Frica de psihoterapie



mycloset.ro

Frica de psihoterapieFrica, un cuvant atat de scurt, dar de care depinde atat de multa practica clinica…

O persoana obisnuita care studiaza psihoterapia nu se gandeste prea mult la frica, la fel cum pentru o persoana care si-a rupt bratul si se duce la doctor, preocuparea initiala este rezolvarea problemei prezentate pentru ca viata sa-si poata continua cursul normal.

De fapt, daca un copil cade din copac si isi rupe bratul, medicul curant se va gandi mai degraba la cum sa repare/vindece osul rupt, nu sa puna intrebari. “Ce cauta copilul in copac?” Unde erau parintii sai?” Iar daca aceste intrebari sunt puse, parintii, daca au ceva de ascuns, vor insela doctorul cu multe inflorituri despre armonia familiei.

Unii dintre practicantii psihologiei nu vor face decat sa repare “osul rupt”. Dar, daca esti dispus sa mergi pana la radacina problemei, iar psihologul isi cunoaste bine meseria, atunci, in mod cert, te vei infrunta cu secrete adanci si orori amenintatoare din psihicul tau. De fapt, unii oameni considera ca adevarul nu este doar neplacut, ci este “mai rau decat umilitor”.

In acest moment, psihoterapia este pusa la grea incercare. Multi oameni vor prefera sa-si ascunda gandurile adevarate fata de psihoterapeut sau vor abandona din frica sedintele de psihoterapie si le vor intrerupe prematur. Insa, adevarata provocare la acel moment este sa explorezi prin psihoterapie motivele pentru care ti-e frica de ea.

Desigur, acest lucru poate fi un proces dificil. Frica ii face pe oamenii dependenti de alcool sa bea in continuare, pe alti dependenti ii tine dependenti in continuare si pe un om obisnuit il impiedica sa fie chiar interesat de psihologie.

Daca esti destul de hotarat sa afli cateva raspunsuri pe care tu nu ai reusit sa le gasesti singur, atunci iti vei tine mai usor sub control temerile. Daca motivatia ta nu este inca destul de puternica, vei suferi din cauza problemelor pe o perioada indelungata de timp in functie de gradul tau de toleranta. Dar tot vei suferi.

Iata o pilda in acest sens:

Vecinul meu de la etajul 7 avea un caine.

De la o vreme, cainele incepea sa urle in fiecare seara, pana cand ajunsese sa urle atat de jalnic si de puternic, incat n-am mai rezistat si m-am oprit direct la usa vecinului.
L-am intrebat: „Vecine, ce se intampla cu, cainele dumitale de latra asa?”
„Sta pe un cui”, mi-a rasuns el foarte linistit.
„Cum sta pe un cui??  De ce nu se da la o parte, nu-l doare??”, am intrebat eu mirat.
„Ba da, dar probabil nu-l doare suficient de tare”.elefant.ro

 

La fel simt si oamenii problemele lor inainte sa se decida pentru o vizita la psihoterapeut. Pentru ca, undeva in subconstientul lor, ei stiu ca pornind pe acest drum vor descoperi mult mai multe probleme pe care le-au negat si de care au fugit prin diverse metode de-a lungul timpului.

Uneori suntem cuprinsi de durere, alteori ne simtim foarte bine descoperind ce anume statea la baza unor prejudecati formate despre noi sau despre ceilalti. In alte imprejurari, plangem din cauza suferintelor pe care le constientizam. Fara alte disocieri, recunoastem fata de noi insine cat de mult ne-au chinuit altii si cat de mult timp noi le-am permis sa ne chinuie pentru ca nu am putut sa ne aparam. Fiecare etapa din aceasta constientizare presupune scoaterea tuturor acelor „spini” care au ramas infipti in trupul nostru si pe care nu ii mai vrem. Sa ne fie frica de toate aceste transformari benefice interioare?

