit domeniu, care este diferit de cel al fratilor sai. In cadrul familiei, un superstar la aranjatul patului poate fi la fel de important ca un superstar pianist, chiar daca cei din afara familiei s-ar putea sa nu aprecieze lucrurile in acelasi fel.

6. Trateaza-ti toti copiii in acelasi fel (fara partinire), dar nu in aceeasi maniera. Chiar si copiii mici isi dau seama de favoritisme si se vor grabi sa-l inlature pe „preferatul tatei”. Este posibil ca parintii sa se simta atrasi catre un copil mai mult decat catre altul. Ar trebui sa fii constient de acest lucru si, indiferent de simtamintele pe care le ai fata de unul dintre copii, sa-i tratezi pe toti la fel.

Infatisarea fizica si inteligenta, doua caracteristici asupra carora copilul are doar un foarte mic control, sunt tocmai acele lucruri care il fac sa fie, sau nu, atractiv de la prima vedere. Oamenii se simt, in mod firesc, atrasi de un copil dragut, care invata repede.

Atunci cand un parinte intampina dificultati in a-l accepta pe unul dintre copii, ar putea fi de folos sa petreaca mai mult timp impreuna cu acel copil si sa realizeze mai multe activitati impreuna cu el. De multe ori, sentimentele vin in urma actiunilor.

Cu cat un parinte petrece mai mult timp cu un copil, cu atat va vedea si va aprecia la el mai multe calitati atragatoare. Este imposibil sa-i tratezi pe toti copiii exact in aceeasi maniera si nici n-ar trebui sa incerci acest lucru. Din moment ce fiecare copil este deosebit si unic, relatia ta cu fiecare in parte ar trebui sa reflecte aceasta deosebire. Copiilor nu le place sa fie tratati exact la fel. Ei vor sa fie tratati ca indivizi aparte, asa cum sunt de fapt.

7. Incurajeaza-ti copiii sa-si extinda relatiile de prietenie dincolo de cercul fratilor, verisorilor sau prietenilor buni pe care ii au. Atunci cand copiii se asociaza numai cu prietenii lor apropiati, este foarte posibil sa se coalizeze impotriva cuiva din afara cercului lor si sa-l trateze ca pe un potential rival. „Tu nu esti din blocul nostru”, „Nu ai voie sa te joci cu noi!” Atunci cand copiii sunt incurajati sa-si faca noi prieteni din afara cercului lor, acestia le pot deveni cu adevarat prieteni, si nu rivali.

Urmatorul articol: Indicii ale unor posibile probleme emotionale

Lasa un comentariu