Fericirea mea sunt eu



Fericirea mea sunt eu

Desi pentru majoritatea oamenilor fericirea este <cel mai important lucru din viata>, nu prea stim mare lucru despre ea. Nu avem nici un fel de conventie asupra definitiei. Inseamna multa distractie si placere? Inseamna sa arati foarte bine, sa fii popular si inteligent? Inseamna sa te simti foarte norocos si multumit? Inseamna trairea unei vieti virtuoase si intelectuale dupa cum spunea Aristotel?

Este atunci cand ai o atitudine pozitiva si pur si simplu crezi ca esti fericit? Fericirea inseamna sa ai foarte multi bani? Ea are loc atunci cand lucrurile merg bine, ai mai mult decat te asteptai si mai multe sentimente placute decat nemultumiri?

Deseori, expertii spun ca fericirea inseamna mai mult decat sa petreci timpul in mod placut sau sa ai multe obiecte; ea implica un sentiment durabil de bine interior, inseamna sa ai o viata implinita, cu sens.

Poate ca definitia fericirii este vaga pentru ca fericirea fiecarui om in parte este conditionata de realizarile unice ale obiectivelor sale in viata, care deseori implica sperante si aspiratii cunoscute doar de el. Acest lucru explica de ce alti oameni sunt greu de inteles – pur si simplu nu stim in ce fel incearca sa atinga fericirea. O data ce intelegem ce „ii face fericiti”, putem avea revelatii semnificative legate de unicitatea fiecaruia dintre noi.

In cultura noastra, cautam frecvent fericirea prin diminuarea stresului, a tristetii si a enervarilor din viata de zi cu zi. Desigur, acest lucru poate fi considerat imposibil pe o perioada lunga de timp.

Exista cateva teste care masoara depresia, stima de sine, optimismul, etc., dar foarte putine modalitati prin care sa se masoare fericirea. Poate pentru ca toti credem ca stim ce este fericirea. Din ce in ce mai multi oameni spun ca sunt fericiti, apoi ca sunt nefericiti. Este, de asemenea, destul de posibil sa se petreaca mai multe evenimente neplacute decat placute, iar cei mai multi dintre noi cauta in mod constient sa gaseasca evenimente pozitive.

In plus, se pare ca exista o tendinta naturala (cu exceptia persoanelor depresive) in sistemul memoriei noastre de a uita cat mai rapid evenimentele neplacute decat evenimentele fericite. (Walker, Skowronski & Thompson, 2003).

Multi dintre cercetatorii adepti ai curentului cognitiv nu cred, asa cum credea Freud, ca evenimentele traumatice sunt uitate ca mecanism de aparare; ei cred ca amintirile neplacute sunt amintite mai putin negativ decat au fost pentru ca astfel omul se simte mai bine. Deci, din punctul de vedere al unui cognitivist, atenuarea cat mai intensa a unei amintiri nefericite este vazuta ca un mecanism sanatos de coping (de adaptare).

 

O alta cale sa ne gandim la aceasta problema este ca a fi fericit intr-o societate materialista ca a noastra implica sa bagam capul in nisip si sa uitam ca un miliard de oameni se duc flamanzi la culcare in fiecare seara… si ca au nevoie de ingrijire medicala si de educatie si ca sunt nefericiti. Deci, unii ar putea spune ca fericirea inseamna de fapt o negare bolnavicioasa sau cel putin grosolana a unei parti din realitate. Atunci nu este de mirare ca nu stim cum sa o masuram.

O alta teorie se leaga de notiunea oamenilor despre fericire care indica un anumit target pe care vor sa-l atinga (Lucas, Clark & Diener, 2003).

Un astfel de target poate influenta modul in care ni se modifica sentimentele in unele situatii. De exemplu, oamenii constant fericiti nu reactioneaza cu un val urias de exaltare cand se casatoresc chiar daca obtin un statut si totul este minunat si extraordinar… In schimb, de obicei, oamenii fericiti pot experimenta o crestere enorma de nefericire daca se confrunta cu un divort. La fel se intampla si in cazul unei persoane singure, nefericite care poate fi destul de fericita cand se casatoreste, dar nu foarte ingrijorata de divort de vreme ce obiectivul ei in viata, pe termen lung, nu este foarte inalt. Cel putin, aceasta este o teorie. Si, exista alte teorii care spun ca oamenii pot deveni obsedati sau dependenti de suferinta, de nefericire.