Din frica de adevarul intunecat al psihicului uman, omul nu va ajunge niciodata sa simta bucuria adevarata a luminii care confera limpezime vietii sale. Pentru ca, pana la urma, o psihoterapie eficienta face lumina in acel intuneric de care ne temem cu totii si ne arata ceea ce este el. Astfel, ca o ironie, din frica noastra fata de intuneric, ajungem sa ne temem de insasi iubirea adevarata. Nu ne mai putem deschide fata de oameni si implicit fata de ceea ce putem sa desavarsim in viata pentru noi insine.

De ce se intampla acest lucru? Ei bine, in primii ani de viata, indiferent daca acestia au fost marcati de abuzuri sau traume sau am avut parte de experiente obisnuite ale copilariei, invatam sa ne aparam fata de durerea pe care o simtim in viata. Nu este nimic in neregula cu mecanismele de aparare. De fapt, ele ne ajuta deseori sa supravietuim. Dar, daca ne agatam de mecanismele de aparare din copilarie si le caram dupa noi in etapa de adult – si aproape toata lumea face acest lucru inconstient – sfarsim intr-un stil de viata care ne cauzeaza mai multe probleme decat merita. Apoi devine terifiant gandul ca trebuie sa ne schimbam viata, pe motiv ca acel stil de a proceda este tot ceea ce stim.

Frica mai este inspirata si de felul in care privim un psihoterapeut. Ce semnifica acesta pentru noi? Este un fel de prieten, medic, o figura autoritara? Ce semnificatie acordam acestor cuvinte? In ce fel de culori zugravim imaginea psihoterapeutului si munca sa?

Invatam din copilarie sa ne temem de figurile autoritare: mergem la medic si ii atribuim semnificatia de „bau-bau”. Daca medicul ne trateaza ca pe niste bolnavi, nu ca pe niste oameni care sufera de anumite boli, se vor instala bariere de comunicare in aceasta relatie, din care empatia lipseste. Suntem obisnuiti sa mergem la medic si sa vedem in acesta autoritatea care ne dicteaza diagnosticul si tratamentul. Insa, noi putem alege daca urmam acel tratament sau nu. La fel de bine, putem alege sa auzim opinia unui alt medic daca suntem convinsi ca nu putem comunica cu acesta in felul in care avem nevoie sa fim sprijiniti.

Povestea unui om:

Inainte de a studia psihologia, un om lucra ca sculptor in lemn si ca tamplar. Intr-o zi a adus acasa o gramada de bucati din lemn murdare si mucegaite. Tatal sau s-a uitat la ele si i-a spus ca, daca ar fi dupa el, le-ar arunca pe toate la gunoi. Insa, el le-a curatat rabdator, le-a slefuit, lipit, refinisat, ansamblat si lustruit. Intr-un final, din mainile sale a iesit o frumoasa masa de stejar antic.

Aceasta poveste poate fi o lectie de psihologie. Nici o viata, oricat de intunecata sau cat de sfasiata de durere ar fi, nu se afla dincolo de orice speranta de a fi imbunatatita.

Exista tati care sunt oameni buni. Ei nu isi abuzeaza copiii sub nici o forma si nici nu le spun acestora ca sunt niste gunoaie. Insa, imagineaza-ti cum se simte un copil ai carui parinti sunt abuzivi, critici, neglijenti cu el si manipulativi. Acesti parinti nu numai ca isi distrug copilul rupandu-i sufletul in doua, dar chiar si atunci cand copilul sta langa ei plin de vinovatie si rusine, ii spun acestuia: “Uita-te la tine! Nu esti altceva decat un gunoi!”.

Si de ce exista atat de multe vieti indreptate catre cosul de gunoi? Din frica. Frica de munca grea pe care trebuie sa o depunem daca mergem la psihoterapie ca sa ne curatam. Frica de a da drumul murdariei de pe noi, pentru ca asta este tot ceea ce stim, pentru ca, desi suntem murdari, cel putin ne simtim confortabil.

