Furtul la copii



mycloset.ro

Copiii vin adesea acasa cu lucruri care nu le apartin. Ei fura jucariile de la copiii cu care se joaca, aduc acasa bomboane de pe rafturile magazinelor sau iau cartea de gramatica a colegului de banca pentru ca si-au uitat-o pe a lor. Ei nu inteleg ce inseamna proprietatea si au nevoie de timp pentru a ajunge sa inteleaga cu adevarat.

Este foarte important ca parintii sa nu ii jigneasca pe copii in momentul in care au observat ca au furat ceva. Nu este indicat ca acestia sa ii strige „Hotule!” sau „Mincinosule!”.

Tentatia este foarte puternica din partea parintilor sa isi jigneasca copiii pentru ca se sperie de ceea ce au facut si nu stiu cum sa reactioneze. Ei se gandesc ca o abordare dura poate sa ii impiedice sa mai faca alta data acelasi lucru.

Este nevoie de fermitate si de a nu incuraja un asemenea comportament, dar discutia sau indicatiile trebuie sa fie date cu naturalete.

In cartea „Intre parinte si copil”, Haim Ginott spunea: „Cand am descoperit furtul, este bine sa evitam predicile si scenele. Copilul mic poate fi calauzit cu demnitate pe calea corectitudinii. I se spune calm si ferm: <<Jucaria nu e a ta. Trebuie sa fie data inapoi.>> Sau: <<Stiu ca ai vrea sa poti pastra pusca, dar Jimmy vrea sa o primeasca inapoi.>>

Cand un copil fura o bomboana si si-o pune in buzunar, cel mai bine e sa i te adresezi neemotional: <<Ai vrea sa poti pastra bomboana pe care ai bagat-o in buzunarul stang, insa trebuie pusa la loc pe raft.>> Daca neaga ca ar avea vreo bomboana, repetam: <<Vreau sa pui bomboana de ciocolata inapoi pe raft.>> Daca refuza, i-o scoatem din buzunar, spunand: <<Este a magazinului. Aici e locul ei.>>”

Parintii ii intreaba pe copii de multe ori „de ce?” Ei sunt atat curiosi in legatura cu alegerea pe care a facut-o copilul, cat si intrigati si speriati. Se tem sa nu fie o obisnuinta, se tem ca nu vor putea sa faca fata daca baiatul lor sau fata lor va continua asa, se tem de privirile celor din jur si de imaginea despre familie pentru ca ei stiu ca furtul are legatura cu educatia pe care copilul o primeste din familie.

Intrebarea „de ce” este o intrebare la care copilul, in cele mai multe dintre situatii, nu va sti sa raspunda si „fiind presat sa spuna de ce, va esua doar in alta minciuna”.

O regula importanta pentru parinti, este aceea ca „daca stim raspunsul, nu punem intrebarea”. Astfel ca, daca parintii stiu ca fetita sau baietelul a furat ceva, nu vor intreba daca a facut-o sau nu, ci ii vor spune ca deja stiu ceea ce s-a intamplat si ca, daca uneori are nevoie de ceva, este mai bine sa vina la ei si sa spuna, nu sa se duca si sa fure. Nu se va putea rezolva intotdeauna cand vor dori ceva, dar este important sa stie ca pot sa vina la parinti si sa ceara si ca ei vor face tot ce pot pentru a-i ajuta.

 elefant.ro

Adaptare dupa „Intre parinte si copil” –  Haim Ginott

astratex.ro

Lasa un comentariu