 

Toate aceste teorii trebuie sa tina cont de faptul ca budistii, prin practicarea meditatiei, au dovedit ca sunt mai fericiti si mai putin socati, surprinsi, distrasi si furiosi decat alti oameni (Dr. Paul Ekman, NewScientistmagazine, 2003).

Mai exista multe alte mistere – latin americanii sunt mult mai fericiti decat asiaticii; scandinavii se confrunta atat cu o rata mare de fericire cat si de suicid; femeile sunt la fel de fericite ca si barbatii, dar de doua ori mai predispuse la depresie. Avem nevoie de studii stiintifice ca sa intelegem exact felul in care cultura, atitudinea, sistemul de convingeri sau orice altceva produce diferite nivele ale fericirii. Sau, poate avem pur si simplu de-a face cu o notiune de fericire relativa.

Norocul si ghinionul nu influenteaza pe termen lung fericirea. De exemplu, dupa cateva luni de la castigarea premiului cel mare la loto, persoana respectiva nu este mai fericita decat o persoana obisnuita.

Oamenii sunt considerabil mai putin fericiti in tarile sarace si doar 35% pana la 40% dintre europeni si japonezi se mandresc cu slujba lor (desi construiesc cele mai performante masini, computere, televizoare, etc.). In timp ce America este printre cele mai fericite tari, nivelul de fericire al oamenilor nu a crescut de cand nivelul real al veniturilor a crescut… dar probleme precum crimele, divortul si depresia au crescut. De asemenea, in ciuda faptului ca americanii sustin ca sunt in general fericiti, 33% au spus ca sunt ingrijorati constant, 40% s-au simtit deseori singuri si 28% s-au simtit lipsiti de valoare in ultimele 6 luni (Shaver & Freedman, Your Pursuit of happiness. Psychology Today, 1976). Peste 50% au spus ca nivelul de fericire li se schimba in fiecare zi sau la cateva zile.

Cuplurile casatorite cu varsta intre 20-30 de ani sunt cele mai fericite; femeile divortate care au copii si barbatii necasatoriti sunt printre cei mai nefericiti. Asa cum vom vedea, relatiile bune interpersonale sunt cruciale pentru fericirea multor oameni.

Cu siguranta ca anumite evenimente mondene sunt placute de majoritatea oamenilor, dar anumiti oameni, mai ales cei depresivi, gasesc putina placere in asemenea evenimente. Ai avut probabil o experienta similara: trebuie sa fii in „dispozitia” potrivita ca sa te bucuri de anumite activitati. Insa, daca nu te bucuri de activitatea respectiva, inseamna neaparat ca nu esti fericit?

Deci, fericirea se refera la dispozitie sau la activitate? Probabil ca la amandoua. O intrebare importanta in diferite filosofii este daca fericirea este obtinuta de satisfacerea dorintelor noastre (hedonismul) sau scapand de dorintele noastre? In primul caz, dorintele ne domina, ne conduc si se prefigureaza o eventuala dependenta: daca nu ne satisfacem dorintele suntem nefericiti; iar cu satisfacerea unei dorinte, se va ridica o alta dorinta care va necesita o noua implinire a ei.

De asemenea, fericirea apare mai mult in timpul stradaniei pentru scopurile nobile sau dupa ce am realizat acele scopuri sau am indeplinit acele dorinte? Se pare ca un castig sau o realizare ne face fericiti pentru termen scurt, pentru ca ne adaptam unei case mai spatioase, unei barci mai mari, unei masini, venitului, etc., si curand incepem sa poftim dupa o realizare mai mare.

 

Vom fi vreodata fericiti?

Exista multe moduri in care putem fi fericiti si, dupa cum vom vedea, nefericiti. Dar, de ce stim atat de putine lucruri despre acest subiect important? De ce oamenii nu l-au investigat mai serios? Poate pentru ca multi dintre noi credem in mod eronat ca detinem foarte putin control asupra fericirii noastre, asa ca, de ce sa ne mai obosim sa o studiem?! Iar aceia dintre noi care credem ca ne controlam fericirea deja credem ca stim tot ceea ce trebuie sa stim despre ea. Trist.