De aceea, trebuie sa alegi: o masa din stejar lustruita sau un suflet rupt in doua care se indreapta spre gunoi. Este viata ta.

Ambitii de viitor

Este vorba despre ambitiile interioare legate de viitorul tau. De exemplu, unii copii au vise simple in privinta cadoului pe care si-l doresc de ziua lor de nastere, in privinta unui eveniment social la scoala sau a unei vacante in familie. Alti copii au ambitii profunde in privinta carierei lor profesionale, a casatoriei, familiei sau in legatura cu servicii de caritate aduse umanitatii.

Si totusi, unii oameni nu au nici un fel de ambitii. Sau, ca sa fie mai corect spus, pare ca aceste persoane nu au nici un fel de vise pentru ca ei, in realitate, isi distrug visele imediat ce unul din ele incepe sa se realizeze.

Motivul? Copiii cu parinti disfunctionali invata din experienta ca, daca isi exprima nevoile, vor fi pedepsiti si respinsi de catre parintii lor. Pana la urma, unii oameni sunt incompetenti ca si parinti pentru ca le lipseste responsabilitatea din punct de vedere fizic si emotional pentru a avea grija de copiii lor, cel mai probabil din cauza ca acesti asa-zisi parinti au fost abuzati la randul lor de proprii “parinti”.

Prinsi in mijlocul acestor incurcaturi nefericite, copiii vor invata sa se teama de respingere si de critica si vor conchide ca negarea propriilor nevoi va preveni orice sansa de a fi respinsi. Deci, imediat ce visele lor se materializeaza, ei le refuza inainte ca acestea sa-si arate efectele.

Acestea sunt persoanele care spun: “Nu stiu”, atunci cand sunt intrebate ce vor, acestea sunt persoanele care spun “Nu stiu”, atunci cand sunt intrebate ce simt. Acestea sunt, de asemenea, persoanele care vor spune, “Nu este drept! Dumnezeu ma uraste! De cate ori incerc sa fac ceva, nu merge nimic!”. Dar Dumnezeu nu-i uraste; ei se urasc – ei se pedepsesc, ei se saboteaza – din cauza fricii de a avea ambitii si vise.

In psihologie, totul are un pret. Daca deschizi gura sa spui adevarul, platesti un pret. Daca iti tii gura inchisa de frica, platesti un alt pret.

Prin urmare, psihologia (si experienta) ne arata ca nu ne putem sustrage vietii. Daca traim in suferinta, exista riscul sa ne obisnuim cu ea si incepem sa o percepem ca fiind chiar „placuta”. Ne resemnam si ne continuam traiul ca si cand nu mai exista nici o solutie. Insa, in ciuda acestui mecanism, undeva in adancul fiintei noastre cu totii vrem sa ne eliberam de ea.

In momentul in care aflam adevarul despre ceea ce s-a petrecut in noi, atunci apare si un licar de nadejde pentru vindecare. Este un proces atat de intim, incat doar noi putem sa decidem cine mai poate lua parte la el. Daca vrem sa facem schimbari in viata noastra, trebuie sa platim un pret.

Nu conteaza ce ti-a facut cineva la un moment dat, doar tu si numai tu trebuie sa iti asumi responsabilitatea pentru vindecare. Te va costa bani, timp si multa suferinta. Dar recompensa eliberarii de iluzii este nepretuita.

 

 

astratex.ro

2 Raspunsuri pentru “Frica de psihoterapie”

  1. Claudia says:

    Am citit cu mare interes articolel.e despre vindecarea din interior.
    Din nefericire ma regasesc in multe dintre simptomele si exemplele date.
    Dar muncesc si o sa-mi rezolv aceste probleme.
    Simt ca se poate, iar artocolele mi-au dat repere extrem de bune si incredere ca voi reusi.
    Multumesc din inima!

  2. Nelly says:

    Eu astazi voi avea prima intalnire,iar acuma in prezent simt si frica si emotie

Lasa un comentariu