Cu siguranta oamenii vor invata cum sa-si influenteze in mare masura fericirea in urmatoarele decenii. Secretul, cred eu acum, este acela de a gasi cai dificile, dar pline de sens, care sa ne solicite, dar sa ne si amuze, prin care sa ne dezvoltam si sa atingem parametrii cei mai inalti.

Pentru mine, o problema culturala serioasa este faptul ca pentru 75% dintre studenti spun ca <a deveni realizat din punct de vedere financiar> este cea mai inalta aspiratie a lor – deasupra „cresterii unei familii”’ si „ajutorului acordat celorlalti”. Numai 40% spuneau asta in anul 1970. Tineti minte ca si criminalii, escrocii, oamenii de afaceri inselatori si traficantii de droguri se straduiesc sa se realizeze din punct de vedere financiar (Clayton E. Tucker-Ladd, 1996).

In cultura noastra se crede in mod obisnuit ca fericirea apare atunci cand te imbogatesti, esti puternic sau popular. Cercetari recente sugereaza (Sheldon, Elliot, Kim & Kasser, 2001) ca aceste convingeri sunt gresite. Studiul lor a descoperit ca indeplinirea necesitatilor aduce mai multa fericireCare erau nevoile care se corelau cel mai mult cu fericirea? Autonomia (sa fii seful propriei activitati), competenta (sentimentul de a fi util si de a fii eficient), relationarea (sa ai relatii semnificative si implinite) si stima de sine (sentimentul de acceptare si de a te simti „ok” cu tine insuti).

Alte cercetari au descoperit ca fericirea este legata de stima de sine, de relatiile pline de iubire, de extraversie, de o sanatate buna, de o slujba satisfacatoare si stimulatoare, de interese si scopuri entuziasmante, de statut si putere (educatie si bani), de un sentiment al controlului asupra norocului nostru si de o perspectiva optimista, sa fii de ajutor celorlalti, de efortul de a face lucruri noi si distractive (Diener, Sandvik & Pavot, 1990).

Astfel, desi exista unele acorduri in aceste studii despre ceea ce ne face fericiti, tinerii inca tanjesc dupa stelele de pe cer si oamenii mai in varsta inca doresc sa castige milioanele de la loterie. Putem fi fericiti daca ne simtim stapani pe vietile noastre, ne simtim competenti si suntem atenti in relatiile cu ceilalti si ne realizam obiectivele obisnuite, dar multi dintre noi par sa-si investeasca speranta intr-un obiectiv mult prea inalt si improbabil de realizat.

Uneori, rezultatul este acela ca ne petrecem vietile dorindu-ne imposibilul in timp ce abia avem un loc de munca si relatiile noatre se deterioreaza.

Waterman(1993) spune ca exista doua aspecte ale fericirii. Unul este „expresia personala” si celalalt „placerea hedonista”. Expresia personala se refera la auto-actualizare. De exemplu, folosirea talentelor acceptand proiecte importante si stimulative, sa muncesti mult si sa te ghidezi dupa propriile valori, sa ai sentimentul ca esti satisfacut de munca ta si sa ai incredere in tine. Placerea hedonista inseamna sa te distrezi, sa iti satisfaci nevoile, sa te simti relaxat, entuziast, fericit, multumit si sa fii in stare sa uiti de problemele personale. Ceea ce este surprinzator si poate destul de important in descoperirea lui Waterman este ca cele doua tipuri de fericire sunt puternic corelate. De exemplu, oamenii fericiti tind sa realizeze obiective si sa se distreze, in timp ce oamenii nefericiti nu obtin nici una nici alta. Auto-actualizarea productiva nu elimina distractia, ci pare sa o sporeasca.

Viata este apreciata ca fiind fericita daca avem in viata cotidiana mai multe experiente pozitive (o slujba grozava, un sot/o sotie minunata, un hobby, etc.) decat negative la care se adauga, ocazional, interventia unui eveniment intens pozitiv, precum aparitia unui copil, o vacanta deosebita, o recunoastere publica pentru o realizare, etc. Ed Diener, profesor de psihologie la Universitatea din Illinois spune ca frecventa experientelor pozitive este mult mai importanta decat intensitatea evenimentelor pozitive ocazionale.

 

Interactiunea dintre Fericire si Depresie

De obicei, se crede ca fericirea este finalul pozitiv al unei scale care masoara depresia. Desigur, la extreme, fericirea si depresia profunda se exclud reciproc; este dificil sa fii in prag de sinucidere si sa fii considerat fericit in acelasi timp. Dar, pe o raza mai putin extrema, fericirea si depresia par sa fie mai degraba independente una de cealalta. Este foarte interesant faptul ca psihologii afla in mod constant ca femeile sunt in general mai deprimate decat barbatii, dar testele psihologice dezvaluie de asemenea ca barbatii si femeile sunt in mod egal fericiti. Acest lucru arata clar ca fericirea nu este doar opusul depresiei (Myers, 1992).

 

Asta se intampla pentru ca oamenii stiu ca pot pleca la o petrecere ca sa se distreze, dar apoi se intorc acasa ca sa se simta in continuare singuri si tristi. Un alt exemplu: poti face fata unei situatii care iti provoaca nefericire, dar aceasta reusita poate sa nu-ti produca prea multa bucurie, ci doar o usurare a durerii. Poti sa fii nefericit din cauza unor lucruri si fericit in legatura cu altele in acelasi timp. In schimb, nu poti sa fii si relaxat si anxios in acelasi timp.

Invatam foarte multe lucruri despre fericire. Un punct de vedere interesant este acela ca, comparativ cu oamenii nefericiti, oamenii fericiti tind sa fie hotarati, sanatosi, creativi, motivati, prietenosi, de incredere si le pasa de altii. Un alt aspect este acela ca ei simt ca detin controlul si au un sentiment de bine. Asa cum am putea sa ne asteptam, oamenii fericiti au mai multa credinta intr-o „putere superioara” decat cei nefericiti.

Printre atei si oameni non-religiosi, doar 15%-30% pretind ca sunt „foarte fericiti”. Printre oamenii religiosi, in jur de 25% pana la 40% spun ca sunt „foarte fericiti” (Myers, 1992). Religia sau, dupa caz, credinta ne ajuta sa facem fata pierderilor importante, pentru ca totul are un sens si un inteles chiar daca noi nu resim sa il deslusim pe moment sau poate niciodata. Insa, persoanele religioase, dogmatice simt ca isi controleaza mai putin viata personala. Pentru ca se respecta mai mult litera legii decat esenta, ele tind sa-si lase propria existenta in seama „fortei superioare”, fara sa depuna prea multe eforturi pentru propria fericire.

Cu toate acestea, in unele cazuri, continutul religios intareste sentimentele de vinovatie si persoana devine o martira care simte ca merita sa fie pedepsita sau ca trebuie sa indure nefericirea. Astfel de persoane se simt atat de lipsite de valoare incat viata are un sens doar in cazul in care ele sufera mari dureri si dificultati. Alti oameni cred ca nu merita sa se simta bine, si astfel, daca evenimentele sunt pozitive in cazul lor, gasesc imediat o problema pentru care sa se simta prost. Astfel de oameni se concentreaza pe aspectul grav al vietii.

Per ansamblu, probabil ca pentru cei mai multi oameni religia ofera o mai mare satisfactie decat durere.

Cel mai important aspect pentru omul autodidact este ca fericirea si depresia sunt doua dimensiuni independente – este nevoie sa se lucreze atat asupra diminuarii depresiei cat si asupra amplificarii fericirii; daca problema sa este nefericirea.

Insa, daca incerci din rasputeri sa fii super fericit este ca si cum ai incerca sa fii cineva ce nu esti si acest lucru poate fi o idee proasta. Ca „sinele tau sa fie real” in timp ce depui eforturi pentru a fi fericit, cauta o slujba stimulativa, fa sport intr-un mod amuzant ca si cand te-ai juca, fa cateva lucruri placute in fiecare zi si arata-ti bucuria; hraneste-ti relatiile apropiate si fii bun cu ceilalti.

 

In cele din urma, un prieten budist ne-ar spune sa acceptam binele si raul – sa acceptam si sa ne bucuram de tot ceea ce se petrece in viata. Acest lucru ar insemna sa recunoastem „copilul de 6 ani” din interiorul nostru care doreste sa fie mereu in centrul atentiei si sa aiba cea mai mare bucata din tort. Aceasta parte a copilului egocentric vede evenimentele rele mai degraba ca pe o insulta personala care nu ar fi trebuit sa se intample, decat ca pe un eveniment natural care mai apare din cand in cand. Este vorba despre partea egocentrica, orgolioasa si copilareasca pe care o sesizam la adulti. Este important sa observam ca atitudinea „Nu-imi-place” creeaza nefericirea, nu evenimentul respectiv.

De ce este nevoie sa ne suparam pentru ca am primit o bucatica de prajitura mediocra, cand multi oameni mor de foame la propriu, iar altii se sinucid pentru ca mananca in exces?

Ar trebui ca totul se intample doar pentru ca noi vrem acest lucru? Desigur ca nu. Fericirea se bazeaza pe capacitatea de a face fata „insultelor” vietii, fara sa raspunzi cu tensiune, tristeste sau manie. Tot ceea ce s-a intamplat a avut o cauza si un efect din punct de vedere psihologic. Accepta… si incearca sa faci mai bine in viitor, tie si celorlalti.

 

Teza asupra fericirii – Martin Seligman

Martin Seligman este cunoscut pentru cercetarile sale in privinta teoriei „neajutorarea se invata”, un aspect important al lipsei de speranta si de nefericire. Recent, a devenit liderul unei noi miscari din „Psihologia pozitiva” care scoate in evidenta importanta trasaturilor pozitive, in special a gandirii optimiste, precum formularea „Eu pot…”. A scris carti in domeniul psihologiei pozitive, precum „Optimismul se invata” sau „Fericirea autentica”.

Psihologia Pozitiva scoate in evidenta faptul ca in ultimii 50 de ani psihologia aplicata s-a concentrat mai ales in domeniul psihopatologiei – oamenii cu tulburari vor plati cu usurinta ca sa scape de depresie, frica, furie, obiceiuri proaste, psihoze, probleme maritale, etc. Am invatat sa tratam oarecum cu succes multe dintre aceste arii problematice (Seligman, 1995).

Toata aceasta atentie a fost indreptata catre suferinta, boala si tratament si, desi acest lucru este laudabil, au fost neglijate alte aspecte importante ale vietii. De exemplu, gasirea unui scop real si cu sens, sa fii cu adevarat fericit si satisfacut in viata, sa te simti increzator si optimist si sa te comporti altruist, nobil si asa mai departe. Acestea sunt noi si palpitante directii pentru psihologia aplicata.

De zeci de ani, psihologia a inglobat ideea freudiana ca cele mai importante forte motivatoare din fiintele umane sunt rele – lacomia, pofta, agresivitatea, etc. – si isi au originea la baza naturii umane si/sau provin dintr-o educatie defectuoasa.

Chiar si notiunea de a fi bun sau altruist este deseori crezuta ca venind din raul nostru interior, pentru ca se considera ca persoanele generoase si care ii sprijina pe altii compenseaza de fapt impulsurile imorale si egoiste, defectele, fricile si nevoile bolnave. Pare si mai superficial atunci cand explicam ca anumite comportamente umane sunt cauzate de o educatie buna, precum preocuparea pentru ceilalti, sentimentul satisfactiei si al bucuriei, simtul responsabilitatii, devotamentul fata de principiile morale s.a.m.d. Asemenea explicatii pozitive ridica frecvent intrebarea „Nu da vina pe mine; oare ce se intampla aici cu adevarat?” (Clayton E. Tucker-Ladd, 1996).

Daca psihologii ar fi scos mai mult in evidenta trasaturile pozitive, ar fi conceptualizat cu siguranta cauzele comportamentului uman in termeni mai pozitivi. Daca s-ar fi concentrat mai mult pe caracteristicile umane pozitive, probabil s-ar fi concentrat mai mult pe abordarile psihoeducationale, precum dezvoltarea caracterului, a unei filosofii de viata, dezvoltarea auto-controlului si dezvoltarea personala, explorand felul in care sa se dezvolte medii familiale sanatoase, prietenii, relatii la locul de munca, sisteme educationale umaniste, natiuni pacifiste si preocupate de bunastarea fiecaruia s.a.m.d. Seligman si alti psihologi adepti ai terapiei pozitive cred ca imbunatatirea trasaturilor noastre si a emotiilor pozitive sunt cheia pentru calitatea vietii umane.

Psihologia pozitiva merge dincolo de tratarea tulburarii mentale, de fapt nici nu prea are mult de-a face cu ea. Sentimentele, precum cele de bucurie, pace, iubire, entuziasm, de incredere etc au o influenta covarsitoare; ne amplifica beneficiile sociale, mentale si sanatatea; ne ajuta la prevenirea problemelor.

Daca suntem deschisi la idei noi, modul de gandire se imbunatateste, acesta devine mai eficient. Cu timpul, aceasta perspectiva mai larga ne ajuta sa ne construim competente de adaptare si increderea in noi insine. Astfel, societatile pozitive si optimiste devin mai inovative, rezistente si mai sanatoase. Psihologia ofera cercetari considerabile a caror documente care demonstreaza empiric valoarea gandurilor pozitive si a sentimentelor. De exemplu, Emmons & McCullough (2003) au aratat ca simpla idee de a fi recunoscatori in fiecare zi pentru ce avem si pentru cine este alaturi de noi in viata, are un impact pozitiv asupra mai multor aspecte ale dispozitiei noastre sau a sanatatii fizice.

 

Sugestiile lui Seligman in privinta cresterii fericirii

Cartea sa „Fericirea Autentica” incepe rezumand beneficiile fericirii. O persoana optimista si fericita are o sansa mai mare de a fi productiva, de a avea prieteni mai multi, o casnicie satisfacatoare, o sanatate buna si o viata lunga – desigur, apare intrebarea similara paradoxului „ce a fost mai intai oul sau gaina?”, deoarece aceste rezultate finale contribuie la fericirea cuiva. Mai intai persoana a fost fericita si a reusit? Sau a devenit fericita pentru ca a reusit? Buddha spunea ca “nu exista nici o cale catre fericire: fericirea este calea”. Inseamna ca trebuie doar sa fim fericiti si nu putem sa nu ne intrebam, totusi, in ce fel?

Oamenii fericiti nu sunt neaparat si cei mai realisti. De exemplu, isi supraestimeaza abilitatile si controlul pe care il au asupra unei probleme; se vad deasupra mediei populatiei in privinta inteligentei si al abilitatilor sociale. Faptul ca se auto-analizeaza intr-un mod favorabil, chiar daca gresit, contribuie la fericirea lor, dar alte cercetari sugereaza ca optimistii nu sunt mai fericiti sau mai de succes decat un pesimist. (Chang, 2000).

Nimeni nu poate nega ca cele mai mari contributii aduse omenirii au fost aduse de oamenii nefericiti/nemultumiti. Astfel, sentimentele de tristete pot avea un merit si pot contribui la realizarea multor lucruri bune in viata.

Intr-adevar, persoanele cu tulburare de personalitate bipolara deseori se bucura de „maximele” zilelor lor hiperactive. Sunt mai creativi decat oamenii obisnuiti. Unii terapeuti cred ca fericirea cronica si entuziasmul exagerat al oamenilor i-ar predispune la sindromuri hipomaniacale (impulsiv sau hiperactiv) daca ei trec „dincolo de limita”. Cu siguranta, sentimentele intens negative si pozitive ne pot motiva destul de puternic.

Unii istorici si antropologi cred ca emotiile ne-au ajutat specia sa evolueze. Cu toate acestea, avand in vedere posibilitatea de a alege, multi dintre noi preferam o viata productiva fara sa fim depresivi sau maniaci. Si nimeni nu ar nega faptul ca multe contributii importante au fost aduse de oamenii fericiti, entuziasti, capabili, adaptati si cu multi prieteni.

 

Care dintre circumstantele vietii ne schimba nivelul de fericire si care nu?

Iata cateva studii pe care trebuie sa le cunoastem:

Relatiile  — pentru multi oameni o relatie apropiata, durabila, plina de iubire reprezinta un izvor de fericire. Sa ai multi prieteni ofera o continua bucurie. Relatiile in care conflictele si certurile persista pot cauza o nefericire mai de durata. Singuratatea continua sa fie o situatie neplacuta an de an. Mentinerea unei relatiile de iubire este una dintre cele mai sigure cai spre fericire – 40% din oamenii casatoriti spun ca sunt „foarte fericiti” (ceea ce este putin mai mult decat estimarile obisnuite). Doar 25% dintre persoanele necasatorite, divortate, separate si vaduve spun ca sunt „foarte fericite”. Sa retinem totusi ca ele au suferit o pierdere importanta.

Religia – persoanele religioase tind sa fie putin mai fericite si mai satisfacute in viata. Si de ce nu, avand in vedere ca au o relatie cu Dumnezeu, poate un sentiment special al scopului in viata, promisiunea unei vieti minunate dupa moarte si o viata sociala optima? Cu cat religia este mai fundamentalista, cu atat credinciosii tind sa fie mai optimisti si cu un nivel al sperantei mai ridicat.

Banii – desi, in general, oamenii care traiesc in tari prospere, democratice sunt clar mai fericiti decat cei care traiesc in tari sarace, sa faci o multime de bani este de obicei o cale ineficienta de obtinere a fericirii. De fapt, o data ce intram in sistemul materialist de achizitionare de obiecte, rezultatul este deseori mai putin fericit, este vorba chiar despre nasterea unui viciu, a competitiei, a plictiselii sau a lipsei de sens pe termen lung.

O poveste un pic amuzanta il prezinta pe el, care doreste sa-i faciliteze ei dorinta de a deveni cantareata. Astfel, devine impresar. Ea ii spune „Impresar? Dar tu nu esti crud si lipsit de scrupule!”; El raspunde nonsalant: „Exista cursuri de pregatire pentru asta”. Da… succesul sau faima ar fi dragute, dar…

Emotiile – cineva ar putea sa creada ca evitarea emotiilor si a situatiilor negative ne poate face traiul mai fericit, dar se insala. Unii oameni nu au multe emotii. Alti oameni au o multime de emotii. Intr-adevar, femeile sufera de depresie de doua ori mai mult ca barbatii… si se bucura de doua ori mai mult decat ei. Deci, evadarea sau fuga de emotiile si sentimentele neplacute ne ajuta temporar sa fim un pic mai fericiti, dar cu siguranta nu este o metoda eficienta.

Cele mai multe situatii din viata au putin de-a face cu fericirea. Ele includ varsta, sanatatea, educatia, climatul tarii in care locuim, rasa si sexul. Oricum nu putem schimba multe dintre aceste lucruri. Astfel, este usor de observat ca obtinerea fericirii prin schimbarea circumstantelor reprezinta un drum infundat. Dar unii pot incerca. Doar cativa dintre noi obtin o relatie foarte buna, de durata si plina de iubire (in ciuda celor 40-50% „foarte fericiti” mentionati mai sus). Probabil ca numai 10% sau 15% din intreaga lumea reusesc sa traiasca intr-o democratie prospera.

Iar alegerea religiei ca solutie, fara sa ai o chemare pentru asta, este dificila, nu poate fi fortata.

Potrivit lui Seligman, rolul circumstantelor in atingerea fericirii este destul de limitat: educatia, venitul si climatul nu influenteaza prea mult fericirea; sanatatea fizica, evitarea traumelor si dezvoltarea sperantei prin intermediul religiei doar contribuie moderat la fericire; oricum, conditiile importante de viata includ atingerea unei casnicii multumitoare si traiul intr-o democratie prospera. Ok, dar ce facem cu celelalte circumstante de viata, precum cresterea intr-o familie sanatoasa si fericita? Ne face destul de mandri o cariera de succes? Sau trairea unei vieti altruiste devotate celorlati? Dar a fi cel mai bun mecanic sau profesor iubit in orasul nostru timp de 50 de ani?

Seligman intelege diferit psihopatologia decat o descriu psihoterapiile psihodinamice ale lui Freud, care considera traumele din copilarie cauze ale nefericirii adultului sau ale tulburarilor de care acesta sufera.

Seligman crede ca experientele din copilarie – abuzul, neglijarea, divortul sau decesul parintilor – sunt cauze exagerate ale nefericirii.

Multe terapii actuale intaresc sentimentele oamenilor de a se simti victime ale trecutului; dupa tratament se simt incatusati si inraiti din cauza maltratarilor suferite cand erau copii. Dar noii psihologi pozitivi spun ca experientele din copilarie nu au un impact atat de mare asupra nefericirii adultului, astfel incat sentimentele negative nu trebuie sa fie dezgropate in terapie. Acestia prefera terapia cognitiva mai degraba decat dezgroparea trecutului in mare profunzime (Clayton E. Tucker-Ladd, 1996).

Ei admit totusi ca experientele neplacute reamintite iar si iar – ruminatia si exprimarea lor ca evenimente oribile, pot cauza depresia. Presupunerea este ca experientele oribile se vor estompa daca nu sunt retraite. Prin urmare, abordarea cognitiva este diferita de multe terapii. Aminteste-ti ca, probabil, majoritatea psihologilor cred ca experientele rele, traumatice au deseori un impact de durata, exact cum ar putea avea si experientele pozitive recomandate de Seligman.

 

Cateva cai de a gasi fericirea (David Myers, 1993):

  • Nu face greseala sa crezi ca, daca esti un om de succes vei fi automat fericit. A fi o persoana careia ii pasa sincer de altii si a avea prieteni buni reprezinta o cale mult mai buna
  • Invata sa iti controlezi timpul si comportamentul. Fa o lista cu ce ai de facut zi de zi.
  • Comporta-te ca o persoana fericita – zambeste, saluta oamenii, iesi si fii optimist, chiar daca esti putin la pamant. Comportamentul pesimist si nefericit iti vor intretine dispozitia negativa.
  • Gaseste activitati la care sa-ti folosesti talentele si care te stimuleaza sa dai tot ce poti.
  • In fiecare zi incearca sa faci exercitii fizice de care sa te bucuri pana la punctul de a merge la sala si a-ti lucra corpul.
  • Invata sa te odihnesti bine. Uneori somnul nu ajuta la odihna. Din contra, ne sculam si mai obositi, din cauza ca ceea ce ne lipseste este odihna psihica. Si ne putem odihni indeplinind sarcini sau activitati pe care le tratam in joaca. Sau ne relaxam privind un meci de handbal, un concurs de gimnastica, etc., care nu necesita prea mult efort din partea atentiei noastre.
  • Ai grija de prietenii tai, de cei pe care ii iubesti si de oamenii pentru care ai privilegiul sa lucrezi.
  • De asemenea, empatizeaza si ajuta strainii aflati in nevoie. Oamenii fericiti sunt saritori si sensibili.
  • Fa-ti timp sa iti amintesti de oamenii si institutiile care te-au ajutat. Manifesta-ti recunostinta.
  • Alatura-te grupurilor/oamenilor care te sustin sa dai tot ce poti mai bun din tine si care iti dau speranta.

 

Este trist ca nu putem sugera cum sa fim fericiti mai bine decat a facut-o Aristotel acum 2300 de ani:

„Binele omului reprezinta exercitarea activa a inzestrarilor sufletului in conformitate cu excelenta sau cu virtutea – aceasta activitate trebuie sa ocupe intreaga sa viata… o singura zi sau o scurta perioada de fericire nu face un om sa fie extrem de binecuvantat si de fericit”.

Cu alte cuvinte, fericirea poate veni dintr-o alta directie. Poate ca fericirea inseamna renuntarea la dorintele absurde si sa inclinam catre obtinerea unei stari launtrice optime independenta de realizarile sociale. Pentru ca fericirea se refera la o bogatie interioara. Ceea ce realizam in viata (slujba, afaceri, case, masini, chiar si faptul ca intemeiam o familie) sunt adiacente acelei stari de pace si implinire launtrica.

Atat timp cat vom fi dependenti de felul in care aratam, de vicii si de imaginea noastra sociala per ansamblu, probabil ca nu vom atinge niciodata fericirea. Vor fi prea multi oameni pe care vom dorim sa-i impresionam si sa le satisfacem preferintele si prea putine posibilitati de a realiza acest lucru. In noi va exista un conflict permanent.

Dezechilibrarea balantei existentei umane in favoarea materialului aduce tristete in vietile celor care isi dau seama ca in tot acel timp nu au avut cand sa-si impartaseasca gandurile cele mai intime, sanatatea le este deteriorata, iar acum nu mai au cu cine sa se bucure de acel „prea mult” pentru ca nu mai au o familie inchegata. Foarte multi oameni spun ca-si iubesc familia si prietenii, dar refuza sa recunoasca faptul ca propriile vicii le scurteaza viata si ii vor lua de langa cei dragi.

Un proverb chinezesc spune ca fericit este acela care are cat ii trebuie; adica, cat ii este necesar.

Pentru unii oameni este posibil ca fericirea sa se rezume doar la aceste cuvinte: „Vrei sa fii fericit? Fii bun cu tine si cu cei din jurul tau. Doar iubeste”. In ce fel reusesti sa faci aceste lucruri? In aceasta consta satisfactia autentica a muncii personale.

 

 



Lasa un comentariu